Pas cu pas

2012-01-08T12:19:00.000+01:00

The Marriage Plot: A Novel by Jeffrey Eugenides
My rating: 3 of 5 stars

It took a while until I finished this book (about 3 weeks) and I believe that not only my lack of time was the true reason for reading it so slowly, but also a kind of inconsistency in its style and subject. The book starts slowly, with semiotics and readings that influence young people. I found this part not much as heavy, as more pretentions. Although the references to Victorian female writers made clear the plot of “The Marriage Plot”, those to “A Lover Discourse” by Roland Barthes were- how should I say – a little bit …forced. My first impression was that they do not necessary reason the plot/the story, but they mostly use the story in order to be displayed. I said my first impression, because reading further I discovered that what Leonard had thought when Madeline was telling him “I love you”, defined how actually Madeline comprehended not only her love for Leonard and his madness, but also her attitude toward marriage and life. And without this point, the first two parts of the novel tend to appear boring and overwritten. Especially the second one, when Eugenides jumped abruptly and very academically from semiotics, in the subject of genetics of the …yeast.

What I really liked very much was how the third part was written. The part in which the reader is immersed slowly and dangerously in Leonard’s illness: manic-depression; a sickness that dramatically evolves from the small differences in the intensity of how Leonard feels, until his crazy and grandiose gestures; a sickness that spreads around depression and insanity. I found, for instance, disturbing the episode from Salt Water Boutique, which gave a glimpse of madness... and not at its height.

Despite its weak points (a too long and slow beginning, a too thesistic part about how yeast daughter cells multiply themselves or split each other for a more effective survival, an almost non-convincing portrait of Mitchell), I enjoyed “The Marriage Plot”. It’s intelligent written and is challenging. But it’s still no good as “Middlesex”. Only 3 stars from my part, though I would have liked to give half more.
View all my reviews

2011-12-03T22:19:00.001+01:00

The Sense of an Ending by Julian Barnes
My rating: 4 of 5 stars

This is a brilliant short novel about age, time, mortality, memory and remorse. Barnes’ hero, Tony Webster, is a man in his sixties who gets that sense of en ending, who feels that disturbing moment of futility of life, of powerlessness, of impossibility to change neither the past (of the others), nor the future ( of himself). Toby Webster is in that moment of his life when life obliges him to reevaluate his past, to make him try, though unreliable, to correct his memories, to rewrite his history - and not as “a lie of the victors”!

Despite his dull present (with a tidy house, nice occupation, a friendly ex-wife and a normal adult daughter), Toby had an interesting past. A past with intelligent friends (among whom, Adrian was the most intelligent and logical), with big ambitions, and with a frustrated love story with Veronica, who later became Adrian’s lover. A past that Tony (or rather his memory) corrected in such a way that he can live with. And then, a letter from a law firm came: according to the will of Sarah Ford (Veronica’s mother) Tony inherited 500 ponds and the diary of his long dead friend, Adrian.

A diary might be a piece of evidence, a proof (or not) of Tony’s memory. But this is not the case, since Veronica comes back on stage (after 40 years) with all her allusions and mystery, which always was scaring and attracting the young (and old now) Tony. And from here further, the story is a succession of new expectations, reevaluations, remorse and …discoveries. The discovery, for instance, that life takes its course no matter what- sometimes like the Severn Bore; the discovery that life only and truly is a problem of building up an infrastructure of reasoning to justify it. And moreover, the discovery that any past action is irreversible, irreparable and final in its consequences, as death is.

I liked very much the way in which Barnes put Tony to recollect his life. It is there a mixture of subjectivism and precision, of vanity and honesty, of youth and maturity that challenges, annoys and pacifies the reader. I think it was a good choice for Man Booker Prize 2011.
View all my reviews

2011-10-02T22:20:00.000+02:00

The Hours by Michael Cunningham
My rating: 5 of 5 stars

With a dramatic, heavy start (of how Virginia Woolf had drowned herself, with a big stone in her pocket) started “The Hours”, by Michael Cunningham. A very special book, unique in its delicacy, but also in its subject: a book after a book…and not only. Inspired by Virginia Woolf’s famous novel, “Mrs. Dalloway”, Michael Cunningham recreated in “The Hours” a day from three women’s lives: a woman who writes the book, a woman who lives the book and one who reads it. They are women from three different (and successive) generations, but all of them are confronting their existence, mortality and sexuality. They are women whose interior life is much richer than their exterior one. They are women who love, in essence, the beauty of life and who enjoy the life as long the life is bearable.

The beauty of life can mean flowers, a party, a fresh summer morning, a city, a lovely apartment and its comfort, a tinny bird on its flower dead bed, a new beginning or just few hours to freely read. But the beauty of life could be also an escape or that moment of conscientious decision between life and death.

I found surprising the freshness and, as I said, the delicacy with which Michael Cunningham rewrote a book … about women. It is not only the recreated style of “Mrs. Dalloway” that impressed me, but the deeply understanding of women’s nature. Cunningham managed in “The Hours” (and with the help of time) to explore and develop themes and motives that Virginia Woolf only sketched them or made allusions to them. The condition of woman in the twentieth century, for instance: from a perfect host, to the inexperienced but devoted housewife, and further to the self-confident and trustful friend. Or the exploration of women’s sexuality; from a woman’s daring kiss on her sister’s lips, until the public and committed relation with another woman.

In “The Hours” we miss London, but we have New York. We miss Big Ben’s strikes that marked the hours, but we have the years that smartly connect lives, deaths, and women with a book.
View all my reviews

2011-09-25T21:54:00.002+02:00

The Final Testament of the Holy Bible by James Frey
My rating: 3 of 5 stars

This is the most hippy book I have read; more hippy than a beat has ever written, with the clear message that “love and laughter and fucking make one’s life better” (pag 259)

Hearing that James Frey has been sued by his readers, I couldn’t wait to read “The Final Testament of the Holy Bible”. But I had to wait three months until the only copy from the Danish Public Library became available. And, of course, I had great expectations, which only partially were fulfilled. The subject is challenging: what would it actually be like if the Messiah arrived, or if Christ returned? The concept is original: a story of Messiah, as that of Jesus Christ from the Old and New Testament. The idea is quite simple: the only religion that should be on earth is LOVE. No matter it is spiritual or physical. Most physical, since the orgasm is “the closest thing any human on earth would ever know about the Heaven “ (pag. 232).

And Messiah, as he came now, is given by the perspective of his family (mother and sister), of acquaintances, friends and followers. And the story is interesting until page 216, after which everything starts to repeat, over and over again. The message of love (love between man and woman, between man and man, between woman and woman, between man/woman and many others) becomes a cliché, a redundancy and a reduction. It becomes really boring to hear the same idea all over again in different circumstances, but almost within the same words: the religion is a shit and the humanity is going to destroy itself in the name of greed and religion.

The characters are sketches, but I believe that Frey did not purposely want to develop them further. He simple counted on the archetypes of their name: Ruth, Jeremiah, Matthew, John, Luke, Mark, Judith, Peter. But not Esther, who, in my opinion, is the most confusing character (she is old enough to sign her mother hospital papers, but “too young” to leave his older brother and live her life!).

I liked the first half and I became bored of the second. It was not only the repetition that annoyed me, but mostly the reductivism of thought that only “love and fucking” can save the world. This book is definitely challenging, but is far away of being a revolutionary book, as the back cover promised us.
View all my reviews

2011-09-18T18:13:00.003+02:00

The Forty Rules of Love by Elif Shafak
My rating: 2 of 5 stars

After reading “The forty rules of love” I left with ambiguous feelings. There is a form of attraction and interest in the subject (Sufism and the spiritual encounter and companionship between the great Muslim poet and mystic, Rumi and the wandering Persian Sufi Dervish, Shams of Tabriz). But there is also disappointment. I found not only populist the approach with which Elif Shafak introduced the reader in Shams’ “forty rules of love” theosophy, but here and there quite cheap and even vulgar. I disliked, for instance, the way in which Ella imagines Shams - a “macho” who rides a shiny red bike, or how Kimya arose exactly when the Dervish explained her the Koran.

The book started however very promising: with the idea that a modern, wealthy and bored housewife, in the beginning of her forties, awakes due to a manuscript that introduces her to Sufism. There is also a promising pedantry, since Shafak looks to pay attention to details. The number 40 is consistently explained, and each chapter starts with the letter “b” (coming from “bismilahirahmanirahim” word, which should contain the secret of Koran). But very soon, the story looses in coherence. The narrative is created by first person characters’ points of view, and when Shafak misses one, she has no restraint in creating a quick and disposable new character (like Husam The Student). Everything ends in a glossy, soapy story, a kind of “serious” chick lit.

At a certain moment I thought that Elif Shafak was too ambitious with this subject. But then I found out that she actually holds a Master degree in Gender and Women’s Studies and a Ph.D. in political science and she is pretty close with Sufism. Therefore, I presume, she has the “tools” of tackling any subject (and especially one about the forty rules of love) in a more deepen and rigorous way. Thus, I am intrigued and I cannot grasp why Shafak chose to write about “spiritual encounters” in such a consumerist way. Intrigued enough to also read her previous and acclaimed book, The Bastard of Istanbul (btw, is something glossy with her titles as well, isn’t it?).

View all my reviews

2011-09-18T12:15:00.003+02:00

Regarding Roderer by Guillermo Martínez
My rating: 4 of 5 stars

With creativity and charm succeeded Guillermo Martinez to explore, in only 100 pages, few of the big literary themes: friendship, intelligence and knowledge. The approach is mathematically philosophic, in the good (and safe) tradition of Borges and Hesse, and with a “Faustian” pinch of Mann.

Being himself a mathematician, Martinez had as premise for his first novel the controversial topic in the foundations of mathematics: the question of what is true versus what is demonstrable. And from here, he started to model two forms of human intelligence: wit and genius, with their reciprocal relationship and their ways of relating to the world. The exponents are two high scholars: the unnamed narrator – a brilliant young man who gets the knowledge by absorbing it, much and quick, and his best friend, Gustavo Roderer – the genius, the one who questions everything, even the proof, the one who tries to go beyond, to reach the unattainability. The genius is however an unearthly quality; at least, it does not belong to this world. Roderer has to first suppress his human knowledge and then his human mind (thanks to the opium) and finally, his human body in order to achieve his goal. To be the first one who is above. On the other hand, the clever narrator has to suppress his small and humble feelings (such envy or vanity) in order to have the chance of understanding, of passing beyond. But this unfortunately is not the case. The only human chance, as Martinez suggested, is love. The pure and unconditional love.

Again I miss halves of star. It’s not quite a 5 stars book, but is definitely more than 4!
View all my reviews

2011-09-17T19:38:00.003+02:00

Choke by Chuck Palahniuk
My rating: 4 of 5 stars

Being my first Palahniuk(thanks to Banned Book Reading Group), I find ”Choke” as an intriguing, hilarious and convoluted book: not only by its subject, but also by its twists. I think the book it is about the antihero Victor Mancini’s effort of anchoring himself in the world, by projecting his “need of the other” upon the others. The need is however an addiction that stresses the limits of dissolution. Victor Mancini is dissolving himself in sex and almost kills himself by choking in fancy restaurants, trying to explain his “numbers” as an act of unlimited generosity, almost a sacrifice. Though the other do not realize, they need him as much as he needs them.

Being more a hostage of his own troubled mother, Victor Mancini felt always as an outcast. All his endeavors of becoming normal were again and again stopped by his mother, who lies now into a nursing home paralyzed and destroyed by Alzheimer. She looks now to be her son’s hostage, but this is not true. She still keeps the secret of his origin that could explain why he is so different. And from this point, the story starts to have a metaphysical meaning as well. It becomes quite obvious why Victor Mancini is changing the world, by changing, though illusory, the life of the others.

And it follows another twist, which “puts down” again Victor Mancini on his place. He still remains a lonely soul that needs the others, but he now probably is freer. Of his mother .. and his/her demons?
View all my reviews

2011-09-17T19:33:00.003+02:00

When I Was Mortal by Javier Marías
My rating: 2 of 5 stars

A 12 short-stories collection that revealed me another face of one of my loved writers: Javier Marias. He is here more a columnist than a novelist, trying to adjust his rhythm of storytelling to the penurious length of the newspaper’s columns. Therefore perhaps, I feel the stories unfinished and brutal twisted. Marias has a seductive style, with a delicate rhythm that harmoniously leads the story from “the waiting” to “the happening”. But in this collection the happening happens either too early or too late. However, the pretext is pretty smart: mystery and exploration of different “paths” of the same story. And the story is mostly about death or crime.

I cannot tell that I liked or disliked a certain story. I read them trying to find again that seductiveness from A Heart So White (funny, but Heart So White is now a horse’s name). But unfortunately, I didn’t :(
(I would really liked to give more then 2 stars, but since 2 and half do no exist...)
View all my reviews

2011-08-27T10:21:00.005+02:00

Stalins køer by Sofi Oksanen
My rating: 3 of 5 stars

Stalin’s cow is a goat! The Danish title of the debut novel "Stalins Køer", by Finnish writer Sofi Oksanen, is fantastic. It both means “Stalins’ cows”, but also “Stalin's queues” - those famous queues in front of the socialist stores, to which Oksanen makes frequent references. Those queues where did not matter what was sold, because anything was sold, everybody needed it. Otherwise, "Stalin's cow is a goat" is the sentence that actually refers to the essence of the novel: the depersonalization and disimulation of him/herself.

As in Purge (the book with which Oxanen won in 2010 the Nordic Council Prize for Literature), "Stalin's Cows" episodically describes the lives of three generations of Estonian women. The grandmother - survivor of the Stalinist nightmare from '40s-'50s, the mother – who, being raised in the full soviet era, succeeded to marry and escape in the neighboring, "enemy and capitalist country", Finland and finally the daughter - half western, half eastern, lost somewhere in between two worlds. Three generations of women who became traumatized by changes that more or less they could not control. Women who lost their individual freedom, but by dissimulation they did sharpen their self-preservation instinct. And loss of freedom seemed to evolve hereditary from the obligation, to the option.

In "Stalin's Cows" grandmother, Sofia, became kholhosnic and stahanovist because she had no choice. Mother, Katriina, had a choice and married a Finn, and became more Finnish than the Finn. Daughter, Anna, had apparently no choice since her mother forced her to hide their origin, because only like that she could avoid the "whore" label, which all Estonian and Russian women in Finland bore. And Anna ate, ate, ate and vomited, lied, and stole and hid from herself in a shrinking 50 kilograms body. The self-retrieval is the chance only for Anna, and it occurs with the return "home", return to the roots...

Oksanen is a gifted writer with a great force of evocation. She is honest, sometimes rough honest, brutal, and melancholic. Her prose ranges from the upper lyrical and naturalistic poetry to the most grotesque nostalgia. "Stalin's Cows" is worth reading, though the "Purge" is with one star atop.

View all my reviews

2011-08-21T21:39:00.001+02:00

The Help by Kathryn Stockett
My rating: 3 of 5 stars

There are so many excellent reviews for this book! And they made me, I think, to read (actually to listen) it with a very critical eye. I expected to disappoint me, but this didn’t happen. Because “The Help” is the very good example for a book that soon and safe becomes a bestseller.

The story is entertained and well written. The subject, which once was controversial, is now solved and classified as racism. The characters are sharply, strong and well defined. The rhythm is alert, vivid and easy to follow. But, unfortunately, this is all. Despite the fact that I very much enjoyed the audition, I find nothing to really impress me. The entire book is monochrome and one dimensional from the very beginning, until the very end and I got annoyed of the predictable and, somehow, cheap happy end!
View all my reviews

2011-08-07T12:14:00.002+02:00

Mrs. Dalloway by Virginia Woolf
My rating: 5 of 5 stars

What a wonderful book! It is round, deep, fresh, sophisticated, daring, tragedy and comedy, has wit and humour…it’s mesmerizing. Reading "Mrs. Dalloway" is like looking at a Picasso’s portrait, with its many surfaces (un)matching within an imagine that is far away from perfection, from the Divine Proportion. But if you come closer and look attentive at each detail, shadow, and perspective, you are overwhelmed by the beauty of all meaning. Mrs. Dalloway and her own nemesis, Septimius Warren Smith, are actually the human being in all its depth. In its splendour and futility, its happiness and fears, its hopes and disappointments, in its struggle with the transient condition of the mortal soul.

The style is splendid. It has the madness and sweetness of a dream; it is equivocal, but perfectly balanced. The passage between voices, memories, images, and moments is magnificently pointed by the hours, by the almighty sounds of the Big Ben. Everything has middle, and what is next is only the reflection of the past. The symbols and metaphors are subtly used and the references to Shakespeare and Ulysses are smartly placed in the text. Nothing is too obvious or too explicit.

But beside all the ambiguous and contradictory characters, we also have London, the imperial town hit by the hot wave of midsummer. We have its streets and squares, its houses with their opened windows. It is a sensorial abundance of views, sounds, colours, smells. London is vivid and alive despite the disillusionment with what once upon a time was The British Empire, and with… life.
View all my reviews

2011-08-02T14:09:00.003+02:00

El sueno del Celta by Mario Vargas Llosa
My rating: 3 of 5 stars

Without any doubt, this is a good book: a great story about an interesting character, written in the well known fluent and catching style of Llosa. But unfortunately, not as good as I was expecting. Yes, I understand that Llosa wanted to present his representation of Roger Casement, the controversial Irish hero who was adulated and hated, honoured and despised, respected and forgotten and then respected again. And the resulted portrait is quite a success, but somehow Llosa was too expeditive. The stories about Casement’s work in Congo and Amazonia are pretty much the same. They developed in the same frame of black and white and they had the same generic characters with almost no exception. Moreover, these stories are considered to be the reason for Casement’s political radicalism and nationalism, and therefore I think, Llosa failed to explain the big change in his hero’s life, the gap between his early believes and late actions. He idealised Casement, though he intended the opposite. His own interpretation of The Black Diaries is also part of the idealisation process: yes, Casement was a homosexual, a sinful catholic, but no, under any circumstances he was not able to really do what he pretended that he had done.

"The Dream of the Celt" reminds me very well of "The Way to Paradise", and I find many similarities between Roger Casement and Paul Gaugain, as they were portrayed by Llosa. It is both touching and disturbing their destructive way of following their dream. But being honest, I enjoyed more “The Way to Paradise” .
View all my reviews

2011-07-24T21:13:00.005+02:00

Her Fearful Symmetry by Audrey Niffenegger
My rating: 2 of 5 stars

I have to admit that only my admiration for Audrey Niffenegger’s first novel, “The Time Traveler's Wife” (which I found it stunning, compelling, and very original) made me to finish her second novel, “Her Fearful Symmetry”…or cemetery. Otherwise, I am pretty sure, I would have put it away after its first half played (I actually listened the audiobook).

The exploration of love beyond life and time continues also in “Hear Fearful Symmetry”. And not only love, but also identity. A pretty ambitious subject that perhaps was a little bit too much, this time, for Niffenegger. She started well, by creating that cold and ethereal atmosphere of death, that painful feeling of loss and sorrow. But soon she got lost and stuck in those too many threads that she had woven for launch the story. A far too many characters: two pairs of twins, a couple who gets apart, a PhD lover who never ends his thesis, a husband who pretends he doesn’t know who is his wife, an old pair that (misleadingly?) looks like keeping an old secret, and a poor kitten that has twice to die in order to reveal some peculiar forces of … a ghost!! And then another ghost, and many others. And also many plots that fail to merge. The result is a “ghosthic” story, inconsistent, un-deepen and, what is worse, unreasoned. The only exception from this disastrous literary attempt is the cemetery: Highgate Cemetery given by Niffenegger in all its glory!
View all my reviews

2011-07-20T10:52:00.003+02:00

The Appointment: A Novel by Herta Müller
My rating: 4 of 5 stars

Though this is not one of my favourite books by Herta Müller, I still recommend it. It is representative for her style, which I personally find breathtaking. It is strong and sharp, expressing sadness, frustration and even a kind of guilt of living within an oppressive regime, like that one of Ceausescu. A regime that forced people to become cowards and to renounce their humanity; and those who cared about their conscience remained alone, very alone, isolated, unable to rely on somebody or something. Herta Müller does not forgive anyone, including herself. But what makes Müller to be a very special writer, in my opinion, is not only her obsession (with Securitate and Ceausescu), but her incredible force of playing with words, weaving them, creating wonderful and fresh associations, transforming ugliness in beauty. My favourite readings by her are “Nadirs” (a collection of short stories), “The King Bows and Kills” (essays about her youth in Banat), “Everything I possessed I Carry With Me” (what a cruel disappointment to find out that her best friend, the poet Oskar Pastior, who inspired her in writing this novel, had been a collaborationist himself!) and “Travelling on One Leg” (a very touching story about her experience in West Berlin, after her emigration from Romania). Her “collage” books with poems are very interesting as well …and very creative!
View all my reviews

2011-07-18T21:10:00.003+02:00

The Sacred Night by Tahar Ben Jelloun
My rating: 2 of 5 stars

La nuite sacrée, The Sacred Night – the night of purge, the night of truth, the night of rebirth. With this night, the 27th one of Ramadan, starts the Tahar Ben Jelloun’s book: a very promising beginning. But what is next is just … disappointing. It is a tale about the role of woman in the Islamic world as a dark, dense, intricate, surrealistic, and almost unbearable story. It is not only the mix between reality and hallucinations that disturbs, but also the blending of poetry and violence, and especially that heavy eroticism. Sex is abused in this book. It is used as a measure of control, lie, freedom, love and desire, hate and revenge. And if Zahra may spiritually have won the right to her feminity, she still remained a slave from the sexual point of view. And this is only half of freedom.
View all my reviews

2011-07-16T21:14:00.003+02:00

Under the Frangipani by Mia Couto
My rating: 4 of 5 stars

With a simple, but a strong and grave voice (which reminds me of Ismail Kadare), Mia Couto recreates in “Under the Frangipani” the history of his country, Mozambique: with its traditions, beauty and complexity, with its struggles across the centuries of occupation and years of weird freedom. Not only the whole story, but every sentence of this original micro-novel is a fable. The big truths, in all their deepness, are said within an amazing simple way that only can come from the wisdom of the already lived life; or, better, from the afterlife. In the Sao Nicolau fort is no time, and (almost) no life. There are only dead people and dead souls. Alive is only frangipani, the old big tree, which first has to lose his leaves, in order to blossom up again. And this is hope; the hope of life after the death.
View all my reviews

2011-07-12T11:15:00.004+02:00

The Infinities by John Banville
My rating: 3 of 5 stars

Infinities?? Yes, there could be many as worlds could be. Like at Arden, where old Adam is lying on his deathbed, while the Greek Gods are continuing their demiurgic jobs. Where life is never ending, though the death is pretty close. Where gods and people are the same: half funny and half gloomy, half smart and half stupid, unpredictable. Pretty normal, could be said. Banville created this mixed universe full with “the mysteries of the others” using his unmistakable style, which consists of a smart dosage between dark humour and optimistic poetry. I found this book both intellectual and funny and I loved the characters: especially Rex, the dog (who else?), that seemed to be the most intelligent creature from Arden. However I felt some flaws, a kind of inconsistency in the way in which narration develops. But this is only Hermes’ guilt! :)
View all my reviews

2011-06-28T21:49:00.002+02:00

Small Island by Andrea Levy
My rating: 3 of 5 stars

A funny and a honest novel about the beginning of what we name today "multiculturalism". Andrea Levy's characters are smart, sharp, intelligent and very stupid in the same time. Except Bernard who is very "grey". Nothing pretentious, but a vivid, entertained and unexpected story.

View all my reviews

2010-05-19T11:13:00.001+02:00

Trecutul ca o ipoteca

Pina la ”Carte de identitate” (Leda, 2008) nu auzisem inca de Juan Goytisolo; insa odata cu acest roman, primul dintr-un Triptic al raului, l-am descoperit nu doar pe cel mai controversat scriitor spaniol, dar cred ca si pe unul dintre cei mai talentati si mai novatori autori contemporani. Nascut intr-o familie de aristocrati catalani (pe care, mai tirziu, avea s-o dispretuiasca), Juan Goytisolo devine in anii’ 50 un critic vehement al regimului lui Franco. In 1956 emigreaza in Franta, iar 10 ani mai tirziu incepe trilogia raului cu “Carte de identitate” – un roman politic despre o Spanie rigida, inca intepenita in traditii medievale, condusa de un regim totalitar sustinut, mai mult din inertie, de o masa amorfa si adormita de spanioli bigoti. Inutil de mentionat ca atit “Carte de identitate”, cit si “Don Julian” si “Juan fara tara” au fost interzise in Spania pina dupa moartea lui Franco.

Recuperarea identitatii este tema “Cartii de identitate”. O identitate pierduta nu doar odata cu exilul lui Alvaro Mendiola, eroul trilogiei, ci una care incepe sa se dizolve lent si constant odata cu tara. Razboiul civil da lumea peste cap, insa ceea ce-i urmeaza e si mai rau. Un rau malign, o tumoare care, in 25 de ani, transforma Spania “intr-o tara ingrozitoare si somnolenta de treizeci si ceva de milioane de politisti fara uniforma” (pag. 279): asta incluzindu-i pe nemultumiti si pe rebeli, anihilati rapid de majoritate. Alvaro Mendiola reuseste totusi sa evadeze in exil.

Dupa 10 ani se intoarce, insa, in Spania, bolnav de inima. La propriu. Iar la Barcelona, in casa de pe domeniul familiei, incepe recuperarea. Nu doar fizica. Incepe recuperarea identitatii, prin recuperarea trecutului: al sau, al familiei sale, al tarii sale. O incursiune istorica dureroasa si frustranta, insa neasteptat de obiectiva fiindca nu memoria lui Alvaro e instrumentul principal al recuperarii, ci o intreaga arhiva de fotografii de familie, documente oficiale, conversatii bilingve, articole de ziar. Iar bogatia asta documentara nu este exploatata doar de Mendiola, personajul “Cartii de identitate”, ci de Goytisolo insusi, care a reusit, astfel, sa creeze un produs literar inedit. I-a iesit o carte ca un colaj, ca un covor tesut manual, in care trecutul si prezentul se succed liniar; in care prezenta naratorului e cind evidenta, cind abia intrevazuta, ca un fir undeva, in fundal; cind stilurile si limbile se imbina in jocuri fericite de culoare. Vocea naratorului sau, mai precis, felul in care se foloseste Goytisolo de ea e remarcabila, zic eu, fiindca dizolvarea temporara a personajului ofera naratiunii o alta perspectiva: una reflexiva, detasata, aproape subiectiva.

Intorcindu-ma insa la Alvaro Mendiola, rezultatul exercitiului sau de recuperare nu este deloc unul fericit. Mendiola este departe de eroul traditional care-si gaseste linistea interioara in urma unui dureros proces de constiinta, ci, dimpotriva, se autoinflameaza, flageleaza, se simte din ce in ce mai dator sa-si distruga trecutul pentru a-si putea salva viitorul. “Viata ta se reduce acum la o lupta solitara cu fantomele trecutului si de rezultatul luptei depindea – stiai – lichidarea ipotecii care apasa viitorul tau ingust si lasat la voia intimplarii “ (pag.288). Iar Alvaro nu uita nimic. Nu-si uita familia, a carei bunastare se bazase pe exploatare si ipocrizie, nu uita sa desfiinteze fatarnicia, habotnicia si valorile unei societati conservatoare, nu se uita pe sine cind, in 1936, a fost doar la un pas de a deveni martir (sfint si blond ca ingerii din cartea deranjatei domnisoare Lourdes), nu uita religia si normele ei rigide si vetuste, nu-si uita compatriotii, mindri si lasi in aceeasi masura, nu-i uita pe francezi si aerele lor de socialisti superiori, nu uita lipsa de reactie in fata unui regim totalitar si opresiv si, mai ales, nu poate uita uitarea. Alvaro Mendiola nu poate accepta linistea personala si sociala atita timp cit ea e construita pe un trecut stricat, corupt si putred. De aceea, Goytisolo face curatenie...

...si sterge cu mopul imaginea cuminte si cenzurata a Spaniei din ultimele doua secole, vidanjeaza concepte precum familia, societatea, educatia, religia, sexualitatea, limba, rasa, cultura, si zgiltiie din temelii literatura.

Juan Goytisolo nu e usor si nici confortabil de citit. E plin de furie, de frustrare, de disperare, insa efortul cu care se straduieste sa spuna adevarul si sa construiasca o viziune noua, o literatura noua e remarcabil. Ceea ce urmeaza “Cartii de Identitate” e o radicalizare a acestui efort, iar in “Juan fara tara” Goytisolo isi prezinta si perspectiva noii lui constructii: cultura araba. Revin cu amanunte!

2010-04-02T14:42:00.005+02:00

Dupa Infern

Am cumparat cartea de debut a lui Andrew Davidson, “The Gargoyle” (Canongate Books, 2009) doar pentru ca m-a atras coperta. De fapt, nu doar coperta in sine, ci si marginile innegrite ale paginilor, carbonizate parca, highlight-ul negru al unor parti din text, la rasfoire ... ce mai, un hard copy flamboyant care mi-a creat senzatia dezintegrarii in cenusa :) A trecut insa ceva vreme pina sa apuc sa o citesc si sa aflu de ce a fost (si inca este) un bestseller.

Pentru ca nu e doar o poveste plina de ritm si de imaginatie, dar si un amestec original si spectaculos dintre prezentul mai mult sau mai putin extraordinar si o istorie medievala, bine, bine de tot documentata. O poveste gotica despre dragostea predestinata dintre un Adam si-o Eva care traiesc aceeasi poveste de iubire, dar nu in sapte vieti, ci doar in trei. Trei pentru el, eroul principal, un porno star plin de pacate, care se zbate acum intre viata si moarte in rezerva de arsi a unui spital. Pentru ea, Marianne Engel (foooarte subtil numele, nu?) e doar o viata, traita de pe la o mie o suta si ceva si pina in zilele noastre, cind, ca de fiecare data, isi salveaza de la moarte iubitul ars. El evident ca habar n-are in cite alte vieti a mai fost ars si nici cine este nebuna cu parul vilvoi care i se tot furiseaza linga pat. Dar atunci cind Marianne Engel, o sculptorita de succes, bolnava de schizofrenie, incepe sa depene istoria iubirii lor, se produce schimbarea, renasterea, purificarea. O trecere de la Infern in Purgatoriu, spre drumul catre Rai, trimitere extrem de limpede facuta de autor, din moment ce Marianne Engel fusese, in secolul al XIV-lea, prima traducatoarea a Infernului lui Dante in germana. Detaliile pe care le ofera despre scrierile mistice ale maicutelor dominicane de la Engenthal si legendele de dragoste italiene, islandeze si chineze sint, paradoxal, pe cit de incredibile, pe atit de plauzibile si coerente. Plauzibile nu doar din cauza misterelor istorice, dar si datorita dovezilor palpabile pe care Marianne Engel le lasa mostenire.

Cred ca in asta consta si succesul si seducatia Garguiului creat de Davidson: suspendarea neincrederii cititorului, scufundarea lui intr-un fel de transa onirica in care ratiunea e amagita, amortita cu argumente credibile, pentru a lasa loc liber imaginatiei si aventurii. Daaar...mie, personal, cartea mi s-a parut cam evidenta si redundanta in povesti si simboluri. In plus, n-am seziat foarte bine motivul pentru care legendele de dragoste ale lumii ocupa loc in poveste. E drept ca fac trimitere la cele patru elemente (pamint, apa, foc si aer), insa cu ele sau fara ele istoria, in sine, ramine aceeasi. Mi s-a parut mult prea evident efortul autorului de a face totul, absolut totul clar, de a repeta si explica pina si ceea ce nu trebuie explicat. Mai putin pedant, insa, mi s-a parut cu cele doua personaje principale care traiesc, cumva, intr-o singura dimensiune – cea temporala. Nu se dezvolta, ramin aceleasi pe parcursul a 700 de ani si 400 si ceva de pagini. Pacat!! In fine, una peste alta, cartea e o lectura placuta, incitanta si lejera. O recomand ca un excelent bedtime reading, in cazul in care suferiti de insomnie. Veti avea o noapte alba, palpitanta :).

2010-04-01T11:07:00.001+02:00

Sunny Bergen
Am avut, cica, noroc de atita soare-n Bergen :))

2010-03-31T11:30:00.000+02:00

Navoadele lumii

“Pestisorul de aur” (Art, 2009) e o carte din perioada cuminte a lui JMG Le Clezio, caracterizata prin aceeasi limpezime stilistica pe care am intilnit-o si in “Ritornela foamei”. N-am mai auzit vocea viguroasa si militanta din “Terra Amata”, nici jocul experimental cu scrisul, ci am citit o poveste curgatoare, frumoasa, melodioasa, o poveste aproape clasica despre dezradacinare, imigrare, cautare de sine.

Ca si in “Ritornela foamei”, personajul principal este o tinara, Laila, a carei maturizare incepe devreme si continua dramatic in adolescenta. Insa istoria Lailei e mult mai cruda: la 6 ani, fetita marocanca, neagra ca abanosul, este furata din satul ei, batuta (motiv pentru care isi pierde partial auzul) si vinduta unei batrine evreice din Rabat. Cit timp aceasta a trait, Laila a avut parte de un adapost sigur si de o educatie temeininca si multiculturala. Insa odata cu moartea batrinei Lalla Asma, cosmarul fetitei reincepe. E incredintata fiului batrinei, a carui nevasta, Zohra, o uraste. Laila e sechestrata, abuzata, aproape oferita pentru delectare unei familii kinky de francezi. Insa Laila reuseste sa fuga si-si petrece citiva ani de semi-inocenta in casa unor prostituate. Urmeaza un scurt episod de revenire in casa Zohrei, dupa care...marea evadare. Cu una din prostituate, ajunge la Marsilia si, in cele din urma, la Paris. Aici incepe maturizarea, intr-un mediu liber, dar ostil. Cunoaste mizeria si suferinta, prietenia, tandretea, dar si violenta, cunoaste cartile si, mai ales, muzica. Muzica si ritmul ei pe care nu le aude, ci le simte, le inspira, le inghite cu mare lacomie. In lipsa actelor, muzica (si cartile) ii asigura identitatea. Bubuitul tobelor africane din metrou ii aminteste trecutul, pe cind rezonanta clapelor de pian ii contureaza viitorul. Blocata, suspendata fizic si birocratic intre trecut si viitor, Laila se hotareste sa mearga mai departe. Perseverenta ei dublata de noroc, o imping spre tara tuturor posibilitatilor, pe care o strabate de la Est la Vest in incercarea de a se gasi pe sine. Dar regasirea nu are loc decit acasa; acel acasa vag conturat in amintirea ei, acel acasa pe care-l simte cind a ajuns la el.

E o poveste trista cu o aparenta liniaritate narativa; aparenta, fiindca Le Clezio reuseste, cu maturitate si sensibilitate, sa atinga note subtile in partitura lui. Nu e doar o istorie personala a maturizarii, ci una exemplara despre umanitate si supravietuire intr-o lume in care sansele sint raspindite neuniform.

2010-03-30T13:47:00.001+02:00

Arta grotescului

Raspindirea dementei in masa, convertirea ratiunii in absurd sint temele din “Masele si puterea” pe care Elias Canetti le prefigureaza si prelucreaza superb in romanul sau de debut, “Orbirea” (Polirom, 2008), roman care e pur si simplu o capodopera, un produs literar perfect incepind cu ideea si continuind cu personajele, structura si limbajul.

“Orbirea” e o cronica a nebuniei in care realitatea adevarata e inlocuita progresiv de o suma de realitati personale, deformate maladiv de doua mari obsesii: ideea si banul. Pieter Kien este cel mai mare sinolog in viata, un autodidact, orbit de dragostea pentru cartile lui pe care le aduna compulsiv, fie concret, in biblioteca locuintei sale, fie abstract, in capul lui imens, sustinut de un trup ridicol. Pieter Kien, cel orbit de idee, se insoara din neghiobie, cu slujnica Terese, orbita, la rindul ei, de bani. Si de aici incepe confruntarea dintre imaterial si material, un razboi parsiv din care nu exista nici invins, nici invingator. De partea lui, Kien ii are pe filosofii lumii si marii ginditori chinezi, pe piticul Fischerle, orbit de dorinta de a deveni un mare campion de sah si, in final, pe fratele sau, Georges, ginecologul-psihiatru, orbit si el de ideea ca femeile sint o nenorocire. De partea lui Terese e doar intendentul sadic Pfaff , caci obiectul adoratiei ei, vinzatorul Grob, pe care il dezmiarda Pudha, se dovedeste a fi doar un oportunist.

Confruntarea partilor e dura si cruda: din punct de vedere fizic, Kien iese intotdeauna bine tabacit, insa din punct de vedere spiritual e tot mai dirz, mai aprig, mai orbit. Din ce in ce mai orbite sint si celelalte personaje care nu mai pot discerne realitatea reala, adevarata, de realitatile din interiorul lor, de fantasmele lor...si de aici delirul exterior, nebunia. In “Orbire”, Canetti nu pune fata in fata cele doua mari realitati (cea adevarata vs. cea fantastica), ci o rezultanta a lor. Realitatea adevarata, cea exterioara - hai sa-i zicem, e prelucrata patologic de mintile personajelor, e convertita la absurd si apoi expluzata, influentind si deformind incontrolabil realul. Iar cuvintele nu fac altceva decit sa distorzioneze mesajul, sa-l devalizeze de logica, sa-l transforme in irational. Iar Canetti manipuleaza nu doar realitatea, dar si cititorul, pe care il face partas la nebunie. Faptul ca naratorul devine, pe rind, vocea fiecarui personaj face ca pozitia cititorului sa nu mai fie una de observator neutru si limpede la cap, ci una din care se implica direct si multiplu la paranoia generala.

Arta grotescului. Da, Canetti face, ca nimeni altcineva, din grotesc arta. Exploreaza cu mina sigura satira, pronind de la ironiile cele mai fine pentru a ajunge la burlescul cel mai absurd. Se joaca, daca asta e termenul potrivit, cu partea neagra, nefericita a comedei, in care zimbetele sau hohotele de ris ale cititorului nu sint eliberatoare, ci acuzatoare. Odata cu sfirsitul dramatic (auto da fé-ul lui Kien), cititorul se simte vinovat ca a luat, aproape direct, parte la o mascarada, la dementa generala.

Ca si concluzie, recomand “Orbirea” nu cu una, ci cu doua guri. E una din cartile perfecte care-ti influenteaza, ca sa citez acum, “nu doar memoria rationala, ci si pe cea afectiva”.

PS Stau si ma gindesc cit de bine aduce tema din “Particule elementare” a lui Houellebecq, cu “Orbirea”: doi frati extrem de inteligenti, insa incapabili sa vada si sa inteleaga lumea din afara lor, ideea (exprimata de George Kien) ca o societate perfecta ar putea exista doar in lipsa sexului si declaratiile misogine, cum ca femeia e sursa raului :))

2010-03-29T19:29:00.004+02:00

Elena din Piata Bucuresti

Nici nu stiu cum am rezistat sa trec peste prima jumatate a cartii ”Piazza Bucarest” (Gyldendal, 2004), a scriitorului danez Jens Christian Grøndahl, insa pina la urma a meritat efortul. A meritat, fiindca ceea ce imi parea a fi la inceput o insiruire puerila si frustranta (dar si frustrata) de clisee despre femeia est europeana sexoasa, desteapta si maritata cu un occidental sau american, s-a dovedit a fi o reflexie interesanta despre liberate si originea neintelegerilor social-culturale dintre est si vest europeni, la putin timp dupa caderea Cortinei de Fier.

Povestea in sine e una, hmm, clasica. Scott, un fotograf american, auto-exilat in Danemarca, este trimis in Romania, in 1988, pentru a face un foto-reportaj despre viata crescatorilor de oi de la munte. Ghidul lui este Elena, o tinara de 22 de ani, bine educata, culta, care vorbeste o engleza corecta, cu accent de BBC, dar care il intriga prin comportamentul ei contradictoriu. De fata cu soferul masinii in care cei doi calatoresc, Elena este profesionala si impersonala, dar atunci cind acesta dispare pentru a da raportul la Securitate, Elena devine dintr-o data alta. Entuziast-melancolica, ea pune intrebari despre viata din Vest si despre calatoriile lui Scott. In ultima seara a sederii lui la Bucuresti, Elena il invita pe Scott la o serata literara, in urma careia americanul danez vine cu o propunere tentanta: o casatorie de forma prin care Elena sa poata parasi Romania.

Si asa se face ca, 25 de ani mai tirziu, o scrisoare de la Bucuresti ajunsa la adresa veche, de la Copenhaga, a lui Scott si a Elenei, prilejuieste scrierea unei istorii. A unei istorii ratate, mai intii din perspectiva lui Scott, dar mai ales a fiului lui vitreg din prima casatorie, si, mai apoi, din perspectiva Elenei, aflata acum, undeva, in Italia. Cel care pune povestile cap la cap este naratorul, fiul vitreg al lui Scott, scriitor, care fusese martor al primilor ani de casnicie a Elenei cu tatal lui vitreg. O casnicie ciudata, asexuata initial, dominata de caracterul arogant si capricios al Elenei, pe care o considera o golddigger, o oportunista egoista, snoaba si recalcitranta. O fiinta fara suflet, care n-a avut nicio remuscare atunci cind a incercat sa-l seduca pe el si nicio remuscare atunci cind l-a parasit, ani mai tirziu, pe Scott, pentru un anticar din Arezzo.

Portretul pe care naratorul scriitor i-l face Elenei, in prima parte a cartii, este crud si plin de aversiune. Atras sexual de tinara femeie, fiul lui Scott ii recunoaste acesteia unele calitati, dar i le transforma rapid si tenace in defecte. Elena nu este frumoasa, ci doar tinara. Coapsele ei sint cam groase, cultura si interesul pentru carti si tablouri continua sa reprezinte o forma de rezistenta intr-o societate libera, de aceasta data, pe care nu face nici cel mai mic efort sa o inteleaga. E incaptainata si stupida atunci cind le respinge, lui si sotului ei, argumentele potrivit careia democratia si libertatea inseamna si dreptul la neimplicare sau lipsa de interes pentru politica ori pentru temele mari ale omenirii. Si, in fine, Elena e de-a dreptul repulsiva in agresivitatea cu care sustine ca procesul si executia sumara a cuplului Ceausescu fusese exact ceea ce meritau cei doi.

Iar dupa 25 de ani, Elena are, in sfirsit, dreptul la replica. Ii incredinteaza, acum, unui narator adult si mult mai tolerant secretul ei si povestea ei romaneasca mult prea putin verosimila. O poveste despre libertate si despre pretul ei. O poveste despre o iubire tragica si un abandon si mai tragic. O poveste despre supravieturie prin dedublare, renuntare si permanenta cautare. O poveste care face din Elena un Om, iar din viata ei o Istorie. O poveste despre victima si calau si despre raportul paradoxal dintre ele.

Cred, de altfel, ca reflexiile pe marginea acestui raport reprezinta partea cea mai valoroasa a cartii care, altminteri, mie nu mi se pare coerent legata (cele doua parti si cele doua portrete sint mult prea diferite, prea contradictorii pentru a se putea compune, mai apoi, armonios). E interesant, spuneam, modul in care Grøndahl reuseste sa articuleze si sa exemplifice raportul intersanjabil dintre victima si calau (Elena insasi este deopotriva victima si calau). El considera ca acest paradox al conditiei in care victima devine calau si viceversa este cauzat de deconectarea, atit a victimei, cit si a calului, de la lume, de pierderea legaturii lor cu umanitatea. Iar o astfel de experienta nu poate fi inteleasa decit de cineva care a trait-o cu adevarat si care a depasit-o. De cineva care a fost atit victima, cit si calau. De aici si neintelegerile de natura culturala, sociala si politica la convergenta a doua lumi diferite, asa cum a fost Estul si Vestul european la sfirsitul secolului trecut.

Mi-a mai placut la Grøndhal felul in care descrie peisajele si locurile care exista pentru ca exista oameni care sa le perceapa, sa le priveasca, sa traiasca pur si simplu cu ele. Din pacate insa, grija exagerata, de-a dreptul pedanta, a autorului pentru detalii ajunge iar sa rupa ritmul cartii cu divagatii total nerelevante.

2010-02-28T17:56:00.001+01:00

Augie sizes the day

In ianuarie am revenit la Saul Bellow, unul dintre scriitorii mei favoriti. De inceput, l-am inceput demult, hat prin studentie, cu “Darul lui Humboldt” care, ani la rind, a ramas romanul meu favorit. Am continuat cu “Traieste-ti clipa”, “Iarna decanului”, “Ravelstein” si iata-ma, acum, intorcindu-ma la Bellow, mai precis la un Bellow timpuriu: “Aventurile lui Augie March”, primul lui hit novelistic pentru care a primit, in 1953, primul National Book Award.

Partial autobiografic, “Aventurile lui Augie March” (Polirom, 2008) prevesteste talentul lui Bellow de creator de personaje puternice si bine conturate. Augie March este un asemenea personaj a carui “definire” o urmarim din anii copilariei lui sarace, petrecuta intr-un cartier evreiesc din Chicago, si pina la maturizarea fortata (si) de razboi. Augie March e un personaj tipic bellowian cu o discrepanta uluitoare intre intelect si emotivitate. Dar este in acelasi timp unic pentru lipsa de initiativa si dezinteresul, aproape inconstient - as zice, pe care-l manifesta pentru orice decizie/alegere rationala pe care o ia in viata. Augie isi traieste clipa pur si simplu. Se lasa condus de sentimente, invaluit de fatalitate, se lasa impins de imprejurari, incercuit sau prins de-a binelea in ele, cu o nonsalanta vecina cu naivitatea. Pus in fata unor situatii, dintre care unele de-a dreptul speciale, Augie actioneaza impulsiv, impingind inapoi, indaratul mintii lui, toate argumentele rationale care, ca oricarui tip destept, i trec totusi prin cap. Ratiunea ii spune de pilda, ca ar trebui sa accepte oferta de infiere a sotilor Renling, insa Augie o ia la sanatoasa. Tot ratiunea ii spune ca ar putea sa nu se amestece in treburile lui Mimi, mai cu seama cind e logodit si gata gata sa se pricopseasca. Dar Augie prefera prietenia autentica traiului bun de milionar. Nici in Mexic n-ar fi trebuit sa mearga, dar dragostea fata de Thea l-a orbit. Asa cum l-a orbit si impulsul de-a o ajuta pe Stella sau de-a se casatori apoi cu ea.

Uneori insa nici impusul nu mai functioneaza si atunci Augie nu face nimic. Pur si simplu nimic. Nu reactioneaza si se lasa, pasiv, cuprins de evenimentele din jurul lui. Soarta e cea care decide. Ei bine, tocmai pasivitatea asta mi s-a parut suspecta. A vrut Bellow sa creeze un personaj care crede naiv in sentimente? Un personaj genuin bun? Sau un personaj ales? Un favorit al soartei? Personal, cred in cea de-a doua varianta, fiindca Augie March nu e doar frumos si destept, ci are si noroc. Un noroc chior si cel putin o mie de sanse-n viata. E protejat de Einhorn, de Renlingsi, de Magnusi, de Thea si, mai ales, de cineva acolo sus care il slaveaza chiar si dintr-o barca de naufragiat c-un nebun in ea.

“Aventurile lui Augie March” e o poveste savuroasa. A la Bellow, desigur. Ii lipseste insa acea dimensiune intelectuala, culturala, pe care efectiv am savurat-o in toate celelalte romane. Lipsesc meditatiile, exercitiile de gindire, dialogurile ironic savante, trimiterile cu tilc ... adica exact ardeiul iute dintr-un gulas, altminteri bine pregatit :)

Ah, si mi-am notat o fraza cumva definitorie pentru substanta lui Augie March. Stella ii spune: “...unul din lucrurile pe care le-am gindit este acela ca si eu si tu sintem genul de oameni pe care altii incearca mereu sa ii potriveasca in planurile lor. Iar daca nu ne conformam dorintelor lor, ce se intimpla?” (pag. 548)

2010-02-22T09:44:00.000+01:00

Coo-cooo!
Ce-mi plac Marina si diamantele ei :))

PS. raul, merci de tipul cu Paloma Faith.

2010-02-21T21:54:00.002+01:00

Celalalt picior

Intotdeauna ma blochez in fata titlurilor Hertei Müller. In germana, mi se par atit de lirice, atit de expresive, atit de rotunde si atit de greu de talmacit. E si cazul cartii "Reisende auf einem Bein" , tradusa fericit de simplu in daneza ca "Rejsende på et ben" (Politisk revy, 1990), dar a carui mot-a-mot translare in romaneste n-are niciun sens. ”Calatorie intr-un picior”?

Calatorie, desigur, fiindca emigrarea e o calatorie; defintiva, insa. O calatorie din cealalta tara, (Romania, niciodata numita), intr-o alta tara, Germania Federala. O calatorie dorita, asteptata, obtinuta cu greu. E insa o calatorie incompleta, fiindca Irene, personajul cartii, ramine cu un picior dincolo. Ramine cu amintirile, cu nostalgia, cu cealalta limba, toate acestea fiind un punct de referinta, un element de vesnica si siciitoare comparatie. De ce, de exemplu, in germana exista acelasi cuvint pentru frunza si (foaie de) ziar, cind in cealalta limba sint doua cuvinte diferite?

”Reisende auf einem Bein” e prima carte scrisa de Herta Müller dupa emigrarea ei in Berlinul de Vest si singura in care vorbeste despre experienta ei acolo. Insa e o carte la fel de trista cum ii sint toate celalte, chiar daca aceasta tristete are o cu totul alta origine. Nu mai e tristetea nascuta din tragedia vietii sub un regim opresiv, nu mai provine din frica si neputinta, ci din instrainare si din singuratate.

Cealalta tara ramine in spate, in intuneric, insa ramine tara pe care o simte, o cunoaste. Dincoace e(ra) promisiunea. Insa, exact ca-n romanul lui Calvino, ”Orase Invizibile”, cu cit Irene, se apropie mai tare de noua tara, de noul oras, de noul ei barbat, cu atit mai mult se simte straina. Straina si singura. Straina de toti ceilalti si straina de ea insasi. Toate fotografiile (ale ei si ale altora) sint un celalt eu. Chiar strinsi laolalta, toti ceilalti eu nu ofera ansamblul, intregul, imaginea familiara. Toate garile de tren si metrou, toate locurile prin care Irene calatoreste nu-i aduc orasul mai aproape. Fiindca una e sa-l vezi de la distanta, sa treci prin el, si alta e sa te opresti acolo. Doar dincolo de Zid s-ar putea sa fie ceva ce Irene cunoaste, ceva de unde a plecat.

Nici oamenii nu-i sint aproape. Nici Franz, care e si fizic departe, nici Stefan si nici macar Thomas homosexualul, cu care Irene ajunge sa faca dragoste. Ramin straini, mult mai straini decit barbatul care se masturba pe tacute, in spatele ei , in tara. Pur si simplu, mereu in miscare, dintr-o gara in alta, de la un barbat la altul, Irene nu se mai poate lega de nimeni si nimic, caci calitatea de a prinde radacini se pierde, se pare, odata cu anii. ”Dar atunci nu mai eram tinar” este mottoul cartii, oferit de Cesare Pavese.

Cum spuneam, ”Reisende auf eniem Bein” este o carte trista. Nu sumbra, insa trista. E cumva ambigua, bluruita, inexplicita. Totul se intrevede doar, nimic nu-i clar. Nici dorul lui Irene fata de cealalta tara nu-i dor, nici dragostea fata Franz nu-i dragoste, nici limba nu mai e precisa. Totul e dureros de dual. Un picior aici si unul dincolo.

Iar din carte nu lipsesc acele snap-shoturi, acele insertii poetice si aproape independente de rest cu care Herta Müller ne-a obisnuit: ”Era o liniste, ca cea dintre mina si cutitul care tocmai au ucis”. Sau. ”Cu dunga lor suie, ciorapii femeilor se scurgeau spre capatul strazii, in rigole, ca si cind femeile ar fi fost numai picioare”.

Ahh...si chiar Elena Ceausescu semana cu Rosa Luxemburg si cu blestemul fetei ei.

2009-12-18T15:11:00.006+01:00

O viata
”Terra Amata” (Penguin Classics, 2008) este, de data aceasta, un poem al existentei umane. O existenta efemera, fara sens, o trecere nefericita a omului prin eternitatea Universului.

On the earth by chance
I was born
a living man
I grew up
inside the drawing
the days went by
and the nights
I played all those games
loved
happy
I spoke all those languages
gesticulating
saying incomprehensible words
or asking indiscreet questions
in a region that resembled hell
I peopled the earth
to conquer the silence
to tell the whole truth
I lived in the immensity of consciousness
I ran away
then I grew old
I died
and was buried (pag.209).

”Terra Amata” este un roman experimental, scris si publicat de JMG Le Clézio in militantii ani '60. E, drept urmare, un manifest -pe alocuri vehement- pentru ceea ce s-ar putea numi ”revenirea la natura”. E o explorare, o meditatie asupra rolului umil al omului; e un apel pentru o existenta in armonie deplina cu marea, cu nisipul, cu vintul, cu cerul, cu iarba si insectele; e un protest fata de asumarea conditiei de zeu si creator de catre om, e un protest in fata interventionismului uman.

Le Clézio il creeaza pe Chancelade, care se naste, creste, traieste si moare. Fiecare vers al poemului e un capitol al cartii si al existentie lui Chancelade, un drum al maturizarii si constientizarii. Un joc cu reguli inventate de viata si limbaj. Un drum aparent inutil, din moment ce totul (dintr-un om) dispare fara urma, doar intr-o singura secunda. Universul e ceea ce ar putea fi vesnic, daca omul, pe drumul sau, n-ar face totul sa-l distruga.

Si Le Clézio chiar demonstreaza, in ”Terra Amata”, artificialitatea si lipsa de substanta a artifactelor umane, a limbajului uman. Sint, de pilda, pagini intregi, scrise in limbi incomprehensibile, in Morse sau in limbajul semnelor, pagini care ar putea insemna ceva sau ... nimic. Sint cuvinte, ori sunete, miscari - niste conventii inventate si aplicate de un grup. La fel de iluzorii si efemere ca si omul modern care, prin anii douazecidemii si ceva, va fi doar un exponat de muzeu, numit Maldec.

”Maldec man seems to have lived in communities, in tall concrete houses divided into rooms. His was essentially a working and fetishist civilization. Wars were frequent and deadly, as is proved by certain burial-places recently discovered. These wars were probably due to racial or religious differences. The civilization of Maldec man was also ritual, nationalist, and based on the family. It thus belongs to the polymorphic pre-desertic period, which lasted about 5.000 years. It may be that Maldec man was contemporary with the beginning of the great drought which occurred at that time and which caused his civilization to disappear” (pag.88).

”Terra Amata” e, fara indoiala, o carte interesanta si originala. Insa deloc appealing. O recomand antropologilor :) Iar coperta celor de la Penguin e … penibila.

2009-12-11T14:38:00.004+01:00

Nebunie sau luciditate?
"The Bell Jar" e un splendid paradox: o cronica a nebuniei, scrisa cu luciditate. O carte a maturizarii, scrisa cu maturitate. O carte despre deprimare, scrisa cu inteligenta, sinceritate si curaj.

Sylvia Plath a avut curajul de a protesta impotriva limitarilor si presiunilor sociale: fizice si psihice. A avut curajul de a se impotrivi propriei conditionari umane. A vazut nu doar clopotul de sticla, ci si smochinul existentei sale. Un copac incarcat cu fructe, din care n-a putut culege decit una. A avut sinceritatea si onestitatea de a ramine-n viata atit cit inima a vrut sa-i bata.

Merita o mentiune speciala si lectura lui Maggie Gyllenhaal, a carei voce tinara, dar grava si pe alocuri aspra, completeaza fericit cuvintele.

2009-12-10T17:59:00.006+01:00

Omul e un mare fazan in lume
Spuneam mai alaltaieri ca ma apuc de citit ”The Passport” (Serpent's Tail, 2009), traducerea englezeasca a lui ”Der Mensch ist ein grosser Fasan auf der Welt”, miniroman pe care Herta Müller l-a scris si publicat la Berlin, in 1986. Sint doar 90 de pagini in care cuvintele Hertei Müller - aspre, ascutite, puternice – reusesc sa redea atmosfera cenusie a unui sat banatean din anii '80. Sa recreeze un univers lipsit de culoare, sufocat de arsita sau inecat in ploaie, urit mirositor cu oameni captivi, neputinciosi, a caror singura speranta e ...pasaportul. Un univers suprarealist, kafkian.

Un sat populat cu oameni uriti, plini de pacate: morarul Windisch cu trecutul lui hitlerist, nevasta lui Windisch cu trecutul ei de curva in lagarul rusesc, dulgherul, blanarul care jupoaie animale vii, fiul dulgherului, Rudi, care are un gol in cap, preotul care sfinteste muierile in patul lui de fier din sacristie, militianul care le ajuta cu pasportul in patul inchiriat de postarita, postarita care le bea scrisorile, valahii murdari si betivi, mortii care se duc atunci cind bufnita se-asaza pe claia cu fin.

Un sat blestemat (in care si marul isi devoreaza propriile fructe), intr-o tara blestemata, ai carei parinti sint tovarasul Nicoale Ceausescu si tovarasa Elena Ceausescu. Un sat in care svabii ar fi bucurosi sa traiasca daca munca lor, avutul si drepturile lor n-ar sta la cheremul militiei, partidului sau al altor slugarnici abuzivi. Svabii insa vor sa scape, nu neaparat intr-o lume mai buna, ci intr-una care sa-i respecte. Insa pentru asta au nevoie de acte. Si pentru acte trebuie sa plateasca: in bani si natura.

”The Passport” e, pentru mine, o alta experienta cu Herta Müller. Cartea asta (probabil si din cauza limbii engleze) o gasesc mai dura, mai energica, abrupta. Nu-i vorba ca-i lipseste poezia sau umorul (capitolul ”Regele doarme” e pur si simplu savuros); e ceva legat mai degraba de forta imaginilor si a cuvintelor. E un soi de violenta care vine dintr-o imensa frustrare. Frustrarea de a fi slab, de a nu avea nicio putere in fata abuzului. Frustrarea de a accepta si perpetua abuzul; frustrarea umilintei pe care doar moartea o mai poate sterge. Frustrarea de a nu te (mai) putea ierta niciodata pe tine insuti.

Later edit: DO YOU HAVE A HANDKERCHIEF ??

2009-12-08T15:03:00.003+01:00

Nasturi si foarfeci
”Animalul inimii” (Polirom, 2006) este un poem al disperarii si al neputintei. O carte pe care Herta Müller a scris-o in memoria prietenilor romani ucisi in timpul regimului Ceausescu. O carte despre prietenie, despre inadaptarea la un regim opresiv si cinic si despre evadarea prin emigrare...sau moarte.

Patru tineri intelectuali, svabi de origine, sint hotariti sa ramina in tara. Refuza emigrarea, dar si inregimentarea. Refuza, mai ales, sa taca. Scriu poezii, string fotografii si evidente despre viata in Romania ceausista. Scriu despre saracie, despre degradare umana; scriu despre abuzuri, despre nedreptate, despre speranta si despre moarte. Scriu despre nasturi si foarfeci: despre nasturii care te tin captiv si despre foarfeca ce taie tot ceea ce se incapatineaza sa creasca de la sine, chiar si dupa moarte. Despre foarfeca ce taie unghiile copilului, despre foarfeca ce taie parul muribundului. Doar atunci cind devine semn de siguranta in scrisori si cufere, parul nu este taiat, ci smuls direct din cap.

Determinarea celor patru prieteni de a colecta dovezi (pentru a le trimite mai departe ca, de acolo, sa poata fi auzite, cunoscute de lumea-ntreaga) atrage, bineinteles, atentia Securitatii. Tinerii sint supravegheati, filati, perchezitionati, interogati, amenintati cu moartea de capitanul Piele. El si ciinele lui sint foarfeca sistemului, unealta de ciuntit demnitatea umana. Si impotriva lui Piele si a tuturor celor ca el nu exista decit limba. Limba prin care se transmit, mai ales in scris, teama, frica, disperarea. ”O propozitie cu o foarfeca de unghii pentru interogatoriu, spuse Kurt, pentru perchezitie, o propozitie cu pantofi, pentru filaj, una cu guturai. Dupa forumla de adresare, intotdeauna semnul exclamarii, la amenintarea cu moartea, numai o virgula” (pag. 81-82).

Iar atunci cind amenintarile incep sa se materializeze (trei din cei patru prieteni sint concediati), survine capitularea/evadarea. Georg isi taie parul inainte de a pleca la Frankfurt, de unde sare pe fereastra, in sacul cu fereastra. Edgar si Herta ajung la Berlin ca sa fotografieze fereastra si caldarimul. Kurt mai ramine, atit cit sa prinda moartea Terezei, dupa care se spinzura c-o funie. In urma lui soseste o scrisoare voluminoasa cu lista fugarilor morti, cu poezii si fotografii. Lucruri acum intinse pe jos, pe care Herta si Edgar le privesc in tacere.

”Cind tacem, sintem dezagreabili, spuse Edgar, cind vorbim, devenim ridicoli”. Insa chiar cu riscul de a deveni ridicola, Herta Müller a vorbit. A vorbit despre prietenii ei morti si despre ceilalti, despre facatorii de cimitire, bautorii de singe si mincatorii de prune verzi (in engleza, ”Animalul inimii” a fost tradusa ca ”The Land of Green Plums”).

Si fiindca venii vorba de traduceri, Nora Iuga e excelenta. O simte pe Herta Müller, ii suprinde nu doar poezia, ci si furia, frustrarea, disperarea. Sint curioasa, acum, sa aflu cum suna in engleza ”The Passport”, traducere a ”Der Mensch ist ein grosser Fasan auf der Welt”.

2009-11-22T14:30:00.014+01:00

Politica si arta
”An Artist of the Floating World” a lui Kazuo Ishiguro e genul acela de carte la care incepi sa te gindesti abia dupa ce o inchizi. Lectura ei iti ofera momente de frumusete, calm si serenitate, insa odata ce-ai pus cartea deoparte, incepe furtuna. Gindurile se aduna, morala e pusa la-ncercare, iar conditia artistului intr-o lume trecatoare devine iarasi subiect de meditatie. Artistul – asa cum e perceput de lumea in miscare vs. artistul – care isi angajeaza arta.

Subiectul lui Ishiguro e batrinul pictor Masuji Ono care, la sfirsitul anilor '40, e fortat de imprejurari sa reflecteze asupra faimei sale. Fortat e cuvintul cel mai potrivit, fiindca Masuji Ono pare a actiona din punct de vedere artistic si uman emotiv, impulsiv, irational, determinat de lumea exterioara. Emotiv si implusiv - atunci cind isi aliniaza lucrarile din tinerete propagandei imperialiste si nationaliste a Japoniei, depasind cu mult granita creatiei estetice recomandate de mentorul sau. Impulsiv si irational - atunci cind isi denunta studentul pentru activitati subversive. Picturile lui si actiunile lui ii aduc celebritate si respect. Faima de artist, mai intii onorabil si abia apoi talentat, ii aduce beneficii pe care le accepta cu aceeasi naturalete si usurinta cu care isi angajeaza arta.

Insa lumea se misca. Razboiul se sfirseste, americanii vin sa schimbe locul si mentalitatile. Masuji Ono accepta schimbarile tacit, fara rezistenta. E preocupat acum sa-si refaca vila partial distrusa de bombardamente si sa continue negocierile pentru casatoria fiicei lui mezine. Negocieri care, cu un an in urma, esuasera cu un alt candidat, a carui retragere fusese acceptata fara probleme. Insa problemele si intrebarile sint ridicate acum de fiica lui cea mare care-i sugereaza lui Ono ca el si faima lui trecuta ar fi cauza esecului anterior.

Si de aici incepe un fel de rememorare a vietii de artist. Obiectiva, contemplativa si departe de ceea ce s-ar putea numi proces de constiinta. Masuji Ono se portretizeaza fara implicare, isi accepta pasiv trecutul, e nevoit sa vada prezentul in care faima lui decade, in care colegii artisti il evita, in care nimeni nu-i mai cere opinia, in care vechile valori sint inlocuite de altele noi, in care zgiriie norii corporatiilor iau locul traditionalelor cladiri, in care loasir-ul cu bautura si gheise e pe moarte, in care cei care fusesera ca el odata se sinucid pentru a-si spala onoarea. Ono este, poate pentru prima data in viata, rational, dar ramine la fel de lipsit de convingere. Are ceva de spus impotriva abandonarii vechiului stil de viata, dar se exprima fara vigoare. In plus nici nu este stilul sinucigas: asa ca, viata merge mai departe.

Mai intii mi s-a parut ciudata ideea lui Ishiguro de-a-l lasa pe Ono in deriva; insa mai apoi, mi s-a parut potrivita ca final de carte. Fiindca Ishiguro lasa deschisa dilema artistului si a operei lui. Trebuie arta sa fie doar emotie si estetism? Poti face arta doar de dragul artei? Poti crea atunci cind nu crezi in nimic?

PS Recomand cartea asta mai ales Degeticai, cu care, nu demult, am avut o discutie despre arta si despre tezism in arta :))
PPS Inchisul cartii e doar o figura de stil, caci am ascultat audio-book-ul.

2009-11-12T15:12:00.005+01:00

O lume pentru Julius
Ce mi-a placut mai mult si mai mult la romanul asta (“O lume pentru Julius” – Polirom, 2006) e stilul: original si captivant, cu un limbaj aparent naiv, insa plin de ironie. Cu arma asta grea, peruvianul Alfredo Bryce Echenique reuseste sa zugraveasca o lume speciala, plina de contraste si sa construiasca personaje puternice, remarcabile.

Lumea lui Echenique pentru Julius e formata de fapt din alte doua lumi: una a bogatilor gaunosi, egoisti, plini de ifose si bani (muulti, muulti bani) si alta a servitorilor neinstruiti, docili, saraci, insa cu mult mai umani. O lume in care Julius, baietelul milionar, urecheat, firav, sensibil si inteligent, creste, se formeaza. O lume pe care o priveste, incercind sa o inteleaga; o lume rupta-n doua, fiecare jumatate bine distilata si izolata intre cei patru pereti ai palatului, ai hotelului si iar ai palatului cel nou. Iar Julius, pentru care amintirea surorii moarte e inca vie, penduleaza intre cele doua jumatati de lume, trece cu inocenta si gratie, de mii de ori, prin usa care desparte aripa stapinilor de cea a servitorilor.

Si Julius observa si descrie ceea ce vede: naiv, dar sincer, si cu mult umor. O vede pe mamica lui iubita, Susan cea fermecatoare, care-l iubeste si ea, dar care e teribil de zapacita, lipsita de initiativa, frivola, iresponsabila si iremediabil indragostita de sotul ei de-al doilea. Il vede pe “unchiul” Juan Lucas, casatorit cu mamica, un magnat chipes si monden, egoist si crud, un om cu idei “sanatoase” despre educatie si despre cum se face avere; un om care totusi, in felul lui, are grija de mamica si de copiii ei. Ii vede si pe cei doi frati mai mari, egoisti si ei, razgiiati, obraznici, adevarate lipitori sociale. Il vede si pe unchiul Lastarria, care tot da si da din coate incercind sa fie acceptat de lumea lui Juan Lucas; o vede si pe sotia lui cea sluta, Susanna cea bisericoasa si cu prejudecati. Ii vede pe toti acei darlings ai mamei, prieteni de familie la fel de bogati, ipocriti si nepasatori.

Julius il vede insa si pe Carlos, soferul care de negru ce e, intotdeauna e cu un cap deasupra indienilor coboriti din munte. O vede pe biata Arminda, cea mai buna calcatoreasa a camasilor de matase ale lui Juan Lucas, batrina bolnava, singura care si-a amintit de ziua lui. Le vede pe Nilda, cea cu povestile ei de groaza, si pe impetuoasa Tantoasa; o vede si n-o uita mai ales pe Vilma, guvernanta tinara si frumoasa, data afara dupa ce nemernicul de Santiago s-a dat la ea. Si tot din cauza Vilmei, lumea lui Julius -asa cum a inteles-o el pina la 11 ani- se destrama. In locul ei, ramine un gol mare, adinc, intunecos.

“O lume pentru Julius” e, inainte de toate, o satira, o critica a high-classului peruan caracterizat prin excese, snobism si cruzime. E, mai apoi, un bildungsroman intr-o lume puternic divizata, in care rasismul si violenta sint o prezenta ubicuua. E, fara nici o indoiala (sint total de acord cu maestrul Márquez :)), unul dintre cele mai bune romane ale literaturii sud-americane. Pacat ca de Echenique s-a auzit atit de putin!

2009-11-03T12:32:00.006+01:00

Ménage à trois

Ca nu l-a iubit pe Freud, Nabokov nu s-a sfiit niciodata s-o spuna. Direct sau indirect, in mai toate romanele sale, gasim referiri la adresa sarlatanul vienez. Insa “Rege, dama, valet” (Polirom, 2009) este o carte chiar in intregime dedicata lui Freud si urmasilor lui hotariti :)) E o caricatura, o tragi-comedie a un triunghi amoros (sot-sotie-nepot), construita cu eleganta, umor si cruzime. O carte fara pretentii metafizice; e mai degraba o joaca a lui Nabokov cu personajele, un exercitiu de creativitate cu situatiile si limbajul.

Avem asa o mina:
Regele - Kurt Dreyer, un businessman prosper, preocupat de sport si inovatii. E batriior, insa robust, are o gura mare si spurcata, un simt al umorului contagios si o atitudine relaxata fata de bani si viata. Desi calca pe-alaturi, isi iubeste sotia; si-o iubeste cu atit mai mult, cu cit ea devine, pe zi ce trece, mai rece si mai artagoasa.

Dama – Martha Dreyer, un fel de doamna Bovary. E frumoasa si senzuala, insa incredibil de vulgara si cruda. Se plictiseste ingrozitor, ii e lehamite de viata burgheza pe care a ales-o, de casa pe care a ales-o, de mobila pe care a ales-o, de sotul pe care l-a ales. Acum il alege pe Franz-nepotul, drept iubit.

Valetul – Franz, nepotul sarantoc al lui Dreyer. Vine la Berlin ca sa lucreze in magazinul unchiului. E crud la minte si la trup, e miop si a cazut rapid si iremediabil in bratele voluptoase ale Marthei. E sclavul ei.

Iar Martha, plictisita de sot si de escapadele periculoase in camera lui Franz, vrea totul. Dreyer e victima...aparenta, desigur. Fiindca Nabokov, cu o cruzime pe masura Marthei, il face din victima, calau. Iar acesta nici macar nu stie :)

Nabokov, asa cum spuneam, se joaca pur si simplu cu cele trei personaje. Le pune in situatii ridicole, de un comic irezistibil, cu asa o maiestrie, ca stie exact cind sa se opreasca inainte de penibil. Am ris cu lacrimi la vreo doua faze: cea a vizitei lui Franz, care fara ochelari abia putea distinge o umbrela de-un copac si la faza in care Dreyer, catelul Tom si iubitul Franz erau cit pe ce sa dea buzna peste Martha, in camera lui Franz :))

Dialogurile sint delicioase, iar stilul ironic-virtuos, as usual :) Si veronica iar s-a descurcat de minune cu traducerea si cu jocurile buclucase de cuvinte.

2009-10-30T18:55:00.003+01:00

Ingeri si demoni
Ehhh, stiu ca suna a Dan Brown, dar gasesc titlul cit se poate de nimerit pentru o insemnare despre “Jocul ingerului” ("The Angel’s Game" – Weidenfeld & Nicolson 2009), de Carlos Ruiz Zafón. E o carte (si un scriitor) de la care am avut mari asteptari, insa “Jocul ingerului” m-a dezamagit pur si simplu.

Pe scurt si fara spoiler, cel de-al doilea roman al lui Zafón e o poveste care ne trimite (iarasi) in universul gotic al Barcelonei de acum 100 de ani, loc in care un tinar scriitor, Daniel Martín, este atras intr-un joc misterios al cartilor si mortii. Un joc destul de complicat si prea putin credibil, dar bine scris, cu o tehnica perefecta a naratiunii care te tine cu sufletul la gura. E drept ca multele elemente fantastice, servite cu entuziasm de autor, nu pot sa nu ridice suspiciunea motivului faustian al cartii, motiv dezvaluit de altfel, abia la final, in epilog. Asa incit, pina la urma, “Jocul ingerului” e un fel de “Maestru si Margareta”, joc abordat, din pacate, nu magic realist, ci prin mijloacele comerciale ale genului mystery-thriller popular. Iar, dupa parerea mea, aici a esuat Zafón: fiindca povestea rational-detectivista i-a oferit mult prea putine sanse ca sa dezvolte convingator un pact cu diavolul, iar, pe de alta parte, motivul lui Faust compromite pur si simplu credibilitatea thrillerului ce vrea sa fie :)

Ceea ce salveaza totusi cartea asta de la penibil e talentul de povestitor al lui Zafón, dialogurile spumoase si amuzante (mai ales cele dintre Martín si asistenta lui, Isabella), pasajele descriptive ale Barcelonei (una gri, rece, ploioasa) si citeva idei interesante despre religie, carti, dragoste si prietenie. Nu scriu mai mult (sint sigura ca multi vor sa o citeasca), insa e o carte pe care eu una NU o recomand.

2009-10-25T21:22:00.004+01:00

Chalice si Chawan ...
...doua vase ritualice prin/din care se primeste taina.

Inni Wintrop si cei doi Taads-i (tata si fiu) percep viata in acelasi mod: ca o forma a existentei temporare lipsita de sens, haotica si accidentala. Ceea ce propune Cees Nooteboom in "Ritualuri" ("Rituals", Penguin, 1985) e un sistem al supravieturii, bazat pe ritualuri. Cite unul pentru fiecare personaj.

1963 - Inni Wintrop, fost catolic, actual agnostic, si-a pierdut credinta in momentul in care vinul din potirul Sfintei Taine s-a amestecat cu singele preotului senil. De atunci, Inni s-a lasat dus de viata. A acceptat ceea viata i-a oferit destul de generos (bani si nevasta), a vislit letargic dintr-o zi intr-alta, fara responsabilitate si fara tel. A acceptat acele evenimente ale (non)existentei sale, constient fiind de lipsa unei coerente spre ceea ce ar fi putut insemna viata lui, ca si idee. Nu a putut accepta insa, desi intuia, faptul ca Zita il paraseste. Abia atunci Inni a hotarit sa-si puna capat vietii. N-a reusit si iar a acceptat.

1953 - Aarnold Taads, ateul, detesta oamenii. “Most of them are cowards, conformists, muddleheads, moneygrubbers, and they infect each other” (pag. 40). De aceea a preferat dintotdeauna sa traiasca singur, departe, cit mai departe de lume, retragindu-se ciclic, luni si luni de zile in munti, alaturi de ciinele sau. Fiindca in munti a avut revelatia non-existentei lui Dumnezeu. “..a landscape which, let us say, by its objective majesty evokes the idea of God can, of course, equally evoke his absence. God was created after the image and likness of men. This is what everyone grasps in the end, except people who never graps anything. But I despise people, including…myself, of course. I detest myself. But however much I love dogs and mountains, I was nevertheless unable to imagine God in the shape of a dog or a mountain. And so the idea of God vanished from my life, like a skier going down a slope into the valley.” (pag. 41-42). Aarnold Taads a trait atit de singur, incit nici pe fiul sau n-a vrut sa-l cunoasca. Si a murit asa cum a vrut el, intr-una din coboririle ritualice, la vale, pe schiuri, dupa hrana.

1973 – Philip Taads, fiul ateului. Insa Philip Taads a ales calea Zen a existentei si sfirsitului sau. E pregatit de gestul suprem: the deliverence. “Life is burden to me. It isn’t necessary. […] I want to be rid of the thing I am”. Un lucru de care Inni Wintrop se simte greu contaminat. Philip Taads isi pregateste disparitia cu incapatinare. O comanda si o asteapta sa soseasca sub forma unui autentic chwan, cu care (isi) oficiaza the last ritual. Cel al ceaiului.

"Ritualuri" e clar cea mai buna carte din cele trei, pe care le-am citit, ale lui Cees Nooteboom. E concentrata, e plina de idei. Personajele sint excelent portretizate. E un amestec elegant de existentialism si postmodernism. E o carte a zilelor noastre, o carte care demonstreaza un singur si unic sfirsit.

PS. Poza e dintr-o alta editie a cartii; una mai recenta :))

2009-10-18T20:47:00.005+02:00

Barbati in soare
...este o nuvela emotionanta si tulburatoare despre viata refugiatilor palestinieni, despre drama vietii lor, fara tara, fara avere, fara onoare. In “Barbati in soare” (Mænd i solen, Rhodos, 1990), Ghassan Kanafani scrie o istorie scurta, dar dramatica, a disperarii. Trei barbati palestieni, refugiati in lagarul de la Basra, incearca sa strabata desertul pentru a trece-n Kuweit - loc infloritor si promitator. N-au acte, insa de-a lungul granitei dintre Irak si Kuweit exista o retea infloritoare de traficanti. 15-20 de dinari costa trecerea de la saracie si neputinta, la speranta gasirii unui loc de munca. Asta cu oarece noroc!

Abu Quais, Asaad si adolescentul Marwan decid ca singura sansa la demnitate (a lor si a familiilor pe care le lasa in Basra) e Kuweitul. Toti trei negociaza pretul trecerii riscante a desertului cu grasanul plin de sudoare, proprietar al unei retele de trafic...profesioniste. Istorii ale esecului sint insa multe, asa ca cei trei barbati decid sa mai astepte. Sansa le suride odata cu aparitia lui Abul Khaizaran, sofer palestinian, dar angajat al unuia dintre cei mai bogati si influenti arabi din Kuweit. Abul Khaizaran conduce un camion-cisterna care niciodata nu e controlat la granita. In plus, cere 10 dinari de caciula si e de acord sa ia banii doar dupa ce transfugii se vad teferi dincolo.

Si asa porneste drumul. Un drum care duce in Iad sau in Rai. Un drum prin desert, sub un soare nemilos care incinge metalul cisternei. Cisterna in care cei trei barbati trebuie sa se ascunda cite 7 minute la trecerea prin cele doua puncte de control al frontierei.

Prima trecere : 6 minute din 7. Iad. Caldura insuportabila. Abu Quais, Asaad si Marwan abia daca mai respira. Urmeaza o gura de aer si apoi iar scufundarea in cisterna goala si ruginita. Alte 7 minute. De la 11.23 am pina la 11.30 am. Atita doar ca, la punctul de control din Kuweit, Abdul Khaizaran a fost luat la intrebari. De ce a stat atit de mult in Basra? Din cauza iubitei dansatoare? Si cum o satisface din moment ce Abdul isi pierduse barbatia in razboi?

La 12 fara 9 minute, cind a deschis capacul cisternei, Abdul Khaizaran a vazut mortii. Ucisi nu de israelieni, nu de saracie, nu de mindrie. Ci de soarele cel nemilos.

Abdul Khaizaran a vrut mai intii sa-i inmorminteze. Cite o groapa pentru fiecare. Apoi, obosit, s-a gindit ca e mai mai bine sa-i arunce la marginea gropii de gunoi. Apoi le-a luat si banii. I-a mai ramas un pic de constiinta si o intrebare pe care desertul avea sa i-o multiplice cu un ecou.

Ghassan Kanafi a fost el insusi un refugiat. A luptat , nu cu arma in mina, ci cu stiloul, pentru cauza palestenienilor alungati. A criticat, ca autor si jurnalist, lipsa de reactie a lumii arabe si nu numai, fata de drama palestinienilor. A criticat coruptia. A fost ucis in Liban de israelieni, cu o bomba plasata in masina pe care o conducea. In ziua aceea era insotit de o nepoata de 16 ani.

2009-10-13T21:43:00.003+02:00

Vinatoarea de ingeri
Daca ar fi sa povestesc pe scurt, pe foarte scurt, subiectul romanului “Paradisul pierdut” (”Det tabte paradis”, Tiderne Skifter, 2006) de Cees Nooteboom, v-ar apuca plictisul. O tinara brazilianca, Alma, victima a unui viol in grup, calatoreste in Australia nu doar pentru a uita trauma prin care tocmai a trecut, dar, mai ales, pentru a intilni aborigenii si modul lor de viata. Pe de alta parte, Erik Sondag, un critic olandez, cam pe la vreo cincizecisiceva de ani, porneste-n alpii austrieci la o cura de slabire si dezalcoolizare. Aici constata cu stupoare ca masueza lui de final e Alma, cea pe care a cunoscut-o de fapt, sub forma unui inger, cu vreo trei ani in urma, la un Festival al Ingerilor din Perth. Atunci, tomnaticul Sontag cazuse lat in dragoste cu Alma; si, ghinion, cum “ingerii nu-s oameni”, povestea lor de dragoste ramase ca in pom.

Exact ca-n pomul din care a picat marul, din Paradisul din care au fost izgoniti Adam si Eva.

Fiindca Cees Nooteboom creaza, in stilu-i erudit si elegant, continuarea Paradisului pierdut al lui John Milton. Creaza partea in care un el si-o ea pornesc, pe cai diferite, in cautarea propriului paradis.

Un paradis care, in cazul Almei, izgonita din lumea calduta si inocenta a adolescentilor bogati din Sao Pauolo, ar fi universul stravechi si mut al aborigenilor australieni. O lume in care nu exista cuvinte, ci doar tacere. O lume pierduta insa, caci in Australia secolului XXI aborigenii sint corupti de civilizatia omului alb. O lume pe care insa Alma are norocul s-o-ntrevada atunci cind priveste pictura unui bastinas. O lume pe care ar vrea sa o cunoasca, dar la care nu are acces nici macar dupa saptamina de dragoste si trai cu autorul picturii negre ca un vis.

Un paradis apoi care, pentru Erik, nici macar nu-i bine definit. In cazul lui, e vorba mai degraba de o senzatie. De o promisiune senzuala si trista, ca si bataia de aripi a unui inger pazitor, ca viata inseamna si altceva; nu doar rutina si mediocritate.

“Paradisul pierdut” e o carte a efortului cautarii de sine, o carte a regasirii. A regasirii nu printr-o experienta directa si uluitoare, ci prin acel moment de gratie, transcendental si ...foarte estetic. O fulgerare aproape, trecatoare si determinanta.

Nooteboom e un adevarat maestru; face din penibil arta. Scrie frumos, succint si plin de miez. In plus, minuieste cu cea mai mare dibacie tehnici (post)moderniste, fiindca desi am strimbat din nas la insertiile lui din prolog, epilog si partea de mijloc, a trebuit sa recunosc in cele din urma ca fara ele, cele doua povesti, a Almei si-a lui Erik, ar fi avut mult prea putin sens.

2009-10-08T13:02:00.001+02:00

Yeeees
Herta Muller a luat Nobelul!!!

"who, with the concentration of poetry and the frankness of prose, depicts the landscape of the dispossessed".

2009-10-07T18:58:00.001+02:00

Fluturi de noapte
O ea si-un el, doi insomniaci care se gasesc accidental unul pe altul si care plonjeaza impreuna in nebunia intunericului. Asta e, pe scurt, subiectul cartii “Dormi” a lui Annelis Verbeke (Univers, 2008). O carte care, din cite intelg, a facut furori la aparitie. O carte de debut ce ar fi putut fi chiar interesanta....

.. daca n-ar fi fost atit de comerciala. De la ingredinte si pin’ la mod de preparare: doua personaje cliseistic de ciudate (ea-tinara, frumoasa, desteapta, rebela si autodistructiva; el –cam batriior si nevrozat), umor (destul de bun), seeex, mult sex si bautura e reteta, de-acu’ clasica, a micului roman cu succes mare la public. 120 de pagini in care Verbeke amesteca neomogen nitica poezie, multa disperare, nebunie, complexe freudiene si ceva speranta. I-a iesit o carte, cam superficiala, despre alienare...aproape voluntara.

Se vede totusi ca Verbeke are nerv si inteligenta, dar in “Dormi” le foloseste mai degraba ofensiv, ostentativ parca in incercarea de a epata, de a soca. Nu reuseste insa, asa cum nu reuseste nici sa exploreze intr-un mod convingator ditamai generozitate de subiect. Mie imi aduce aminte de o alta belgianca, dar valona, cu carti la fel de subtirele, dar best-sellers. Aproape toate :))

2009-10-06T15:50:00.005+02:00

Socrate a murit,
”si in vremea asta voi incepe sa ma transform, nu sufletul meu va pleca in calatorie, cum crezuse adevaratul Socrate, ci trupul meu va incepe sa rataceasca vesnic, nu va mai putea fi urnit din univers, va fi partas al celor mai fantastice metamorfoze si mie nu-mi va mai povesti nimic, caci ma va fi uitat demult” (Urmatoarea poveste, Cees Nooteboom, ed. Univers, 2006).

Pe mine una, cartulica asta despre moarte m-a ravasit. M-a tulburat. Am citit-o de doua ori ca sa pricep ca Socrate al lui Nooteboom are, in clipa mortii, nu revelatia eternitatii sufletului pe care l-a pretuit o viata, ci a trupului pe care abia l-a acceptat. Un trup urit, scurt si indesat, condamnat metamorofozei, viu fiind sau fara viata.

Sufletul mai are o secunda de trait la trecerea dintr-o stare a fiintei in alta, secunda in care-si aminteste o poveste de dragoste ca o tragedie antica. Secunda in care pluteste intre apa si cer, de la Belem, la Belem. Secunda neglijabila, dar vesnica. Secunda incomensurabila!

PS 1. Cees Nooteboom e unul dintre favoritii la Nobel anul acesta. Daca toate cartile-i sint ca asta, atunci chiar merita. Om vedea joi!
PS 2. Mi-a placut insemnarea lui raul.

2009-09-27T13:39:00.002+02:00

Sacre Coeur
by Tina Dickow (Danish, of course :))

2009-09-17T20:59:00.006+02:00

Crima e pedeapsa
”The House Gun” (Bloomsbury, 1998) este cartea cu care o incep pe Nadine Gordimer, laureata Nobel din 1991. O carte care, chiar daca – se spune- nu e cea mai buna a autoarei, e cel putin controversata. Insa mie una, mi-a placut.

Intriga e simpla: Duncan, un tinar arhitect provenind dintre-o familie middle-class si declarat liberala din Pretoria, isi impusca fostul iubit dupa ce il surprinde facind dragoste cu actuala lui iubita (iubita lui Duncan, I mean). Si de aici incolo, Gordimer exploreaza: o societate post-apartheid, in care violenta este o prezenta ubicuua; un mod nou de viata, legal acceptabil, in care relatiile rasiale si sexuale se redefinesc; o casnicie trainica, dar incompatibila spiritual, cutremurata de o crima echivalenta “esecului” parental.

Iar Gordimer e, in “The House Gun”, grava, complexa si analitica. Prezinta dileme, adinceste idei si cauta explicatii pentru cauzele care au transformat un tinar bine educat si non-violent, intr-un criminal. Investigatia lui Gordimer are loc pe doua planuri, de unde si existenta celor doua parti ale romanului. Exista un plan intim, familial, si altul vizibil, social.

Din punct de vedere familial, parintii lui Duncan, Claudia si Harald, mai cu seama Harald, sint cei care incearca sa inteleaga, din interior, gestul fiului lor. Incearca sa descopere o cauza intrinseca pentru crima, ceva care nici macar nu poate fi spus, verbalizat: “How could he do it. Duncan could bring himself to do it, take a gun and kill...it’s something that can’t be told. It has to be in you. In him” (pag 61). Claudia, prin umanismul ei laic, face apel la Freud, in timp ce Harald foloseste meditatia religioasa si cartile pe care le-a citit. Iar daca Dostoiewski si nota din “Idiotul” despre Nastasya, gasita mazgilita pe unul dintre carnetele lui Duncan, ii ofera lui Harald o idee despre relatia fiului sau cu Natalie-Nastasya- iubita, nicio alta carte si nici macar Dumnezeu nu-i pot da vreo explicatie despre cum Duncan a putut lua viata unui om!! A lua viata unui om e o incalcare grava a principiului moral crestin si umanist. Deopotriva. Insa care sint limitele moralei?, isi provoaca Claudia sotul. E crestineste si uman sa traiesti de pe urma investitiilor in industria de tutun (asa cum fac ei), industrie care omoara oameni? E crestineste si uman sa maninci pui crescuti in abator? Unde e limita moralei? Oricum, atit Claudia, cit si Harald, care cunosc din ce in ce mai putin, mai putin chiar decit strainii, viata fiului lor, ajung sa creada ca gestul, crima lui Duncan e vina lor, pedeapsa lor.

Din punct de vedere social, e procesul. Aparatorul de culoare, Hamilton Motsamai, incearca sa explice crima. Din exterior. Din cauza violentei sociale, o arma exista in casa. Din cauza iubitei si a comportamentului ei depresiv distructiv. Din cauza anarhiei ei. Din cauza provocarii sexuale deschise, fatise . Din cauza laxitatii moralei fostului iubit. Din cauza...

La urma vine si pedeapsa. Pe doua planuri. Pedeapsa sociala si legala (din fericire, pedeapsa cu moartea tocmai fusese abolita), si una intima, personala, asemenea celei invocate de Thomas Mann in “Muntele Vrajit”: “It is absurd for the murder to outlive the murdered. They two, alone together – as two beings are together in only one other human relationship, the one acting, the other suffering him – share a secret that binds them forever together. They belong to each other” (pag. 71-71). Iar Duncan e sortit acum sa fie legat pentru vecie nu doar de Carl, pe care l-a ucis, dar si de Natalie-Nastasya pe care a salvat-o de la moarte!

Mi-a placut prima parte a cartii; densa, problematica si chiar poetica pe alocuri. Partea a doua mi s-a parut cam tehnica. Insa stilul complex, sever si elegant al lui Gordimer, asa lipsit de umor cum este, m-a facut sa-i comand si una dintre cartile ei bune; ba chiar foarte bune. Revin curind cu si despre “The Conservationist”, carte pentru care a luat Booker Prize in 1974.

2009-09-13T14:20:00.009+02:00

Din New York in Limerick si inapoi
(Pina) in 1996, Frank McCourt era doar un profesor de limba engleza iesit la pensie. Unul daca nu bun, cel putin original si care obisnuia sa dea lectii despre cum se scrie o carte, fara a fi scris insa vreuna. Dar in 1996 se apuca si-si scrie memoriile, “Angela’s Ashes”, carte care l-a propulsat suprinzator, rapid si definitiv in categoria marilor scriitori de limba engleza de la sfirsitul veacului trecut, inceput de secol XXI. De atunci si pina la moartea sa, in iulie 2009, a mai avut timp sa scrie inca trei carti: doua - memorii si ele, o continuare a primului roman premiat cu Pulitzer in 1997, “’Tis” si “Teacherman”, si inca o poveste scurta de familie, “Angela and the Baby Jesus”. Deocamdata i-am citit (mai degraba auzit) “Angela’s Ashes” si “Teacherman”.

Pe “Angela’s Ashes” am inceput-o in daneza (“Angelas Aske”-Rosinante, 2008), insa am renuntat rapid si hotarit la varianta hardcopy dupa ce am gasit audiobookul… chiar in lectura autorului. O adevarata desfatare sa-i auzi accentul Irish, vocea nazala, plina de ritm si ironie si sa-l asculti pe insusi McCourt fredonind vechi melodii irlandeze ale caror rime si versuri augmenteaza textul. “You don’t have such an awful voice, Mr. McCourt!” :)

“Angela’s Ashes” este cronica unei copilarii catolic irlandeze marcate de mizerie, saracie si foame. “When I look back on my childhood I wonder how I survived at all. It was of course a miserable childhood: the happy childhood is hardly worth your while. Worse than the ordinary miserable childhood is the miserable Irish childhood, and worse yet is the miserable Irish Catholic childhood”, spune McCourt, care se uita inapoi si-si aminteste ... Isi aminteste de stramutarea familiei sale, din cauza saraciei, din Brooklyn in Irlanda. De fratii si surorile care tot vin si pleaca; de Angela, mama invinsa de viata, dar care totusi infrunta foamea, nasterile si mortile propriilor copii; de tatal Malachy, betiv si patriot incurabil, care-si scoala noaptea baietii, punindu-i sa jure ca vor muri pentru Irlanda. De profesorii tirani si abuzivi, de preotii nedrepti si aroganti, de englezii care le-au facut viata amara de 800 de ani. Amintiri spuse, nu cu tristete si nici cu resemnare, ci cu sinceritate, intelepciune, melancolie dar si cinism si c-un umor de-ti vine sa rizi si sa plingi in acelasi timp. E o carte trista si serioasa in esenta, dar felul in care e spusa/scrisa o face nu doar suportabila, ba chiar amuzanta. Asa cum speranta de a emigra inapoi in Statele Unite il face pe copilul si tinarul Frankie sa nu se dea batut. Nici de boala, nici de foame, nici de rusine si nici de umilinta de a-i fi trintita usa bisericii in nas.

Cu exceptia mamei, personajele lui McCourt sint redate cu o oarece doza de malitiozitate. Nu sint chiar caricaturi, desi pina acolo n-ar fi prea mult, insa de la unchiul matern, cazut in cap, si pina la Malachy, tatal alcoolic si semi-ticalos, Frank McCourt isi ironizeaza matusile, bunica, fratele, colegii, preotii samd, le accentueaza defectele si viciile. Cred ca cel mai spectaculos personaj e tatal, Malachy McCourt. Iar autorul e rautacios, dar si loial cu tatal sau. Il descrie ca pe un betiv si un om de nimic, incapabil sa-si pastreze o slujba sau sa-si intretina financiar familia, dar plin de afectiune si ingaduinta cu copiii. Malachy McCourt e acuzat, dar si aparat de fiul sau. Frustrare si dragoste in acest portret.

“Angela’s Ashes” se incheie odata cu revenirea lui Frankie la New York, locul in care s-a nascat si din care n-ar fi trebuit sa plece, dar continua apoi cu povestea devenirii lui ca om in “’Tis”. Eu am sarit direct la “Teacherman”, carte in care Frank McCourt imparte cu cititorii experienta vietii de profesor (tot audiobook).

O viata in care si el a fost cel care a invatat, laolalta cu elevii lui. O experienta deloc usoara si deloc placuta. Uneori de-a dreptul frustranta. O perioada (lunga) in care a invatat sa comunice cu tinerii (cu adultii, aproape ca nu a reusit niciodata) si in care a provocat, voit sau nu, legi si norme pedagogice. Sint, in “Teacherman”, scene pline de savoare; ca cea a primei lui ore de predat sau ca saptamina orelor de creative writing (si singing) dupa cartea de bucate!! “Teacherman” este o carte buna; la fel de onesta ca si “Angela’s Ashes”, insa parca-i lipseste ceva. Prospetimea, candoarea?? Hmm...greu de spus. Oricum, very entertaining.

PS Tocmai mi-am cumparat “’Tis” – varianta printata. Ah, si filmul e fain :)

2009-09-12T15:23:00.005+02:00

Alte culori
Probabil ca e doar o preferinta personala, insa mie, una, imi plac mai mult non-fictiunile lui Pamuk decit romanele lui. E ceva special in ele: implicare, melancolie, candoare, sinceritate si luciditate. Iar daca “Istanbul; Memories of a City” avea ca tema orasul vazut de copilul si, mai apoi, de tinarul Pamuk, “Other Colours” (Faber and Faber, 2008) reuneste articole autobiografice si eseuri despre viata, arta, carti si orase.

Prima parte a cartii este, de fapt, o colectie de panseuri ilustrate (chiar de catre scriitor) si aparute intre 1996 si 1998, in revista Öküz. In aceste exercitii lirice, am descoperit cu oarecare uimire un Pamuk nefericit, solitar si trist. “There is no greater happiness than coming face-to-face with your own squalor and wretchedness. There is no greater happiness than being out of sight” (pag 20). Insa preferinta/nevoia lui pentru solitudine devine mai putin acuta odata cu nasterea fetitei sale, Rüya, pe care o adora si alaturi de care doreste sa-si petreaca tot timpul din lume.

Ca si Rüya, cartile si lecturile sint parte vitala a vietii lui Pamuk. Cititul, acel act de imaginatie divin, e numit “bliss-in-seclusion”. Cititul e satisfactia transformarii cititorului in creator al lumii pe care si-o imagineaza, dar e si satisfactia oferita de “cartea ca obiect”. Cartea cu insemnari si note pe pagini si coperte, cartea care poarta cu ea nu doar o poveste, ci si amintiri din viata celui care o citeste.

Autorii preferati: Dostoievski – caruia ii intelege si-i impartaseste, intr-o anumita masura, relatia de dragoste si ura pe care o are cu Occidentul; Nabokov caruia ii admira calitatea de a sti sa spuna cuvintul potrivit, la momentul potrivit (ceea ce Flaubert numea “le mot juste”); Camus, caruia ii apreciaza distanta fata de subiect si felul lui “soptit” de-a scrie; Llosa care, spune Pamuk, reprezinta cel mai bine literatura Lumii a treia. Si nu pentru ca Llosa ar scrie neaparat despre Lumea a treia, ci pentru “the Third World writer’s sense of being exiled from the world’s literary centers”, atitudine pe care nici macar exilul nu-o poate schimba. E, probabil, si motivul pentru care Pamuk a ales sa traiasca in Turcia, exilat printre ai sai. Suferinta si frustrarea de a exista suspendat intre doua lumi (intre Occident, in spiritul caruia a fost educat, si Orientul in care si-a trait viata si s-a format din punct de vedere spiritual) e, cred, ideea cea mai puternica din “Other Colours”. Dintr-o astfel de stare instabila, Pamuk e cel care ofera explicatii: “Nothing nurtures support for the Islamist throwing nitric acid in the faces of women more than the West’s refusal to understand the anger of the damned” (pag 221). "The Anger of the Damned" nefiind altceva decit “anger and humiliation that the millions in the world’s poor Islamic countries feel against a West that sees itself as superior”. Pina la urma, relatia dintre Vest si Est, crede Pamuk, nu este altceva decit “a question about wealth and poverty and about peace” (pag 230). Idee pe care a redat-o in “Snow”.

Cu si despre cartile lui, Pamuk nu e foarte generos. In ce-a de-a patra sectiune a “Other Colours” exista scurte insemnari despre perioada in care “The White Castle”, “The Black Book”, “My Name is Red” si “Snow” au fost scrise, decit despre cartile ca atare. Totusi, e interesant de aflat idea de la care au pornit aceste carti. Bunaoara, “the original idea for The Black Book was something set in the very late seventies, evoking the poetry of the streets of my childhood and embracing the anarchy of Istanbul, past and present” (pag. 255). “The White Castle” s-a nascut dintr-o viziune (un prezicator si drumul lui catre palat, pe strazile albastre ale orasului) pe care Pamuk a avut-o in timp ce-si termina saga “Cevdet Bey and Sons”. “My Name is Red”, “at its deepest level is about the fear of being forgotten, the fear of art being lost”. Arta miniaturilor fireste, careia Pamuk ii dedica un capitol special si-n “Other Colours”.

Cu ajutorul miniaturilor, dar si cu ajutorul portretelor lui Bellini, Orhan Pamuk reuseste sa ofere o explicatie “culturala” a tehnicii orientale in pictura. Lipsa perspectivei, de pilda, ar fi efectul intimitatii actului de a vedea, de a privi o imagine. Faptul ca depictarile nu pot fi expuse in lumea islamica, ii face pe cei care le creaza (si pe cei care le privesc) sa le/sa se raporteze la o lumea interioara, inchisa. Reprezentarile lor sint imaginare si de aceea nu este nevoie de o complexitate spatiala si o redare fidela, asa cum a facut-o, de exemplu, Velasquez in Las Meninas.

In fine, sint mult mai multe lucruri si idei intersante in “Other Colours” (e si discursul de la primirea Nobelului). E o carte care merita citita pentru continutul ei intelectual, pentru eleganta si sensibilitatea cu care este scrisa (fiecare piesa-n parte), pentru profunzimea si onestitatea autorului.

2009-09-11T20:48:00.004+02:00

Chi
In sfirsit, am reusit si eu sa procur si sa citesc faimoasa carticica a lui Chinua Achebe, “O lume se destrama” (Editura Univers, 2008). E doar o cartulie, insa una remarcabila care surprinde, cu o parcimonie de resurse incredibila, conflictul dintre doua civilizatii. O lume care crede e provocata de o alta lume care crede. Iar prin aceasta intriga simpla, dar generoasa, Chinua Achebe reuseste sa redefineasca, sa nuanteze, sa relativizeze concepte: ca cel al credintei, al moralei, al onoarei, al barbatiei, al cinstei, al umanitatii.

Pina la venirea “omului alb” si a religiei lui “absurde”, lumea lui Okonkwo era clar impartita in triburi mici, de razboinici, cu credinta in zei si idoli razbunatori. Societati minuscule, dar bine definite in functie de vitejia barbatului din casa, de harnicia lui la cultivat igname si de hotarirea cu care-si poate tine-n friu nevestele. Societati in care viata se raporteaza la anotimpuri, iar evenimentele sint determinate de oracole si vrajitori. Societati pentru care onoarea si prestigiul tribal sint mai presus decit viata unui om, fie el chiar propriul copil. O societate in care proscrisii, bolnavii si gemenii sint aruncati sa moara in Padurea Blestemata, de unde, uneori, revin prin spiritele lor pentru a-i chinui pe cei in viata. O societate plina de cruzime, dar cu respect nemarginit fata de stramosi si fata de cuvintul dat. O societate care parea eterna...

...pina cind omul alb si calul lui fier le-au calcat pamintul. Pina cind omul alb a adus credinta lui, dar si legea lui. Omul alb, cel care nu le cunoaste nici limba, nici obiceiurile. Si atunci cum sa inteleaga omul alb lumea neagra a lui Okonkwo? Cum sa inteleaga faptul ca nou nascutii gemeni nu sint altceva decit niste spirite malefice? Cum sa inteleaga faptul ca pedepsele cu moartea le sint dictate de oracol? Cum sa inteleaga sacralitatea pitonului regal? E o neintelegere fundamenatala care vine din necunoastere... si din lipsa vointei de-a intelege. Din partea ambelor parti. Insa, la urma urmei, nu lumea lui Okonkwo l-a chemat pe omul alb pe pamintul ei!!

Probabil ca s-ar fi ajuns la o coabitare/acceptare pasnica a celor doua lumi daca regulile nu ar fi fost impuse. Prin violenta sau prin lipsa de respect. Probabil ca Dumnezeu cel unic ar fi putut coexista cu Chukwu cel autoputernic daca mesagerii lor n-ar fi denaturat mesajul. Fiindca, pina la urma, exista acelasi creator, si intr-o lume si-ntr-alta, iar mai departe mesagerii. Care stiu sa minta sau sa mai adauge 50 de cochilii la pretul rascumpararii. (Super dialogul dintre domnul Brown si Akunna!)

Si nu doar Dumnezeu si-ar gasi un omolog in Chukwu, dar si soarta in chi...mai precis in chi-ul lui Okonkwo. Exista predeterminare divina sau e viata produsul propriei determinari? Okonkwo si viata lui sint raspunsul; si pentru lumea care se destrama si pentru cea care cucereste. Si care cucereste, probabil, datorita respectului (cel putin teoretic) pentru viata umana. Oricare ar fi ea!

2009-09-05T14:43:00.008+02:00

Culorile lumii
Beloved, cartea pentru care Toni Morrison a primit Pulitzerul in 1988, este una dintre lecturile acelea in urma carora ramii cu un gol mare si greu in stomac. E o carte pe cit de frumoasa, pe atit de disturbing; e o carte care pur si simplu atinge limita emotiilor umane. E o carte aproape insuportabila. In aceeasi categoria as plasa “Drumul” lui McCarthy, “Disgrace” a lui Coetzee si “Grass is Singing” a lui Doris Lessing.

In Beloved (Vintage, 1997), Toni Morrison exploreaza efectele sclaviei, la citiva ani dupa abolirea ei, intr-o comunitate de fosti sclavi ce-si cauta fiecare drumul in “libertate”. Intr-o libertate relativa, din moment ce albii inca mai pot intra in forta in curtile lor, din moment ce negrii inca trebuie sa astepte ca mai intii albii sa fie serviti in pravalii. O libertate care ofera totusi posibilitatea de a putea iubi si lucrurile mari, asa cum sint proprii copii.

Sclavia nu lasa doar urme fizice pe trupurile lor, ci, mai ales, traume psihice adinci. Sethe isi cistiga libertatea si dreptul de a fi om prin fuga. E gata sa ucida pentru acest drept si chiar o face. Isi ucide propriul copil, fetita cea precoce, pe-a carui piatra de mormint sta scris doar un singur cuvint: “Beloved”. Pretul libertatii e mare: izolarea, fuga baietilor si casa bintuita de spiritul fetitei. Trecutul revine insa odata cu aparitia lui Paul D si, mai apoi, a lui Beloved. Trecutul ia forma unor amintiri acute: viata la Sweet Home a lui Sethe si a lui Paul D, fuga, disparitia lui Halle, crimele, incarcerarea, Baby Suggs si sfintenia ei, crima lui Sethe, mortea lui Baby Suggs, retrasa de buna voie din lumea aceea lipsita de culoare, patata doar de singe. Baby Suggs “was going to bed to think about the colours of the things” (pag 177). Nu rosu, ci galben, albastru, verde.

Impresionanta e nu doar povestea, ci mai ales tehnica lui Morrison de a o reda, de a o recrea. Prin flashbackuri, printr-un spinning narativ exact ca in scena in care Sethe isi recunoaste crima in fata lui Paul D: “circling, circling, now she was gnowing something else instead of getting to the point” (pag. 162). Niciun personaj, de fapt, is getting to the point. Fiecare isi spune replica, iar tu, cititor, esti prins captiv in cercul asta miscator; tu esti cel care pune amintirile si replicile cap la cap pentru a afla trecutul si a putea intelege prezentul. Ce m-a impresionat iar e forta cu care Morrison foloseste culorile. Alb-negrul; o lume terna nefericita, bintuita. Petele rosii de singe nu fac decit sa adinceasca prapastia dintre alb si negru. Culorile exista insa, chiar daca sint un vis.

La fel de impresionant e modul in care “exista” Beloved; o disparitie care, mai apoi, renaste intr-o aparitie fantomatica. Existenta lui Beloved, femeia-fetita, al treilea copil din casa 124, este cumva imateriala si lipsita de substanta. Insa forta existentei ei e distrugatoare...exact ca si trecutul.

Si un schimb de replici superb:
"Your love is too thick" he [Paul D] said, thinking. [...] "Too thick?", she [Sethe] said..."Love is or it ain't. Thin love ain't love at all" (pag.164)

2009-09-01T23:03:00.006+02:00

Carti la metru
Mi-e rusine; de Raluca si de inca alti citiva prieteni cititiori care nu se lasa deloc intidimati de pauzele mele de bloggareala si care se incapatineaza sa intre constant pe-aici :) Asa ca m-am hotarit sa fac (macar) un rezumat al lecturilor mele din ultimele doua, trei luni. Unul cu ... carti la metru, lasind deoparte totusi cartile si autorii care chiar cred ca merita insemnari separate

Asadar...carti la metru:
1. Mai prin mai, ma apucasem de citit o epopee chinezesca. “Brothers” (Picador 2009), de Yua Hua, “The Chinese Bestseller”, “Shortlisted for the 2008 Man Asian Literary Prize” and bla, bla, bla...Daca ar fi sa caracterziez cartea asta intr-un singur cuvint, as spune ca e groteasca. Pur si simplu groteasca!!! Doua romane intr-unul sigur (sint de fapt doua carti publicate la un an, doi distanta si reunite, acum , in volumul amintit) despre doi frati vitregi si familia lor, intr-un fel de saga ce incepe inaintea revolutiei culturale si care continua pe vremea capitalismului comunist chinez (sic!). Incepe promitator, cu calatoria pe Luna a unuia dintre cei doi frati, Baldy Li, primul tycoon din Liu’sTown, dar care continua anteistoric in bai de singe, cruzime, salbaticie, lipsa de omenie si bullying cit cuprinde. Exista, evident, si personaje curate, pure, generoase, altruiste 100% care sfirsesc fie prin moarte violenta, fie sint luate de fraiere. Eu am sucombat la cartea asta, epic si stilistic, pe la pagina 400 si ceva si, in plus, l-am pus hotarit in stand by pe Jiang Rong, cu "Wolf Totem", adevaratul “(The) Winner of The First Man Asian Literary Prize”.

2. “Baronul din copaci”, a doua mea incercare cu Italo Clavino, la fel de esuata insa ca si “Daca intr-o noapte...” (ca si experienta zic, fiindca am citit-o, totusi, cap-coada) !! Recunosc inteligenta autorului, inspiratia lui de a imparti lumea in cea care exista si cea care e privita detasat, de la o inaltime nu prea mare. Recunosc ideea nitel mai moderna si mai metaforica a lui Don Quixote. Recunosc umorul, uneori genuin, alteori subliniat de autor...insa ce pot spune e ca nu rezonez cu Calvino. Deloc. Ma enerveaza insistenta lui de a sublinia si rassublinia ceva care e super-evident, ma enerveaza lipsa de incredere in puterea de intelegere a cititorului, chiar si aici, cind nu se poate abtine sa nu dea indicatii de lectura sub nume fals, in prefata. M-am hotarit: ultima sansa pe care i-o mai acord lui Calvino e “Orase invizibile”...si daca nu, arrivederci!! Pierderea va fi a mea!

Si acum...autorii:
Gabriel Garcia Marquez, caruia i-am recitit cu infrigurare si curiozitate “Toamna patriarhului”. As declara-o (fara pretentia de a fi citit toata opera columbianului) cea mai buna carte marqueziana din punct de vedere al stilului si al continutului. O capodopera a literaturii militante si magic realiste. O fresca a unei dictaturi tipic sud-americane, nesfirsite parca; un portret al unui dictator sarmant si crud, deopotriva de puternic si de vulnerabil. O carte in care Marquez se joaca cu timpul pe care il sparge, il contracta, il reasaza. O carte in care rolul “povestasului” se distribuie neostenit de la un personaj la altul. O carte exemplara!

“A trai pentru a-ti povesti viata”, o carte de memorii cuceritoare fiindca, pur si simplu, nu sti cit e de adevarata!! O carte in care descoperi Aracataca si farmecul ei, cu nimic mai prejos decit celebrul Macondo; o carte in care descoperi o istorie de familie similiara celei din veacul de singuratate si, in care, mai ales, faci cunostinta cu Gabi, Gabito, tinar inteligent, scriitor, comis voiajor, cintaret si chefliu pe cinste.

Jhumpa Lahiri, inceputa cu o carte, “Unnaccustomed Earth”, si continuata cu un audio-book, “Interpreter of Maladies”. Mare greseala, cred, s-o citesc/aud dintr-una-ntr-alta, fiindca acum totul e un amalgam. Amestec povestirile, personajele, nu mai stiu ce poveste e unde si cine e cum. Toti sint imigranti indieni in America, toti sint bine educati, bine crescuti, dar supsendati cumva intre lumea din care vin si lumea in care traiesc. S-ar integra cumva in lumea cea noua, desi nu prea vor asta. Continua sa dea curs casatoriilor aranjate (cu parteneri din India sau cu cei deja emigrati), continua sa se imbrace la fel ca-n India, sa manince la fel. Se simt insularizati, dar, mai ales, se insularizeaza ei insisi. M-a frapat cumva lipsa personajelor “albe”. Sint putine si sarace: egocentrice, ca sotia alba si labila din povestirea “Interpreter of Maladies”, sau indiferente, ca mama lui Elliot din “Mrs. Sen’s”. Mi-au placut la Jhumpa Lahiri atentia pentru detalii si descrierile bogate, senzitive. M-a dezamagit insa finalul triplu de la “Unnaccustomed Earth”, un love story putin credibil si mult prea comercial.

Majgull Axelsson, o scriitoare suedeza puternica si inteligenta. Am inceput-o cu “Vrajitoare de aprilie” (cartea a aparut si-n romaneste, la editura Vremea in 2001) si am abandonat-o (deocamdata) cu “Cea care nu am fost”. Despre cea din urma carte n-am sa vorbesc, fiindca, dupa 60 de pagini citite, nu-i gaseam ritmul, asa ca am pus-o la pastrare. Dar “Vrajitoare de aprilie” e o carte pe care o recomand calduros. O carte care se citeste cu sufletul la gura, o critica dura a sistemului suedez de asigurari sociale din anii ’50, o poveste putin magica, putin teologica si mult, mult prea realista a unor vieti: o mama si 4 surori vitrege , dintre care una grav handicapata fizic si abandonata la nastere. O carte din care drama si umorul nu lipsesc.

Ce-am pus deoparte pentru insemnari ulterioare (proxime, sper) sint: Doris Lessing, cu cea mai buna carte pe care i-am citit-o, “The Grass Is Singing”, Orhan Pamuk, cu o interesanta colectie de eseuri si reflectii despre viata, arta, politica si orase (“Other Colours”), Toni Morrison cu o carte apastoare, grea, haunting despre sclavie (“Beloved”) si un scriitor formidabil, stins de curind, Frank McCourt (in poza, american de origine irlandeza), cu doua carti (deocamdata) de memorii : “Angela’s Ashes” si “Teacher Man”. Sper ca macar “Angela’s Ashes”, carte premiata cu Pulitzer in 1997, sa fie tradusa cit de curind si in romaneste.

"Cheers, Mr. McCourt!" . "Yeah, yeah" (he would say) :)

2009-08-07T12:57:00.005+02:00

Bolero de Le Clézio
“Ritornela Foamei” (Polirom, 2009) este cartea cu care, in sfirsit, l-am inceput pe JMG Le Clézio. Putin tradus, am tot evitat sa-l abordez in franceza din teama ca ar fi mult prea poetic si mult prea complicat pentru cunostintele mele de limba franceza care, pe zi ce trece, sint din ce in ce mai sarace. Asa ca, citind acum pe romaneste “Ritornela foamei”, am fost cumva surprinsa de simplitatea stilului, de limpezimea lui. Nimic sofisticat, ci doar clar si clasic de frumos.

In acest roman, Le Clézio aduce un omagiu mamei sale si compune un bolero al ruinei si al foamei. Eroina, Ethel Brun, are 10 ani in 1931. Nu cunoaste saracia si nici foamea, caci provine dintr-o familie instarita, originiara din Mauritius, dar stie ca aceste drame exista si inca foarte aproape de ea. Xénia, fiica unor nobili emigranti rusi, colega si prietena ei, sufera acum de saracie. Difuz, refrenul ruinei se afla totusi chiar si la ea acasa: discutii in familie despre averea detinuta odata, cindva, in Mauritius, nemultumirea surda a straunchiului Soliman fata de afacerile riscante ale tatalui lui Ethel si, mai cu seama, scandalurile repetate dintre parintii ei. Dar ce importanta aveau toate acestea in comparatie cu drama Xéniei? Niciuna, isi spune Ethel, cu atit mai mult cu cit ea avea sa mosteneasca averea straunchiului si avea sa duca mai departe planurile Casei Mov, un fel de metafora a reconsolidarii familiei.

Incet, incet, refrenul devine mai acut. Straunchiul moare, tatal o depriveaza de avere, banii sint investiti in fel de fel de plasamente, Casa Mov e distrusa pentru ca, pe locul ei, sa fie inaltat un bloc de locuinte. Drama incepe; dreapta nationalista ajunge la putere, plasamentele financiare ale tatalui se dovedesc falimentare, razboiul e in plina desfasurare. Ethel (care are acum 20 de ani si un logodnic) isi ia parintii si pornesc spre Nisa. Aici, in orasul ocupat de italieni, refrenul bubuie. Ethel cunoaste foamea, umilinta, teama. Ea e insa puternica si hotarita. Supravietuieste. Altii, ca Léonora, matusa logodnicului, n-au mai avut sansa de-a auzi finalul boleroului.

Mi-a placut Ethel ca si personaj. Se dezvolta frumos, convingator. Mi-a placut, de asemenea, felul in care Le Clézio creaza atmosfera aceea insidioasa, de iminent sfirsit; prin discutii de salon sterile, futile, inutile, absurde si periculoase. Am admirat stilul, cum spuneam, calm, potolit, grav, de o frumusete clasica. L-am gasit totusi cam lipsit de forta pentru o tema ca cea a boleroului. Sincer, ma asteptam la un climax de final, insa am ramas cu senzatia ca ritmul cel mai tensionat, punctul culminant se afla undeva, pe la mijlocul cartii, atunci cind Ethel se revolta in fata planurilor noului bloc de locuinte. Per ansamblu, mi-a placut cartea, desi, in opinia, mea, e departe de a fi o capodopera.

P.S. N-am putut sa nu remarc apetenta pentru stilul clasic, manifestat in ultimii trei ani de Academia suedeza :) Pamuk, Lessing si Le Clézio scriu la modul cel mai clasic cu putinta. Pamuk e nitel mai poetic, mai melancolic, Lessing, ceva mai analitica, iar Le Clézio e grav, desi nu lipsit de ironie.

2009-08-05T21:06:00.005+02:00

Omul-Zeu si fictiunea istorica
“Aceasta carte a fost conceputa, apoi scrisa, in intregime sau in parte, sub diverse forme, intre 1924 si 1929, intre douzeci si douzeci si cinci de ani. Toate manuscrisele au fost distruse, si meritau sa fie”, scrie Marguerite Yourcenar in carnetele de note la “Memoriile lui Hadrian”, carte publicata in 1951. Romanul a fost rezultatul oarecum neasteptat al unui temeinic research istoric , dar nu si sfirsitul atractiei/fascinatiei fata de Hadrian, personaj istoric. O viata pentru un om...insa ce carteeee!!

O carte in care Yourcenar sparge limite si construieste perspective. O carte in care istoria (repet, serios documentata) bate palma cu fictiunea analitica. O carte in care istoria si personajul istoric sint subiecte de reflectie, de meditatie. O carte in care evenimentul istoric e dublat de experienta umana, iar personajul istoric de eu-l launtric. In fine, o carte in care prezentul nu exista, ci doar trecutul si viitorul.

Yourcenar avea deci, la 1924, personajul care o tenta: imparatul Hadrian, controversata figura politica. Estet si om de actiune; poet, filosof, dar si razboinic; homosexual; democrat, dar si despot cu bune intentii; intelept si clarvizionar. Cum ar fi putut arata, atunci, cartea care sa-l descrie? Ca o scrisoare de la Hadrian catre succesorul sau, Marcus Aurelius. Si care avea sa fie punctul de vedere al cartii? “Incep sa-mi intrezaresc conturul mortii”. O solutie pe cit de simpla, pe atit de generoasa!

Stilul epistolar, aproape oratoric, ii asigura imparatului pozitia de comentator/judecator; al istoriei si al propriei vieti. “Conturul mortii” ofera perspectiva de a evoca “o viata cunoscuta, implinita , fixata [...] de Istorie, in asa fel incit curba ei intreaga sa fie dintr-o data cuprinsa cu privirea” . 60 de ani de viata si istorie pusi in balanta, cintariti, evaluati. 20 de ani de putere in care imparatul se decreteaza zeu ca, mai apoi, dupa moartea iubitului, sa se “prabuseasca” iar la conditia de om. "Cam in acea perioada am inceput sa ma simt ca un zeu. [...] A fi zeu te obliga, in genere, la mai multe virtuti decit un imparat" si mai tirziu, zdrobit de durere: "Totul se naruia; totul parea ca se stinge. Zeus, Olimpianul, Stapinitorul Totului, Salvatorul Lumii se prabusise...". Superb evidentiat raportul dintre putere si conditia umana!!

“Memoriile lui Hadrian” e un portret - autoportret care nu scapa nicio nuanta. Mi-a placut subtilitatea si complexitatea cu care Yourcenar nu-si lasa personajul sa ramina doar cel de-al treilea din cei “5 buni imparati”. Hadrian pare a fi si bun, dar si tiran. Nu prea crede in legi, crede in libertatea bine inteleasa (pe care o acorda inclusiv femeilor), crede in “maiestuoasa pace romana” pe care, insa, vrea sa o impuna si e de acord cu idealul spartan al vietii perfecte, bazat pe forta: “Forta era la baza, rigoare fara de care nu exista frumusete, fermitate fara de care nu exista dreptate”.

Desavirsirea lui Yourcenar nu se refera doar la tehnica, ci si la stil; unul care desi dens si bogat in idei, e extrem de curat si elegant. Un stil analitic, patrunzator si neasteptat de obiectiv. Ciudat e ca, desi cartea a fost scrisa si rescrisa de mai multe ori, nu exista (sau cel putin eu n-am detectat) sincope. Totul e fluid si curge ca un riu de intelepciune. O carte excelenta!!

PS. Am citit volumul nenorocos al editiei Humanitas 2006, cu 8 pagini albe si text lipsa :(

2009-07-12T13:58:00.010+02:00

Regrete, traume, secrete
Prima oara am auzit de Suri Hustvedt, acum vreo 2-3 ani, cind librariile erau pline cu ”What I Loved”. Am ocolit si cartea si scriitoarea, presupunind gresit ca era vorba despre varianta nordica (suedeza, haha) a unui chik lit. Asa ca mare mi-a fost mirarea sa aud ca Siri Hustvedt e sotia lui Paul Auster, americanca si ca “What I Loved” e o carte...de idei. Si inca una buna. Drept urmare, acum, cind am zarit “The Sorrows of an American” (Sceptre, 2009), n-am stat prea mult pe ginduri: am cumparat-o si-am citit-o.

Well, well… Cea de-a patra carte a lui Hustvedt (bunicii sau parintii ei sint norvegieni, de aici si numele cu rezonanta suedeza) e si ea o carte de idei, despre emotii. O carte despre traume (multe, multe traume: abuzuri emotionale, disparitii, morti ale celor apropiati, depresiunea, razboiul, 11 septembrie) si secrete care, odata descoperite/relevate, arunca in lumina laturi noi, necunoscute ale personalitatii. Multe de altfel, ca si personajele: Erik, medic psihiatru, si pacientii lui. Tatal lui Erik, mort de curind si care, in insemnarile lui de-o viata, aduce vorba despre o femeie si un secret. Inga, sora lui Erik, cea care se lupta cu trecutul si onoarea lui Max, sotul faimos, disparut si el in urma cu citiva ani. Sonia, fata Ingai, bintuita de cosmarul 11 septembrie. Miranda, chiriasa lui Erik, bintuita de fantoma unchiului homosexual, ucis in bataie, undeva, cindva, in Jamaica. In fine, Jerry Lane, exul chiriasei si alte, alte personaje satelit. Pina pe la pagina 253, am avut senzatia unor povesti, mai degraba, disparate, paralele, a unor personaje redunadante, a unei aglomeratii prea mari de regrete, traume si secrete. Abia dupa discursul cam didactic al Ingai despre Kierkegaard si cartea “Either/Or”, mi-am dat seama unde bate Hustvedt, care e firul cu care impleteste ea atitea si atitea povesti.”...we’re always looking for one person when there’s more than one, several contentious voices in a single body. Time is part of it. We have different selves over the course of a life, but even all at once”.

Deci: eu-ul public, aratat, asumat, bun comun si eu-urile personale, intime, ascunse, chinuitoare care, desi reprimate, se exprima, se arata si ele (iar arta joaca aici un rol important; vezi filmul lui Max, poemele Soniei, desenele Mirandei, papusile Lisei, fotografiile lui Lane).

Insa chiar si-asa, senzatia de “loose” a romanului nu m-a parasit. Ba, mai mult, s-a accentuat frustrant odata cu cele doua finaluri slabe, slabe rau. Unul grotesc, c-un travesti demn de teatrul de papusi si altul cliseistic de tragic-dar-cu-happy-end. Erik, personajul principal si naratorul, aproape ca m-a convins ca psihitaru, nu insa ca si...barbat. Ceva care are de-a face cu exprimarea, cu reactiile erotice, dar mai ales cu cele aproape materne fata de Sonia si Eggy m-au facut sa ma gindesc la el mai degraba ca la o femeie, decit ca la barbatul care vrea sa fie.

Ce mi-a placut la Hustvedt e ca isi foreaza personajele, le reda cumva din interior catre in afara; descrie emotii pe care le explica intelectual; cu gratie, intelegere si inteligenta. Intuiesc insa ca lucrarile ei acadamice sint mult mai bune si mai interesante decit romanul asta. Am sa caut, totusi, si “What I Loved”.

2009-07-10T21:23:00.004+02:00

Abia dupa ce am citit ”Disperare” (Polirom, 2009), am realizat (cam tirziu, deh) cit de genial s-a jucat Nabokov cu un titlu ca “Ochiul”; o subtilitate, din pacate, intraductibila. Caci “Eye” nu-i doar un ochi, ci si reflexia propriului eu (“I”). Mi-am adus aminte de ”Ochiul”, fiindca ”Disperare” reia tema ”spliturilor” de personalitate, a proiectiilor (reflexii ori refractii), a dublurilor, triplurilor etc, tema intilnita nu doar in cartile din tinerete, dar abordata mai tirziu si in ”Pale Fire” ori ”Transparent Things”.

De ce mi-am amintit mai ales de ”Ochiul”? Din cauza aceluiasi tip de personaj psihotic ce(-si) foloseste moartea pentru a se … proiecta. Smurov se sinucide si isi contempla ”eu”-l multiplicat, la adapostul celei de-a treia persoane. El nu e toxic, nu intervine, ci doar priveste, din curiozitate egoista, perceptiile altora despre el. Hermann insa e nebun. Incearca sa impuna, criminal, propria idee despre sine. Smurov se divide, Hermann se preschimba – sau, ma rog, asa crede. Are, in plus, pretentia operei perfecte, in crima si literatura. Dupa ce rateaza cu prima, isi pune sperante in cartea ideala ce va aparea, probabil, semnata de un émigré. Insa cind si aceasta din urma impostura da gres, titlul disperarii se alege singur.

Iar Nabokov creeaza un personaj de zile mari. Un ticalos paranoid, arogant si narcisist (multi il aseamana chiar cu Humbert). Unul inteligent, pe seama caruia autorul isi exerseaza cunostintele, sarcasmul si limbajul. Iar Veronica a facut o treaba de milioane cu talmacirea! Jos palaria pentru autor si pentru traducator !

PS. Ca sa nu mai spun ca scriitura e o veritabila parodie detectivista :)

2009-06-30T14:50:00.005+02:00

Decadenta norvegiana
Benoni, Rosa, cele doua audiobookuri pe care le-am ascultat luna trecuta sint, cred, expresia cea mai elocventa a stilului nordic de la sfirsitul celui de-al XIX-lea secol si inceput de secol XX. Un stil curat, protestant as zice; simplu din punct de vedere al constructiei gramaticale, precis, totusi cald si ironic. Un stil care pare sa nu puna prea mare pret pe sunetele cuvintelor, ci doar pe intelesul lor. Un stil cam decandent, ca si societatea pe care o descrie. Fiindca Benoni si Rosa (doua nuvele, cu aceleasi personaje, aparute la un an distanta) nu sint doar portrete individuale, realizate cu sarm si umor, ci tabloul unei intregi comunitati din nordul Norvegiei, in jur de 1900. O comunitate ale carei viata si bunastare sint dependente de sezoanele de pescuit si de generozitatea lui Mack, un fel de buric al tirgului, sarlatan si don juan. Insa nu Mack este personajul spre care si-a indreptat Knut Hamsun atentia in mod special, ci Benoni, un factor postal, putin mitoman si destul de grandoman.

Dintr-un tinar modest, cu pretentii utopice la mina Rosei (fiica pastorului), Benoni se trezeste bogat peste noapte. Si nu o data, ci de doua ori. E drept ca prima oara, bogatia si saracia ce-i urmeaza i se datoreaza exclusiv lui Mack, insa a doua oara chiar a fost vorba de noroc. Niste stinci cumparate pentru o suma de nimic si revindute la un pret inimaginabil, il fac pe Benoni putred de bogat. Atit de bogat incit devine partenerul lui Mack, alaturi de care influenteaza mai mult sau mai putin discret destinele comunitatii. Si nu doar buzunarul lui Benoni se imbogateste, ci si personalitatea acestuia. Insa chiar daca devine excentric si patetic, Benoni ramine inaluntrul lui un om bun si generos ...iar pe Rosa ajunge s-o ia de nevasta, in ciuda primului esec.

Relatia lui cu Rosa, una destul de imprevizibila si contradictorie, e descrisa in amanunt, in cea de-a doua nuvela, de studentul Parelius, gazduit mai intii de Benoni si, mai apoi, de Mack. Parelius documenteaza neobosit, fiecare discutie, fiecare eveniment, fiecare intilnire de care are parte, dar documenteaza mai ales starile Rosei. Iar aceste stari evolueaza de la resemnare, la jena si tristeste, de la o vaga gelozie, la multumire, de la neliniste, la calma fericire.

Ce mi s-a parut remarcabil la Hamsun e felul in care-si portretizeaza personajele. As spune, mai degraba, ca personajele se portretizeaza singure. Hamsun nu analizeaza, nu judeca (desi mai toti locuitorii Sirilundului au vicii si pacate din belsug), ci pur simplu reda dialoguri si fapte. Iar din toate acestea, cititorul este cel care vede tabloul si care… caracterizeaza.

Ce mai, mi-a placut norvegianul! Asa calm si desuet! Si controversat :)

2009-06-23T22:04:00.017+02:00

Pe unde-am fost

...fiindca mor de invidie ca n-am fost (la Bookfest).

Si cu ce m-am intors:

1. Orhan Pamuk, Other Colours

2. Jumpa Lahiri, Unaccustomed Earth (citit)
3. Doris Lessing, The Diaries of Jane Somers

4. Hanif Kureishi, Budha of Suburbia

5. Sam Savage, Firmin

6. Siri Hustvedt, The Sorrows of an American

(plus doua sefiseme de-ale soatei :))

2009-06-22T17:24:00.003+02:00

Okies

Daca in ”Soareci si Oameni”, singurul personaj feminin, Curely’s wife, e o aparitie abia schitata si cu o disparitie usor de intuit, in “Fructele Miniei” ("The Grapes of Wrath", Penguin, 2002 ), John Steinbeck reuseste sa creeze un personaj feminin colosal, plin de vigoare si mangnetism si in jurul caruia graviteaza intreaga poveste. Un personaj care ar fi ramas, probabil, fara egal in literatura universala, daca Marquez n-ar fi creat-o, jumatate de secol mai tirziu, pe Ursula, stapina clanului Buendia.

Ma Joad e sefa Joazilor; e forta si dragoste, hotarire si suport, modestie si bun simt. Ea este cea care-si protejeaza si imbarbateaza familia in destelenirea de la Est la Vest; ea este cea care lupta sa pastreze unitatea si demnitatea clanului; ea este cea care, cu o intuitie suprinzatoare, ia deciziile cele mai corecte; ea este cea care isi infrunta barbatul ezitant si autoritatile, impunind respect; ea este cea capabila de altruism si compasiune in vremuri in care egoismul insemna supravietuire.

Steinbeck o construieste pe Ma Joad cu rabdare, constant, minutios, imagine cu imagine, scena cu scena; asemenea unui pictor ce traseaza, fluid, linii de culoare peste fond. Si totusi, in spatele calmului si al liniaritatii, descoperi tuse apasate, cu greu retinute. Sint doua momente importante in povestire, doua scene al caror dramatism te ia, cumva, prin surprindere, caci totul se produce in adinc, in sufletul plin de zbucium al Maicii (asa, imi aduc aminte, a fost numita-n romaneste Ma Joad). E vorba despre momentul ajungerii in California, cind Maica pastreaza pentru sine durerea mortii Bunei, anuntindu-si familia ca batrina nu mai este abia a doua zi, dupa ce pericolul de fi opriti la granita trecuse. Al doilea moment dramatic, insa plin de gratie si demnitate, apare in finalul cartii, cind Ma Joad isi indreapta, in tacere, fiica lauza spre muribundul pe care-l poate salva cu laptele ei.

In “Fructele miniei”, Steinbeck nu reuseste doar personaje de exceptie (fiindca alaturi de Ma Joad, i-am putea numi si pe Tom, Jim Cassey, Rosasharn, batrinii Joad simpatici si artagosi), dar si un manifest politic din timpul Marii Depresiuni, o critica dura a tranzitiei la o societate de consum salbatica, in care saracii ajung sa nu mai aiba nici un drept . Personal, am acordat mai putina atentie partii militante a cartii, desi e greu, fiindca Steinbeck isi exprima clar, abrupt si des opiniile . Iar dezinteresul meu vine, cred, din amintirea pe care o mai am inca despre prefata romaneasca a cartii (habar n-am de cine a fost scrisa), corupta si plina de indicatii pretioase de lectura. Imi amintesc, de pilda, de comparatiile/antitezele fortate dintre societatea americana criticata de Steinbeck si Uniunea Sovietica, de sugestiile deloc voalate ca Steinbeck ar fi fost de fapt comunist si ca societatea pentru care el ar fi militat ar fi fost cea socialista, eventual multilateral dezvoltata…bleah!!

Anyway, in “Fructele miniei” Steinbeck are stilul déjà format: limpede, concis, eficient (are impact), ironic dar si emotionant (din pacate, “Pasunile Raiului” mi s-a parut doar o “incalzire” pentru marile lui capodopere). Insa pina acum, tot “Soareci si oameni” imi place cel mai mult :))

PS. Incerc sa (re)devin constanta cu insemnarile, insa e asa de greu dupa ce-ti iesi din mina!!

2009-06-09T21:19:00.010+02:00

Cititoarea
...deloc obisnuita: ba dimpotriva!

Una care, odata, citea din datorie; caci placerea nu i se cadea.

Una care, din cauza unui ciine si a politetii innascute, ajunge sa imprumute o carte, oricare, de la libraria mobila, aciuata periodic in curtea bucatariei sale.

Dupa prima carte, urmeaza si-a doua. Interesanta, fascinanta, apetisanta, recomandata de un bucatar. Dupa ea vin si altele, haotic, aiurea, dar incomensurabil de placut(e).

Lectura devine o adictie: in pat – alaturi de consortul cel ursuz; in caleasca, din care urma sa faca semne la popor , in drum spre vreo-ntilnire importanta.

Lectura devine inspiratie: pentru discursurile din Parlament, pentru intilnirile de la nivel inalt si pentru consfatuirile cu prim-ministrul-necooperant.

Lectura devine un mod de a gindi: un mod viata.

Lectura devine viata insasi.

Iar ea, cititoarea, e pregatita sa dea regatul pentr-o carte!

Daca nu v-ati dat seama pin-acum, vorbesc de “The Uncommon Reader”, un audiobook descoperit odata cu iTUnes-ul.

O carte in care Alan Bennett nu doar ca face apologia cititului “aiurea”, din placere, ci isi/ne pune intrebarea “ce-ar fi daca toti-cei-care-au-impact-asupra-vietilor-noastre-ar-citi?”. Aleatoriu si din placere.

“The Uncommon Reader” e o parabola. E o placere, probabil, s-o citesti, dar si o mai mare placere s-o auzi... in insasi interpretarea autorului.

2009-05-13T11:10:00.003+02:00

Soareci, oameni si iepuri
Am terminat de recitit saptamina trecuta “Of Mice and Men” (Penguin Classic, 1994) iar lectura asta n-a facut altceva decit sa-mi intareasca o convingere mai veche: aceea ca am avut parte de una dintre cele mai bune nuvele ever ! De fapt termenul potrivit pentru cartea lui Steinbeck, dupa cum propune insusi scriitorul, e “noveletta”, un fel de hibrid literar intre o nuvela si o piesa de teatru, o “playable novel” sau o “novel-as-a-script”. Un experiment literar pre-postmoderist, ca sa zic asa, un pariu pe care Steinbeck l-a facut cu sine insusi. Un pariu cistigat cum ca ar putea scrie o carte scurta, dar plina de miez, una care sa fie apreciata nu doar de publicul larg, dar si de cel elitist.

“Of Mice and Men” este o carte scurta si tulburatoare despre prietenie, despre speranta si pierderea ei, dar, mai ales, o carte despre alienare. Lennie, uriasul cu minte de copil care nu se poate abtine sa nu mingiie ceva frumos, “ca pe-un soricel”, e pe cit de mare, pe atit de vulnerabil. Are nevoie de sprijinul lui George si de visul comun ca, odata si odata, vor avea pamintul si ferma lor si iepurii lor pe care el, Lennie, ii va ingriji fara sa-i omoare. Cureley’s wife n-are insa pe nimeni; n-are nici macar un nume, ci doar un sot a carui gelozie o izoleaza si mai mult de zilierii de la ferma. Crooks, pe de alta parte, de negru ce e, trebuie sa traiasca-n grajd, alaturi de ”alte animale”. Lennie e cel care, prin naivitatea sa, incalca granite, depaseste limite, iar tragedia vine dupa sine. Iepurii dispar. Si ferma. Si speranta.

Desi in nuveletta sa Steinbeck atinge subiecte delicate pentru anii ‘30 (exodul fortei de munca de la est la vest, saracia, nedreptatea sociala, rasismul), mesajul nu-i chiar unul proletar asa cum se exagera, daca-mi amintesc bine, in prefata editiei romanesti de pe la omienousutesaizeci-saptezeci si ceva(?). In “Of Mice and Men”, Steinbeck se concentreaza, mai degraba, pe cauze intime, interioare; ne distrugem si din cauza a ceea ce sintem, nu doar din cauza sistemului in care vietuim!

Finalul e superb…si nu doar el! Stilul e clar, concis, obiectiv, lustruit; umorul, subtil. Dialogurile sint adevarate perle colocviale, iar descrierile sint lirice, poetice. Proza se dezvolta logic, dar retinut, desi cartea se citeste cu sufletul la gura. Acum, musai, trebuie sa vad si filmul!

2009-05-12T21:21:00.004+02:00

Love is noise, love is pain
Nu-s danezi, da' tot imi plac :))

PS Tot albumul, "Forth" , se ridica la inaltimea "Urban Hymns"!!

2009-05-09T10:16:00.004+02:00

Leapsa livreasca
...de la raul

1) ce autor apare cel mai des la tine în biblioteca?
Günter Grass
2) din ce carte ai mai multe exemplare?
Pestera lui Saramago (in engleza, romana si daneza)
3) de ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
de Hercule Poirot :))
4) ce carte ai citit cel mai des?
Ulysse.. fiindca am inceput-o de doua ori, si abia a treia oara am sfirsit-o
5) care era cartea ta preferată la 10 ani?
pffuii, citeam pe nerasuflate Michel Zevaco si seria Pardaillanilor
6) care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
...si neterminata – Christos versus Arizona
7) care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Copiii din miez de noapte
8)daca ar trebui sa obligi pe cineva sa citeasca o carte, care ar fi aceea?
de obligat n-as obliga, dar as avea recomandari si una dintre ele ar fi Obligado
9) cine crezi că ar trebui să câştige premiul nobel pentru literatură?
Philip Roth
10) ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
un Grass de Almodovar – cred ca s-ar potrivi
11) descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
visez foarte rar (sau ma rog, nu-mi amintesc ce visez); deci nu tin minte sa fi avut vreun vis livresc.
12) care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Zahirul lui Coehlo....si asa m-a enervat
13) care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Ulysse, precum spuneam.
14) preferi autorii francezi sau ruşi?
hmmm...rusi
15) shakespeare, milton, sau chaucer?
pfffui, habar n-am, fiindca, sincer, de milton si chaucer n-am citit NIMIC. E grav?
16) ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
faptul ca cineva vorbeste linga mine
17) care e romanul tău favorit?
Pale Fire
18) joci ceva?
nu
19) povestiri scurte, schiţe?
da
20) non-ficţiune?
da
21) scriitorul favorit?
Nabokov
22) ce scriitor crezi că este supraevaluat?
pina acum, pe mine Updike nu m-a convins ca e un scriitor pe masura faimei sale.
23) ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
cred ca tot Ulysse :)
24) şi…acum ce citeşti?
recitesc „Fructele miniei” a lui Steinbeck si, asa cum spuneam in celalalt post, „Borthers” a lui Yu Hua.

As vrea sa raspunda la leapsa asta (daca au chef, evident) uv, arthur si zum.

2009-05-06T21:39:00.004+02:00

Arbitrul elegantei

Am intrat, presupun, in faza Oldies…but goldies :) Mi-am facut un playlist cu 100 de hituri de la 1965-‘ncoa si m-am apucat de recitit vechituri. Am terminat de ceva vreme “Qvo Vadis”, acu’ il savurez pe Steinbeck (sint la al doilea roman) si e misto sa-l citesti fara introducerile proletare de care, tin minte, avura parte toate editiile cartilor sale publicate in Romania prerevolutionara. Dar totusi, ca sa nu pierd sirul de new entries, parcurg si o chinezarie epopeica (un best seller al lui Yu Huan, “Brothers”) si mai am in asteptare o alta premiata si voluminoasa carte asiatica, “Wolf Totem”, a lui Jiang Rong. Am mai avut o tentativa cu ceea ce a fost numit noul roman barbatesc german (“Kraftidiot” de Tommy Jaud), insa l-am abandonat cind am vazut ca nu e altceva decit varianta masculina a lui Bridget Jones (deh, trebuia sa-mi dau seama dupa titlu*!). Insa acum…“Qvo Vadis” (Hippocrene Books, 1997).

Nici macar nu mai tin minte exact cind am citit prima oara romanul lui Sienkiewicz: era, oricum, imprumutat si, oricum, inainte de ’89. Tin minte ca-i agatasem tag-ul “colosal”, fie doar si pentru ca vorbea de religie, de Christos si de dictatura, intr-o vreme in care nu puteai sa nu consideri cartea subversiva. Acum o consider colosala din cu totul alte motive.

“Qvo vadis” e, dupa mine, un roman exemplar, o demonstratie alegorica de maestru narator ca daca ”morala” nu e, atunci nimic nu e. Roma lui Nero i-a furnizat lui Sienkiewicz locul, timpul si personajele ideale cu care sa dezvolte alegoria umanitatii, a moralitatii; iar scriitorul a valorificat istoria din plin si elegant. A folosit personaje si evenimente reale, dar a creat si altele, fictive. A exagerat caractere, uneori patetic, insa rezultatul final e o proza limpede, logica si … simbolica. Fiindca, in opinia mea, “Qvo vadis” nu este un roman despre crestinism , ci un roman despre valori. Sienkiewicz s-a folosit de crestinismul timpuriu (care la vremea aceea era, nu?, doar un ideal) pentru a exprima ideea pura a moralei, a bunatatii, asa cum s-a folosit de Nero, pentru a exprima rautatea, cruzimea, despotismul si prostia la scara absoluta. De altfel si personajele din “Qvo vadis”, istorice sau fictive, sint – cu o singura exceptie – lipsite de echivoc. Sint ori bune, ori bestii (uneori cei rai ajung sa transceada si sa devina buni, asa cum e cazul lui Vinicius sau al lui Chilon), insa nicidecum duali….

... cu o singura exceptie, cum spuneam, Petronius, personajul care mi-e si cel mai drag. Moral si imoral deopotriva, “arbitrul elegantei” e singurul tribun din suita lui Nero care, prin inteligenta si bun gust, opune rezistenta nebunului august. E singurul necrestin ce are curajul sa-si puna pozitia, averea si viata la bataie pentru salvarea vietii lui Vinicius. E singurul care are curajul sa-l numeasca, in public, pe cel vinovat de a fi dat foc Romei. E personajul cel mai autentic, mai real si mai uman. Intre un nebun si un sfint, Petronius e salvarea, echilibrul.

“Qvo vadis” ramine, pentru mine, o carte colosala. E intrepretabila, e actuala, e bine scrisa. Are forta, are intriga, are miez. E clasica. E un golden oldy!!

*Kraftidiot= Superidiotul

2009-05-04T17:47:00.003+02:00

Zángano
Inainte de a da lovitura cu “Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao”, Junot Díaz reusise, in 1996, sa atraga atentia cu volumul de povestiri “Drown” (Faber and Faber, 2008). Mie una, colectia asta de 10 povestiri, aparent disparate (citeva dintre ele fusesera deja publicate in periodice), mi-a placut mai mult chiar decit mediatizata si premiata carte despre nefericitul Wao. In acelasi stil alert, incisiv, bilingv, tragic si comic deopotriva, Díaz reda in “Drown”, intr-o forma mult mai concentrata, dar si mai cuprinzatoare, drama emigrantului dominican si a familiei sale. Desi vocea naratorului, Yunior, este o constanta, scriitorul o foloseste inteligent, reusind sa redea perspective diferite: spatiale, temporale si umane. In felul acesta personajele se dezvolta de la povestire, la povestire; de la anii de dinainte de emigratie, la anii de dupa ea; de la cartierul insalabru, dar plin de viata din Santo Domingo, la suburbiile cenusii ale Nueva Yorkului; de la viata ta vazuta de tine, la viata ta, perceputa de altii.

Preferatele mele sint de departe Ysrael, No face si, evident, ultima si cea mai consistenta povestire, Negocios. Ysrael si No face sint bucati pereche despre baiatului cu chip mincat de porci. In Ysrael, el este vazut din perspectiva celor doi frati, Yunior si Rafa, care, in hoinareala lor iresponsabila, ajung sa-i faca rau. In No face insa, vocea vine dinauntrului lui Ysrael, din spatele mastii de cirpa cu care este nevoit sa-si acopere hidosenia; o voce de baiat normal care viseaza la vizibilitatea normalitatii sale. In acelasi mod, Negocios rastoarna spectaculos perspectiva din care e privit Papi. Pina la Negocios, Papi nu era altceva decit personajul lipsa, unul dintre multii barbati dominicani care, odata ajunsi in State, isi uita familia, o lasa de izbeliste, in incertitudine si mizerie. Asa gindeste Mami, asa gindeste abuelo, asa gindesc toti tios si tias, asa ajung sa gindeasca si Yunior si Rafa. Dar in Negocios, Papi isi traieste insingurat dramele si compromisurile, are indoieli, framintari, sperante, dezamagiri, frustrari si, citeodata, mici victorii.

Prin comparatie, povestile lui Yunior despre el insusi, despre iubite, despre droguri si sex nu m-au impresionat. Mi s-au parut destul de liniare, iar placiditatea eroului, enervanta. Insa si aceste povesti functioneaza, sint extrem de utile pentru “Drown”, ca intreg. Iar felul in care Diaz pune cap la cap povestile astea e pur si simplu admirabil!

2009-04-30T21:50:00.003+02:00

Fragment 8

...si, facind curat printre muzici, era cit pe ce sa sterg un danez care-mi place.

2009-04-30T21:25:00.014+02:00

Marele Mahlke
Am aminat si am tot aminat sa postez ceva despre “Pisica si soarecele” (Polirom, 2009) a lui Günter Grass, insa ma tem ca, daca mai trece timpul, n-am sa mai scriu nimic. Am sentimente destul de confuze despre nuvela asta, nici macar nu pot sa spun daca mi-a placut ori nu. Iar Cinabru are dreptate cind zice ca “Pisica si soarecele” nu-i una dintre cele mai bune carti ale lui Grass. Nu-i!

Personal, ma asteptam ca cea de-a doua parte a trilogiei Danzig-ului sa continue magia comic absurda a “Tobei de tinichea”. Acest lucru insa nu s-a intimplat, desi cele doua carti au destul de multe lucruri in comun: epoca, locul si personajul “altfel”. Iar daca in “Toba de tinichea” personajul altfel isi asuma rolul de povestitor, in “Pisica si soarecele” acest rol a fost distribuit unui prieten. Lui Heini Pilenz, asistent social, care, pe la sfirsitul anilor ’50, a simtit nevoia sa-si marturiseasca “vina” de a fi asmutit pisica la soarecele din gitul lui Joachim Mahlke, pe cind cei doi erau colegi la Conradinum. Soarecele din git (acel mar al lui Adam miscator si urias) era doar un lucru care-l facea pe Mahlke mai altfel. Pe linga o alta proeminenta fizica impresionanta, Joachim mai era polonez si mai era catolic; deci un marginalizat. Oricum, mai putin grotesc decit inaintasul Matzerath, dar mult mai angajat. Caci daca Oskar alege sa ramina pitic si spectator al vietii absurde de adult, Mahlke isi negociaza acceptarea intr-o lume care il refuza. Isi ascunde soarecele c-o esarfa prinsa intr-un ac imens de siguranta, devine, pe rind, cel mai bun la gimnastica, cel mai bun la inot si scufudari, cel mai bun la carte si, in final, pentru a avea “crucea” lui, cel mai eficient doboritor de tancuri. Iar daca lumea adolescentilor ajunge nu doar sa-l accepte, dar chiar sa-l si respecte, lumea adultilor nu e pregatita pentru toleranta. Dimpotriva. Si atunci urmeaza scufundarea finala, gest asemanator, as zice, cu saltul in gol al micului Oskar.

Cred ca folosirea lui Pilenz pe post de narator poate explica/argumenta abandonul magicului absurd. In “Pisica si soarecele”, stilul este mult mai cuminte, mult mai realist si, surprinzator pentru mine, exact ca cel folosit de Siegfried Lenz, intr-“Un minut de tacere”. Ma refer la shiftarea aia de efect de la persoana a-III-a de povestitor, la persoana a –II-a de adresant. Fiindca, pina la urma, Pilenz marturiseste un pacat, o vina. E o confesiune...aproape bisericeasca.

Ma indoiesc ca religia sa aiba vreun rol important in viata lui Grass (asta dupa ce-am citit “Decojind ceapa”), insa nu ma pot opri sa nu constat ca, atit in “Toba de tinichea”, cit si in “Pisica si soarecele”, religia reprezinta o alternativa. Una perfectibila, desigur, din moment ce Oskar (din cite imi amintesc) se asaza la picioarele Fecioarei, iar Mahlke revine, in cele din urma, la simbolul crucii crestine, care sa inlocuiasca surubelnita si, mai apoi, crucea de fier.

Umorul, care asezoneaza din plin "Toba...", are acum sincope: se dezvolta abia spre final, neconvingator. In ce-i constant Grass, din punct de vedere stilistic, e maestria cu care impleteste cuvinte; unele tari, convigatoare, oximoronice si atit de plastice.

2009-04-28T12:28:00.003+02:00

Omul ciinilor
Nimic din primele rinduri, nimic din primele pagini si mai nimic din primul capitol nu prevestesc acea senzatie puternica de disconfort, de greutate aproape fizica pe care o ai la finalul cartii lui J.M. Coetzee, ”Disgrace” (Penguin, 2000). E o carte dramatica, socanta despre onoare si dezonoare, despre cainta, umanitate si post-apartheid.

La inceputul lecturii am crezut ca e vorba despre inca o carte de-a lui Coetzee cu si despre academici (acum vreo citiva ani, Elisabeth Costello nu m-a impresionat). Credeam ca, de aceasta data, citesc povestea unui obscur si egocentric universitar, David Lurie, 52 de ani, dublu divortat, ale carui singure dileme morale erau, de fapt, cele ale lui Byron. Un om aproape fericit; multumit cu sine, cu viata si temperamentul sau . ”His temperament is not going to change, he is too old for that. His temperament is fixed, set. The skull, followed by temperament: the two hardest parts of the body”. Chiar si problemei sexului ii gasise o rezolvare, prin joile de la Green Point, unde se impreuna satisfacator cu Soraya. Insa atunci cind Soraya disparu, aparura si problemele… De fapt, putin mai tirziu, cind relatia ambiguu abuziva cu Melanie, studenta lui de 20 ani, deveni publica.

Si abia aici, incepe Cartea. Lurie ajunge sa inteleaga ce este dezonoarea, insa e mult prea egoist pentru cainta. Indepartat, ridiculizat de colegi, de studenti si de fosta nevasta (a doua), se retrage, intr-un fel de respiro de studii, la ferma modesta, de la tara, a fiicei lui din prima casatorie. Incearca stingaci sa inchege o relatie cu ea, insa felul in care Lucy gindeste si intelege lumea nu are nimic de-a face cu felul lui de a gindi si intelege lumea. Modestia, toleranta, altrusimul, dragostea fata de animale, fata de ciini ii aminteau de o anumita categorie de crestini, de o lume fericita si bine intentionata care, dupa o vreme, te face sa-ti iei cimpii, sa faci prostii, sa violezi sau sa jefuiesti. Nu intelegea nici noua lume, cea reasezata haotic dupa apartheid. Insa terapia de soc a functionat in cazul lui: David Lurie a ajuns “omul ciinilor” (chiar si Lucy devenise un fel de ciine), cel care le reda onoarea dupa moarte… si asta “fiindca nu exista un alt prost sa o faca”.

Nu stiu ce m-a impresionat mai tare. Dramatismul povestii cu final deschis? Stilul penetrant, direct si detasat? Solutia caintei imaginata de Coetzee? Faptul ca ispasirea e intermediata de chinuri femeiesti? (Lucy, dar si Melanie – intr-o oarecare masura- sint victime ale barbatilor si ale societatii. Ele platesc chiar si pentru vini ancestrale.)

2009-04-27T11:45:00.005+02:00

Pequena
Nu-mi pot explica de ce am avut atitea retineri sa incep ”Farime de memorii” (Polirom, 2009), cartea autobiografica a lui José Saramago?! Sa fi fost de vina subtirimea cartii opusa faimei scriitorului? Teama ca o poveste de Nobel literar ar fi incropita, ingramadita comercial in cele 200 de pagini tiparite cu caracter mare? Frica de o posibila dezamagire? Probabil. Insa “Farime de memorii” s-a dovedit a fi, in cele din urma, dovada talentului si modestiei lui Saramago.

A spune ca “Farime de memorii” este o carte autobiografica e mult prea mult. Ceea ce avem in fata ochilor, asa cum tine sa precizeze insusi scriitorul, sint “pequenias memorias”, frinturi, amintiri “neimportante” din copilaria lui José de Sousa (numit din greseala unui functionar de stare civila si Saramago*) , copilarie petrecuta succesiv cind, in satul Azinhaga al bunicilor materni, cind in cartierele saracacioase ale Lisabonei. “Da, farimele de memorii de cind eram o farima de om, simplu” (pag. 40).

José Saramago (greseala functionarului de stare civila l-a scutit pe scriitor de grija cautarii unui pseudonim) a fost sarac; a muncit la cimp, a pastorit, a taiat lemne, a trait modest. A invatat devreme sa citeasca, privind ziarele, transformind literele in sunete, legindu-le; abia mai tirziu avea sa priceapa si ceea ce citea. A invatat apoi franceza citind din scoarta-n scorta un ghid de conversatie portughez-francez, asa incit, la prima lectie scolara de franceza, a facut senzatie. “Presupun (nu pot avea certitudinea) ca datorita “lectiilor” din manualul de conversatie protughez-francez si capacitatii mele de retinere de atunci am reusit sa ma evidentiez in liceu chiar la prima ascultare, scriind la tabla papier si inca alte citeva cuvinte cu o asa dezinvoltura , incit profesorul a lasat sa i se vada satisfactia, crezind, poate, ca avea in fata un specialist in limba lui Molière” (pag. 145). Si-a descoperit usoara dislexie, dupa ce-a confundat cuvintul retardador cu redentor “in modul cel mai extravagant care se poate imagina”.

Si fiindca veni vorba de imaginatie, de propria imaginatie, Saramago o pune pe seama ”mincinosului” care devenise in urma lectiilor de instruire morala si civica din liceu (desi profesorul nu era preot, iar prelegerile erau inca laice si republicane, precizeaza el). “Minteam fara niciun motiv, minteam in stinga si-n dreapta, minteam in legatura cu tot si cu nimic. Compulsiv, cum se spune acum” (pag.150). Oricum, mintea atit de bine, incit dintr-un afis de film cu cinci secvente inventa un scenariu de toata frumusetea: cu introducere, cuprins si incheiere!

Ei bine, ”Farime de memorii” e o insiruire de astfel de momente savuroase, unele poetice, altele autoironice, deloc nostalgice, toate purtind marca unui stil celebru. Intregul poate fi comparat cu ”Vorbeste memorie”, insa, spre deosebire de Nabokov, Saramago dovedeste o modestie cuceritoare!

*Saramago inseamna hrean.

2009-03-31T21:17:00.004+02:00

I have done the deed
“Didst thou not hear a noise?” si mai apoi “My hands are of your colour; but I shame to wear a heart so white” (Macbeth, Actul 2, Scena 2).

Cum a tradus Javier Marías, in “Inima atit de alba” (Rao Contemporan, 1998), scena asta shakespeariana, pe mine m-a umplut de admiratie!! A fost o surpriza neasteptata sa descopar un scriitor atit...atit de elegant, de subtil, de complicat, de senzual!! E o satisfactie pe care doar cititorii o pot intelege. Si pentru asta ii ramin datoare lui dragos. Multumesc.

“Inima atit de alba” este o carte despre cuvinte; rostite si nerostite. Cuvinte inselatoare care nu trebuie crezute; cuvinte care, odata spuse, nu pot fi uitate; cuvinte care, uneori, trebuie pastrate secret; cuvinte care, susurate cu gura la ureche, au putere; cuvinte care, odata spuse, nu pot sterge vina si nici a o-mparti. Cuvinte care, mai bine ar ramine ginduri, remuscari. Cuvinte care usureaza, desi nu-i drept. Cuvinte care responsabilizeaza, desi nici asa nu-i drept. Cuvinte, cuvinte, cuvinte...

Javier Marías n-a facut, in “Inima atit de alba” decit sa talmaceasca Macbeth in spaniola si in anii ’80...cu amintiri de dinainte, caci “I have done the deed” a fost susurat de tatal lui Juan la urechea celei de-a doua neveste, cu 40 de ani in urma. Iar ea a preferat, atunci, sa-si coloreze si inima in rosu, nu doar miinile care puteau fi spalate.

Iar cuvintele lui Marías sint o cascada; ele cad, se pravalesc unul dupa altul, se amplifica reciproc, se explica in timp si, in cele din urma, pot fi intelese.

“O instigare nu inseamna altceva decit cuvinte, cuvinte slobode ce se pot talmaci si transmite din om in om si dintr-o limba intr-alta si de la un veac la altul, mereu aceleasi, instigind la savirsirea acelorasi acte de cind nu exista nimeni pe lume, nici nu erau limbi si nici urechi sa le asculte”. Si cu asta inchei pentru ca orice alte cuvinte ar fi de mult prea prisos.

2009-03-30T21:18:00.003+02:00

Estetica dezordinii
Fara absolut nicio rezerva sint de acord ca ”Pe falezele de marmura” (Paralela 45, 2005), a lui Ernst Jünger, este o (mica) bijuterie estetica si metafizica. O nuvela in care bogatia de simboluri nu poate concura decit cu fluiditatea si claritatea stilului…un stil insa prea perfect, prea slefuit pentru gustul meu :) Un stil rece, dur, inflexibil, de otel care face ca scrisul lui Hesse sa para sentimental de-a dreptul. Un stil care se manifesta nu doar la nivel de limbaj, dar si la nivel de implicare. Fiindca, in “Pe falezele de marmura”, Jünger adopta pozitia estetului, a filosofului care abstractizeaza dezordinea si care contempleaza, de undeva, de sus, violenta si crima.

Ordine - dezordine este dihotomia cu care opereaza Jünger. Ordinea sociala si armonia exprimate nu doar prin Herbarium (caci naratorul si fratele mai mare, Otho, sint naturalisti), dar si prin Marina idilica, acea Arcadie mitologica, bucolica, pastoreasca. Atita doar ca ordinea sociala incepe sa fie amenintata de Marele Padurar, o figura aproape charismatica, fata de care Jünger pare sa aiba respect. Iar Marele Padurar si ceata lui instaureaza teroarea, mai intii subtil, zvonistic, apoi din ce in ce mai violent, pina cind ordinea si armonia Marinei dispar. Atit naratorul, cit si fratele Otho, se arunca in lupta impotriva Marelui Padurar in incercarea de a inlatura hasoul si a restabili ordinea, valoarea (pura), spiritualitatea. In urma unei infruntari directe, in care au fost aruncate haite de ciini dresati, Herbarium e curpinsa de foc, iar peste Marina ...se lasa ceata.

De unde, coroborind contextul politic din anul aparitiei cartii (1939) cu ideea lui Hesse ca “cel care aspira la renastere, trebuie sa fie gata sa moara”, “Pe falezele de marmura” a fost asimilata ca o parabola a national socialismului...o declaratie de “distantare” a lui Jünger fata de doctrina nazista, idee pe care Jünger insusi a avut bunul simt sa o respinga. Fiindca “Pe falezele de marmura” e o lucrare atit de abstractizata si distilata, incit se poate potrivi, cu mici ajustari, oricarei distopii.

2009-03-27T13:26:00.002+01:00

Un barbat si vreo citeva femei
Daca ar fi sa redau intr-o singura propozitie impresia mea despre Femei (Humanitas, 2004), atunci as spune ca volumasul asta e cea mai proasta carte a lui Mihail Sebastian pe care am citit-o eu.

Femei e o colectie de 4 nuvele despre, si mai putin cu, femeile din viata unui barbat, Stefan Valeriu – student intii, apoi medic si diplomat, iar mai apoi artist de cabaret. E o carte incropita la repezeala parca, din istorioare scurte si mult prea diferite (tematic si stilistic) pentru a oferi vreo coerenta. Stefan Valeriu e singurul fir de legatura si am senzatia ca, in ciuda titlului, cartea asta e mai mult despre el, despre maturizarea lui personala si relationala cu femeile, decit despre femei, fie ca ele se numesc Renée, Marthe, Odette, Emilie, Maria sau Arabela. De altfel, primele trei (eroine ale primei povestiri) sint atit de don juanesti si vag portretizate, incit ramin doar niste umbre in istoria sentimentala a lui Stefan Valeriu.

A doua nuvela, Emilie, e ceva mai consistenta. Poate pentru ca Emilie nici macar nu este una dintre femeile lui Stefan: e prea simpla, telurica, necomplicata. Si totusi portretul ei are forta, convinge. Nu acelasi lucru se poate spune despre sofisticata si epistolara Maria, care nici macar nu are nevoie de vocea naratorului pentru a se schita: ambiguu si…hmm, destul de imatur.

In fine, Arabela, a carei poveste e si cea mai lunga, apare ca personajul si cel mai lipsit de coerenta. Aproape fara voia ei, cumva in afara ei, Arabela ia decizii importante pentru ea si altii; doar cind e vorba de lucruri mundane, marunte, Arabela e stapina pe ea, preia intitiativa, pune lucruri la punct. De ce o iubeste totusi Stefan (ori poate ca nici n-o iubeste), nu aflam. Daca stau bine si ma gindesc, nu aflam de ce simte afectiune nici pentru toate celelalte !

Asa cum spuneam, Femei mi-a dat senzatia de improvizatie rapida, nedezvoltata, neterminata. Si de o doza destul de mare de egotism masculin; in ciuda titlului!

2009-03-22T20:53:00.006+01:00

Jurnal
Am terminat Jurnalul (Humanitas, 2005) lui Mihail Sebastian acum o saptamina si tot am aminat momentul unei insemnari. Pur si simplu mi-e greu sa conectez multimea de impresii intr-un text cit de cit fluent si coerent. Cu atit mai mult cu cit nici note de lectura n-am.

Pe la inceputul Jurnalului puteam sa jur, de pilda, ca, desi il voia intim, Sebastian cocheta totusi cu ideea de a-l publica undeva, cindva....iar cineva, dupa 25 de ani, sa-l poata citi, asa cum el, Mihail Sebastian, se desfata, pe la 1935, cu Jurnalul lui Jules Renard. Mai apoi, mi-am dat seama ca ideea asta nu tine. Insemnarile lui Sebastian sint mult prea sincere si mult prea conflictuale; mai cu seama cele referitoare la dragostea lui pentru Leni Caler care azi reprezenta totul, iar miine nu era nimic.

Mi s-a parut interesanta relatia lui cu Camil Petrescu: una de dragoste si ura. Una de dispret absolut si admiratie sincera. O relatie care, pina la urma, avea sa ramina strinsa in ciuda tuturor ideologiilor si parti-pris-urilor politice. Mult mai puternica decit cea dintre Sebastian si Nae Ionescu, relatie care a continuat si ea, inconstant, chiar si dupa scandalul “De doua mii de ani”.

Am gasit admirabil, dar si chestionabil, obiectivismul lui Sebastian in plina era a fascismului si nationalismului. Mie, personal, mi s-a parut destul de ambiguu obiectivismul asta; l-am perceput ca pe o incercare de pastrare a unui status –qvo personal, privit nu doar din exterior, dar si dinauntru. Firea lui contradictorie era, probabil, masura judecatii lui; in dragoste, dar si in politica.

Nu stiu daca obiectivismul ori ambiguitatea au putut face din Sebastian un vizionar, insa mi s-a parut incredibil cum a putut sa gindeasca si sa simta omul asta ca ceea ce insemna fascismul si nationalismul la dreapta, era bolsevismul la stinga. Asta in ciuda bucuriei initiale, si destul de retinute, de a considera un “miracol” prezenta trupelor rusesti la Bucuresti in vara lui 1944.

La fel de incredibila mi s-a parut luciditatea cu care-si putea privi propria creatie; fie ca era vorba despre “Jocul de-a vacanta”, “Accidentul” ori “Steaua fara nume”. Critic, incisiv, stia cind laudele i se cuveaneau si cind mai avea de strabatut drum lung pina la ele.

Si mai incredibila mi s-a parut maturitatea lui, la 27 de ani!! O maturitate care ramine in timp si in linii mari constanta, hranita cu experiente si iubiri nefericite, lecturi si muzica bune.

Una peste alta, dupa Jurnal, mi-l voi aminti pe Mihai Sebastian ca pe un tip ipohondru, amuzant pe alocuri, poetic prin alte locuri, instructiv...insa mai ales trist. Incurabil de trist si de singur!!

2009-03-20T13:46:00.005+01:00

O limba curata
Telgte, Westphalia, Mai 1647. Acolo si in acele timpuri (tulburi) isi plaseaza Günter Grass “The Meeting at Telgte” (Mariner Books, 1990), o carte plina de spirit , picareasca, dar si parabolica. Un adevarat roman a clef .

La Telgte, cu putin inainte de incheierea razboiului de 30 de ani, Grass ii aduna fictiv pe cei mai importanti poeti germani ai vremii (vreo 20), animati de ideea ecumenica, nobila si generoasa de repurificare si revitalizare a limbii si prozodiei germane. 300 de ani mai tirziu, lua nastere, in Germania de Vest, Grupul 47, o adunare de literati germani, minati de ideea de repurificare a limbii (grav afectata de limba de lemn nazista) si de relansare a literaturii germane post-war. In 1647, Germania era divizata intre Catolici si Protestanti; in 1947 - intre fortele aliate si cele sovietice. Paralela, deci, nu putea fi evitata, asa incit lui Grass nu i-au fost iertate nici ironiile si nici cinsimul, iar “The Meeting at Telgte” nu s-a bucurat niciodata de succesul pe care l-ar fi meritat.

Intilnirea de la Telgte a fost organizata de poetul Simon Dach (dach, in germana, inseamna acoperis), un epigon al mult mai celebrului Martin Opitz (da, tot ala din Calcanul) - un fel de Virgiliu al literaturii germane, care tocmai se prapadise de curind. Invitatii lui Dach erau unul si unul : vorbeau dialecte diferite, aveau religii diferite, simpatii politice diferite, virste diferite, apucaturi diferite, feluri diferite de a se exprima. Un singur lucru aveau in comun: limba germana. Iar Dach isi inchipuia, naiv, ca adunatura asta pestrita de literati, mai mult sau mai putin talentati, ar putea emite nu doar un manifest al limbii germane, dar si un mesaj de pace care sa impresioneze puterile (germane, suedeze si franceze) ce se bateau atunci pe os. Ca n-a fost asa, n-a fost nici vina lui Dach si nici a organizarii lui elitiste, cu sesiuni de lectura si supe luuungi de vremuri de razboi.

Prima zi de lucru a fost cum a mai fost: cu instalarea neortodoxa a literatilor la hanul Bridge Tavern condus de Libuska, zisa mama Courage, dar si cu prima sesiune de lecturi, in care dialectele limbii germane pareau a ceda in fata unei coerente lingvistice comune. Asta pina cind...pina cind s-a ajuns la varza! Caci varza “kappes” a celor de pe Rin ar trebui sa coexiste cu varza “kumst” a celor dintre Ems si Weser!! Disupta s-ar fi putut lasa chiar si c-o bataie, daca Dach n-ar fi incheiat la timp si diplomatic prima zi a “conferintei”, invitindu-si colegii la fisii subtiri de sunca si cirnati fierti, asortati modest cu citeva legume!

Cea de-a doua zi fu dedicata formelor de exprimare. Poetul “vizual” Birken isi citi neinspirat poemele in forma de cruce si inimoare; Greflinger sidera asistenta cu poezii vulgare, iar Gryphius o adormi de-a dreptul cu tragedia lui lunga si intinsa ca si supa ce urma. “Spoon in soup, Gryphius stirred up thoughts that expanded Silesian hunger into cosmic hunger.” :) Se mai scursera citeva ceasuri de discutii aprinse in jurul (ne)muzicalitatii limbii germane, ca apoi sa vina cina, un adevarat festin. Gelnhausen si trupele lui imperiale trasera o fuga pin’ la tara, omorira un fermier si, uite-asa, procurara cele 5 giste aliniate acum pe o tepusa la protap, 3 purcei de lapte invirtiti pe-o alta, plus o oaie indopata cu cirnati.

Abundenta neasteptata de mincare si vin lasa urme adinci asupra literatilor, asa incit in ultima zi a conferintei renuntara la mesajul de pace si, concentrindu-se doar pe manifestul literar, isi adusera aminte ca au origini diferite. De data aceasta doar focul ii mai desparti de o iminenta si apriga incaierare. Si uite-asa, intilnirea de la Telgte ramase fara rezultat; nu acelasi lucru s-ar putea spune insa, acum, la jumatate de secol distanta, despre Grupul 47, chiar daca, probabil, intilnirile din cadrul lui l-au inspirat pe Grass.

Si lui Günter Grass chiar nu-i trebuie prea multe ca sa dezvolte o proza spumoasa, (auto)ironica, obraznica, plina de spirit. Ca in cazul lui “The Meeting at Telgte” – o carte fascinanta, din care nu lipsesc mostre ale Barocului german.

2009-03-15T22:29:00.003+01:00

Casandra si Filotei
Alta lectura ratata, pe la pagina optzecisiceva. “Stigmatul Casandrei” (Humanitas Fiction 2008), de Cinghiz Aitmatov, autor de care, pina acum, auzisem numai de bine.

Am inceput cartea cu un wow a la Vonnegut: o idee faina despre dreptul nenascutilor de a nu vrea sa se nasca si despre vechea si actuala controversa Pro-life vs Pro-choice + un futurolog destept si american vs un savant rus, devenit calugar spatial.

Daaar... dupa doar primele 20 de pagini, asteptarea de a descoperi o capodopera s-a transformat, mai intii, in iritare si, apoi, in enervare. Dialoguri brute, artificiale, plate, plictisitoaaare; umor sasiu, personaje fortate.

M-am decis, dupa 5 zile si lecturi cu picatura, sa pun deoparte cartea asta; in ciuda temei cit se poate de interesante, de umane, de complexe, de etc...

2009-03-08T20:36:00.005+01:00

Domnii Raef si Etah
Am recitit weekendul asta “By Night in Chile” (A New Directions Book , 2003) a lui Roberto Bolano, una, cred, dintre cele mai bune carti ale literaturii sud-americane de la 1990 incoace. Nu doar chestionarul lui Catalin mi-a amintit de ea (acolo i-am ales finalul drept cel mai tare final de roman citit vreodata), dar si aparitia recenta a traducerii romanesti “Nocturna in Chile”, la Editura Curtea Veche.

“By Night in Chile” este confesiunea halucinanta, de o noapte, a unui muribund-parintele Urrutia- ale carui amintiri creioneaza, delirant, relatia bizara dintre Biserica, Arta si putere intr-o societate opresiva, ca cea a deceniului 8 in Chile. Confesiunea parintelui e halucinanta, insa concluziile acesteia, ca si unele personaje invocate, sint cit se poate de reale. Jünger si Neruda sint exemple de scriitori reali care, direct sau indirect, au ales sa serveasca sistemul; unul opresiv, brutal. Au inchis ochii si au tras foloase (fiecare de la sistemul lui). Ei au ramas celebri...insa multi altii, ca Maria Canales, s-au ales, in urma colaborarii cu puterea, doar cu o faima efemera. Insusi parintele Urrutia – preot ca formatie, insa poet si critic literar prin vocatie – moderat de altfel, se vede nevoit sa ingenuncheze, fara folos, in fata Juntei militare si sa predea lectii de marxism lui Pinochet. Cine l-a impins la asta?? Frica, Mr. Raef: frica ce se transforma, apoi, in ura.

De altfel tot Mr. Raef a fost cel care l-a trimis pe Urrutia, in calitate de preot, in Europa, ca sa studieze metodele de supravietuire a Bisericii. Biserica, si ea, aservita puterii, amenintata insa, din chiar interiorul ei: de porumbei, mai exact de gainatul lor acid. Iar, de-aici, de pe batrinul continent, Urrutia a inteles ca Biserica a ales sa supravietuiasca prin opresiune; prin vinarea si uciderea porumbeilor, cu soimi special dresati de insisi slujitorii Domnului. Doar parintele Antonio din Burgos face opinie separata si considera porumbeii, acolo si ei, niste creaturi ale Domnului, in ciuda gainatului lor acid.

Prostitutie politica a Bisericii si a Artei. Suportabila pina la un punct. Pina la punctual in care “the wizened youth” cedeaza…. “and then, the storm of shit begins”.

“By Night in Chile” e o satira scurta si densa a la Borges. Deliranta a la Ferdydurke. E insa, peste toate, un manifest al constiintei umane....destul de stingist, desigur :)

2009-03-06T11:55:00.004+01:00

Sonata lui Oates
Chiar si fara sa fi facut referire directa la Appassionata lui Beethoven, ultima carte a lui Joyce Carol Oates, “The Gravedigger’s Daughter” (Harper Perennial, 2008), poate fi comparata cu o bucata muzicala: din punctul de vedere al arhitecturii, al dezvoltarii textului, al ritmului, al expresivitatii. Iar Oates stapineste perfect cuvintele, literele, sunetele, intelesul lor si le combina intr-un recital de emotii intim si puternic. Romanul este scris in memoria bunicii autoarei, “Blanche Morgenstern, the gravedigger’s daughter” – o supravietuitoare.

Allegro Assai – In The Chautauqua Valley, prima parte a romanului cu tema definitorie a supravieturii. O parte grava, dar alerta, dinamica, in care evenimentele si emotiile se succed dramatic. Rebecca Schwart supravietuieste: nasterii sale in conditii inumane la bordul unui vas spre America; saraciei din casa insalubra a groparului; abuzului psihic al tatalui ce-si vede pierduta demnitatea; fugii de-acasa a celor doi frati mai mari; uciderii mamei si a sinuciderii groparului care, intr-o ultima clipa de luciditate, intoarce pusca dinspre capul copilei; unei adolescente stigmatizate si chinuite de incercarea de “a fi buna” si de “a crede in Dumnezeu”; unui sot abuziv si violent; si, in sfirsit, unui criminal in serie caruia ii datoreaza, insa, o noua viata si o noua identitate pentru ea si copilul ei.

Andante con moto – In The World, a doua parte, oarecum stabila, plata, simpla, aproape comuna. Hazel Jones si fiul sau “are keeping going” pentru a-si cauta siguranta, linistea, viata. Gratie infatisarii ei exotice, a inteligentei native-si naive, a demnitatii ei morale, Hazel cladeste incet si sigur un viitor de pianist pentru fiul sau. Hazel gaseste, in plus, dragostea si confortul material. In The World e tranzitia catre cea de-a treia parte.

Allegro ma non troppo – Beyond, o revenire stapinita la tema supravietuirii. Hazel isi confrunta trecutul, fortata de propriul copil si de viitorul socru, il rezolva, dar il pastreaza ingropat pentru sine. Nimeni nu mai avea sa auda vreodata de Rebecca Schwart, de “the gravedigger’s daughter”…

…si, totusi, epilogul surprinde o semnatura, o poveste, un trecut!!!

E o carte superba, emotionanta, feminina. Oates imi aminteste, in egala masura, de Toni Morrison si de Carson McCullers, dar mi se pare ca stilul ei, desi liric, are mai multa forta, mai mult impact. Trebuie sa recunosc insa, ca am “auzit” si niste note false. Mi s-a parut, de pilda, fortata scena erotica de la cabana, dintre Hazel si Chet, si abrupt epilogul. Abrupt ca stil; rupe ritmul. Ca un capac de pian trintit peste ultima nota de la Appassionata!

2009-02-27T21:16:00.006+01:00

Aristotel pe foarte scurt

Aristotel e un monstru, ca sa spun asa :) Daca vrei sa-l citesti nesistematic, doar din curiozitate, esti pierdut. Are peste 150 de lucrari din domenii atit de diferite, incit e greu de crezut ca opera sa poate avea coerenta: “Despre poeti”, Despre Justitie”, “Despre sanatate”, “Despre suflet”, “Despre placere”, “Despre stiinte”, “Despre specii si genuri”, “Despre animale”, “Despre pitagoreni”, “Despre astronomie”, “Despre magneti”, “Victorii olimpice” etc etc. N-a existat, cred, domeniu pe care Aristotel sa nu vrea sa il cunoasca: uneori prin observatii, alteori prin logica. Asa ca “Aristotle, A Very Short Introduction” (Oxford Paperbacks, 2000) de Jonathan Barnes e un ghid cit se poate de util in opera celui numit “printul filosofilor”.

Pe de alta parte, Jonathan Barnes este profesor de filosofie antica la Universitatea din Geneva si este un exeget al lui Aristotel. Introducerea asta foarte scurta e insa remarcabila: prin continut – ofera un overview succint, dar complet, al celor mai importante preocupari aristotelice; prin structura – traseaza firul ala rosu al coerentei; prin critica – chiar daca ea, critica, e din dragoste; prin stil – aproape literar. E mai mare placerea sa sari impreuna cu Aristotel si Barnes de la logica, la zoologie, de la Jocurile Olimpice, la teoria metafizica, de la politica, la psihologie, iar toate invataturile astea fiind plasate corect, in contextul vremii – adica anii 300 i.Chr. Barnes ne avertizeaza inca de la inceputul introducerii sale ca, daca ne uitam la Aristotel doar de-acum, din timpul prezent, exista riscul de a-l considera pe cit de genial, pe atit de ridicol!!

Ceea ce trebuie sa ne amintim despre Aristotel e ca el a fundamentat stiinta si cercetarea, ca el a dezvoltat logica si a impus limbajul generalizator. La fel de important e ca teoriile sale, mai ales cele despre biologie/zoologie si cele despre logica, au rezistat vreo 2000 de ani, adica pina prin secolul al XVIII-lea. Barnes il considera pe Aristotel nu un creator de gindire sistematizata, ci un teoretician al gindirii sistematice. El, spune Barnes, nu creeaza un sistem, ci ne arata, mai degraba, cum ar trebui sa fie unul!!

Tot Barnes e de parere ca eudaimonia lui Aristotel (concept prezent in cele doua etici ale sale) nu e chiar ceea ce se cheama fericire (hapiness), ci mai degraba un fel de prosperitate (human flourishing) ce poate fi atinsa printr-o intensa activitate culturala. Ar trebui sa trag cu ochiul pe la gramo in legatura cu eudaimonia, da’ ma tem ca serialul lui despre etica nicomahica e mai lung decit introducerea lui Barnes :))

Despre Aristotel ca persona, nici exegetul nu stie multe: “Of Aristotle’s character and personality little is known. He was allegedly a dandy, wearing rings on his fingers and cutting his hair fashionable short. He suffered from poor digestion, and is said to have been spindle-shanked. He was a good speaker, lucid in his lectures, persuasive in conversation; and he had a mordant wit. His enemies, who were numerous, accused him
of arrogance”.

Admiratia lui Barnes pentru Aristotel este, chiar daca din dragoste, una obiectiva. Nu lipsesc din introducere comentarii ironice despre naivitatile lui Aristotel; ca cea a bronzului, exemplu de cauza materiala, ori ca plasarea “animalului de foc” pe luna. Si mai ales Barnes are meritul, asa cum spuneam, de a ne introduce in opera lui Aristotel bucata cu bucata, integrindu-ne in acelasi timp, in intregul ei. Si asta e cu atit mai dificil de facut, cu cit lucrarile aristotelice care au supravietuit sint doar insemnari si note...majoritatea cartilor sale s-a pierdut!!

2009-02-22T19:46:00.004+01:00

Tristete si erotism
La 82 de ani (acum are 83), Siegfried Lenz a scris primul lui roman de dragoste: “Un minut de tacere” (“Et minuts stilhed” – editia daneza, Hovedland, 2008). Un roman scurt, o nuvela practic, despre o poveste de dragoste la fel de scurta, interzisa si perfecta.

Christian are 18 ani si o iubeste pe Stella Petersen, profesoara de engleza din liceu. Relatia lor (profesor-elev) devine una erotica, sexuala in vacanta de vara, in Hirtschafen - oras fictiv in nordul Germaniei, la malul Marii Baltice. Aici Christian si Stella se iubesc in tacere, in clandestinitate si… Stella moare. Durerea lui Christian, ca si dragostea, se manifesta tot in tacere. E dureros, sfisietor sa-si aminteasca de Stella, de iubirea lor, de sperantele lui, de deznadejdea lui, in minutul de reculegere pe care profesorii si elevii i-l pastreaza intru amintire.

E atita tristete si erotism in nuvela asta, incit e greu sa te distantezi lucid de ea. Povestea e scandaloasa in sine, social inacceptabila , nu?, insa Lenz nu te lasa s-o privesti in felul acesta. El te implica in amintirile eroului, in flash-backuri triste, in descrieri uluitoare ale marii si tarmului baltic si in trairi naive, dar pline de pacat. Pacatul este insa abil eludat, iar povestea ramine cumva pura, neintinata. Ce ramine dupa “Un minut de tacere” e prima dragoste: sincera, formativa si de neuitat.

Intre Christian si Stella exista o oarece diferenta de virsta, probabil importanta, insa deloc precizata. Totusi, ei sint parteneri egali in relatie. Stella il familiarizeaza pe Christian cu Faulkner si Orwell, iar Christian ii povesteste Stellei despre mare si roca ei din adincuri. Daruirea lor unul altuia e si ea egala, juvenila, inconstienta.

Tacere. Dragostea e consumata in tacere mai putin din cauza ilegitimitatii ei, cit mai ales din cauza inutilitatii cuvintelor, a potentialului lor decadent. “Tacerea, Christian, inseamna uneori mai mult decit cuvintele. Intelegi ce vreau sa spun? –Da, i-am raspuns.” Si tot in tacere Christian isi poarta durerea. In tacere isi aminteste de “tu, Stella” si doar vorbind, foloseste persoana a-III-a. Gesturile tandre, cuvintele de iubire sint “ale tale, Stella”, iar actiunile exterioare sint “ale ei, Stella”. E o trecere subtila folosita, cu mare efect, de Lenz. “Ti-ai lasat capul incet pe umarul meu, iar eu nu indrazneam sa mai fac nicio miscare. Mi-am abandonat mina intr-a ta si n-am simtit-o decit atunci cind ai ridicat-o usor, lasindu-ti obrazul sa se odihneasca pe ea o secunda. Cu o voce care nu parea a ei, Stella s-a ridicat si a iesit afara..” (pg. 37-38).

Mai spuneam cindva ca Lenz e un maestru al stilului. In cartea asta, de doar 140 de pagini, el reuseste sa exprime, repet, nu doar o imensa tristeste (fara niciun fel de sentimentalism), dar si erotism. Mi-a adus aminte de “Povestea tirfelor mele triste” a lui Marquez (scrisa si ea la batrinetea autorului), cu deosebirea ca erotismul lui Lenz nu-i unul greu, sexual ca al columbianului, ci unul mai degraba inocent, platonic. Tristetea nici ea nu-i una metafizica, ci una cit se poate de concreta; contine durere, resemnare si maturizare.

2009-02-18T21:05:00.004+01:00

Eu si noi
Chiar cu riscul de a “speria” audienta masculina care mai trece din cind in cind pe blogul asta, ma incumet sa declar cartea lui Carol Shields, “Jurnal in piatra” (Humanits Fiction 2008), una dintre cele mai bune carti, citite de mine, cu si despre femei. E si pentru femei ... insa nu numai.

“Jurnal in piatra” e povestea unei vieti. Insa “ce este povestea unei vieti? O cronica a faptelor, sau o impresie mestesugit modelata? Aducerea la un loc a lucrurilor de care se teme? Sau adunarea lucrurilor revelate nonsalant, acele minuscule beneficii ale cunoasterii care i-au fost destinate?” (pag. 293), se intreaba Daisy Goodwil, eroina cartii, aprope spre sfirsitul vietii sale lungi.

Iar Carol Shields scrie o poveste magic-realista (si postmodernista) despre viata lui Daisy Goodwill, nascuta aproape odata cu secolul (trecut) si moarta prin omienouasuteoptzecisiceva. O poveste-jurnal-ambivalent. O poveste despre “eu” , Daisy Goodwill, asa “cum sint”, dar mai ales o poveste despre “noi”, nenumaratele Daisy Goodwill, asa cum “societatea se asteapta ca sa fim”. Eu si noi, doua pronume, fiecare cu partea lui de jurnal. Mai vizibil “noi”, caci Daisy insasi se vede pe sine ca un personaj. “Eu”-l e tinut in taina, e intim, neimpartasit si luat, la sfirsit, cu sine, in nemurire.

Shields face o treaba excelenta cu dedublarea asta literara, de-a dreptul schizofrenica. Ii asigura lui Daisy participare continua la poveste, insa si detasare, contemplare. Daisy e ea, atunci, la nastere, intr-o atmosfera magic realista (mi-a amintit, cumva, de “Ca apa pentru ciocolata”). Apoi intreaga viata e un “noi”: o tinara culta, gata-gata sa faca o partida buna, rapid ratata; apoi o sotie si mama model care trudeste in timpul zilei, insa care la cina se “prepara”, pentru sot, cu haine si parfum, iar mai apoi, in pat, inutil, cu diafragma. Devine vaduva si redevine “eu”, impacata cu sine, dar prinsa in propria neexprimare. Daisy Goodwill - prezenta si absenta. Dar si istorie.

Mai mult decit povestea in sine, cum spuneam magic realista, pe mine m-a prins mai degraba stilul. E curgator, multivalent, subtil, seducator si senzual. Umorul nu lipseste nici el, nici poezia si nici inteligenta. E o carte pentru care Carol Shields a primit Pulitzerul in 1995.

2009-02-15T15:29:00.007+01:00

Leapsa chestionar
..demult acceptata de la dragos :)

1.Care este cea mai bună carte citită de tine?
Pale Fire, categoric.

2. Ai făcut cadou cărţi?
Da, multe. Chiar si o biblioteca de doua camere am daruit-o la plecarea din tara.

3. Care este viitorul literaturii?
Ca orice forma de arta, literatura are dinamica ei. Se va schimba deci; insa cum, nu stiu.

4. În ce limbi ai citit cărţi?
Romana, engleza, daneza si, cu totul accidental, in cele doua limbi straine temeinic (huuh) studiate-n scoala: franceza si germana.

5. Ce cărţi "celebre" nu ţi-au plăcut?
"Rayuela", "Daca intr-o noapte de iarna un calator"…sigur mai sint si altele!!

6. Ce ţară a produs cea mai buna literatură?
Nu stiu daca ar putea fi numita doar o singura tara ai carei scriitori sa fi produs cea mai buna literatura. Au fost mai degraba epoci in care una sau doua tari au dat scriitori buni si implicit literatura buna: Anglia, Franta, Rusia, Germania, USA.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
De cele mai multe ori da.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?
Probabil undeva in jur de 1.500?!

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
Cind ma plictiseste o carte, o las pur si simplu deoparte.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Adictie.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
Un catalog de istoria artelor, bibliografie obligatorie.

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
“And then the storm of shit began” – By Night in Chile, Roberto Bolano.

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Ulysse, de James Joyce.

14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
Donald Schön.

15. Cât de repede citeşti o carte?
Depinde de dispozitie, de carte, de limba; de la citeva ore pina la citeva saptamini.

16. Poate literatura să schimbe lumea?
Nu cred ca in mod direct, insa poate contribui la schimbare.

Raluca, preiei provocarea?? :))

2009-02-11T09:10:00.002+01:00

Portocaliu

Cineva spunea (nu ma tin minte cine si nici unde, da’ mi-a placut idea) ca literatura poate dezvolta mult mai fericit dilemele existentiale decit filosofia insasi. E de ajuns, de pilda, sa concretizezi abstractiunea unei idei cu un caz/un personaj/o situatie, ca ideea sa capete forme, perspective si dimensiuni nebanuite. Constient probabil de aceasta idee, Jostein Gaarder foloseste cu succes si empatie literatura (mai ales cea care, aparent, se adreseaza publicului tinar) pentru a expune si analiza nelinisti metafizice. De pilda, la intrebarea despre rostul efemer al existentei, Gaarder ofera in “Fata cu protocoale” (Appelsinpigen, in daneza - Forum, 2004) un raspuns anti-Sofocle ("Ceea ce trebuie să preferi oricărui lucru este să nu te fi născut" – citat, citat de isuciu). Da, intre viata si nimic, viata, oricit de scurta ar fi ea, merita aleasa, fie doar si pentru iubirea pe care o implica (intorcind cumva in oglinda certitudinea lui Preda ca “daca dragoste nu e, nimic nu e”). Pina aici, nimic original, nu?

Ceea ce e original(a) la Gaarder, e insa demonstratia raspunsului sau. O demonstratie simpla, limpede, didactica si dialectica, extrem de cuprinzatoare intre cele doua limite inteligent trasate. Viata, contemplata imaterial, dinspre trecut, de tatal bolnav de cancer care isi asteapta sfirsitul; asta pe de o parte. Pe de alta parte, e viata inspre inainte, cea care urmeaza a fi traita. Scrisoarea pe care tinarul Georg o primeste de la tatal sau mort de 11 ani e legatura dintre existenta si non-existenta, dintre viata si pierderea ei, dintre trecut si viitor. E un fel de telescop Hubble care traverseaza spatiul si timpul si care poate oferi raspunsuri, chiar daca la milioane de ani distanta, la intrebari si framintari originare. Scepticismul parintesc, gravitatea intrebarii “tu ce ai alege?” il pun pe Georg sa evalueze trecutul si sa realizeze cit de semnificative sint uneori intimplari si gesturi banale. Cit de importante si determinante pot fi ele pentru viitor, fara ca acest lucru sa poata fi vazut din prezent. Iar intre cele doua prapastii ale non-existentei (ca in Sonata Lunii), Georg alege viata, dragostea parintilor sai (oricit de efemere sint), convins fiind ca generatie dupa generatie vor crea, impreuna, ceva Unforgettable.

PS. Hotarit, Gaarder suna mult mai bine pe daneza (ruda de singe cu norvegiana), decit pe engleza. E mult mai natural discursul, mai firesc. In acelasi timp, mi s-a parut cumva gresit pretextul cartii: “tu ce ai alege”? Putem alege noi ceva ??

2009-02-10T08:41:00.003+01:00

Sapte nopti si-un bonus
Mi se facuse dor de Borges; de povestile lui dense si fantastice. La ele ma astepam atunci cind am cules saptamina trecuta, din biblioteca, “Seven nights” (New Directions Publishing Corporation, 1984), o carte pe care o cumparasem mai demult, dintr-un anticariat din Amsterdam. Asta fara sa dau prea mare atentie cuprinsului, caci Borges e Borges, iar suprizele din partea lui nu pot fi decit placute, nu?. Ei bine, da, caci doar ce incepusem “The Divine Comedy”, ca m-a si lovit deodata amintirea. Amintirea ca mai citisem cartea asta demult, demult de tot, intr-o editie prerevolutionara de la Junimea, un volumas cu coperte grosiere bleu si gri. “Cartile si noaptea”...asta era!

Imi amintesc intii si-ntii despre placerea cu care Borges marturisea ca citise “Comedia Divina”: in tramvai, o editie bilingva, italiano-engleza, de buzunar. Din cauza lui, ma apucasem si eu de opera lui Dante, pe care, insa, am abandonat-o rusinos in Purgatoriu. E un must read, repeta si astazi Borges, de preferat cu voce tare, caci, “in Dante, however, as in Shakespeare, the music corresponds to the emotion”.

Mi-am amintit, apoi, de “O mie si una de nopti” si de frumusetea si nemarginirea gasite de Borges in numarul de basme orientale 1001. 999 –spune el- ar fi fost ceva neterminat. 1001 este insa infinitul ... si inca ceva. Acel plus/minus unu algebric cu putere exponentiala. Azi, peste ani, cele doua discursuri borgheziene (caci “Seven Nights” e o culegere de conferinte ale scriitorului tinute, in 1977, la Buenos Aires) imi amintesc, nici mai mult, nici mai putin de Pale Fire, poemul (ne)terminat al lui Nabokov, cu cele 999 de versuri ale sale. Nu degeaba s-a tot vorbit despre afinitatea incredibila dintre Nabokov si Borges care, desi nu se citisera unul pe altul, gindeau la fel, scriau la fel.

Mi-am amintit mai cu seama de “Orbirea” care, in editia engleza, e plasata, metaforic, la sfirsitul cartii, si nu la inceputul ei, ca in “Cartile si noaptea”. Orbirea, crede Borges, e un mod de viata; un mod de realizare in cazul unui artist care are, astfel, posibilitatea de a-si transforma suferinta si nefericirea in eternitate. Pentru Borges, orbirea nu e una absoluta, ci lenta, crepusculara, lipsita de rosu si negru, care coincide cu momentul in care sciitorul devine directorul bibliotecii municipale din Buenos Aires. Doua daruri, spune Borges, care se contrazic: pe de o partea biblioteca si atitea carti care ar putea fi citite, iar pe de alta parte, orbirea, crepusculul, neputinta de a citi. Insa de ce considera Borges orbirea un dar? Pentru ca prin intermediul ei a descoperit anglosaxona, scandinava si literatura medievala!!! Asta chiar daca intrarea in Paradis (fiindca asa isi inchipuia ca trebuie s-arate Paradisul, ca o imensa biblioteca) i-a fost ratata.

“Seven nights” - 7 discursuri neconventionale, informale, un chitchat al lui Borges cu cititorii lui argentinieni. Sapte conferinte – destul de diferite de proza lui densa, metaforica, fantastica, incarcata de simboluri - insa la fel plina de-ntelesuri. Si de asocieri inspirate care-i demonstreaza eruditia, usurinta de a lega subiecte, de a le continua dincolo de sensul aparent. O eruditie in legatura cu care, iar mi-aduc aminte, Augustin Doinas avertiza in “Cartile si noaptea” ca ar fi una inselatoare, partial voluntara, partial pusa pe seama crepusculului vizual.

PS. Si cum pofta vine mincind, am recitit ieri, in pauza de masa, “Ruinele circulare”, una, cred, dintre cele mai bune si empatice povestiri borgheziene. Este realitatea o perceptie?? O iluzie supusa esecului? O iluzie adevarata atita timp cit crezi/esti lasat sa crezi asta?

2009-02-08T21:16:00.004+01:00

Bacanalii
Habar n-aveam de ce-o sa-mi placa atit de mult ”Istoria secreta” (Polirom, 2005) a Donnei Tartt! Era, la urma urmei, o carte destul de groasa cumparata la 1 euro; destul de bine primita de critica si de cititori, insa nicidecum celebra. Nu facuse valuri prea inalte si nici film dupa ea n-a (mai) aparut, desi se vorbea, la un moment dat, ca doar Gwyneth Paltrow ar putea-o interpreta pe Camilla. Nimic, deci, nu ma pregatise pentru o lectura fluida, atit de frumoasa, de curata, clasica si ... atit de perversa!!

Intr-un interviu cu autoarea se spune ca New York Times descria “Istoria secreta” ca pe un amestec de Dostoievski, Euripide, Easton Ellis si Waugh. Si e cum nu se poate mai adevarat, caci cartea vorbeste despre un pacat nepedpsit, despre inocenta distrusa si este, in intregul ei, e o tragedie greaca!

Este, la prima vedere, un thriller pornit din bacanalii. Patru studenti americani la greaca veche incearca sa reinvie bacanaliile si sfirsesc prin a omori un om. Ma rog, unul dintre studenti e criminalul, ceilalti trei il acopera, al cincilea -coleg cu ei- afla si, mai departe, sfirseste omorit si el, cu concursul celui de-al sasela. E, daca vreti, un thriller cu final cunoscut care, de fapt, tine loc de inceput. Fiindca stim crimele, ii stim pe criminali...insa habar n-avem ce urmeaza.

Iar cee ce urmeaza e pervers; e o capcana. Incepe naiv, fara pacat, cu Richard Papen, proaspat primit in gasca exclusivistsa a celor cinci studenti la greaca veche. Richard e un outsider, e californian si, in plus, e si sarac. Insa incet, incet, e absorbit de grup, familiarizat cu bautura si cu pacatul. Mai ales cu ideea ca Bunny, al cincilea membru al elitei, e atit de periculos incit trebuie sa moara! Iar aici Donna Tartt are mina de elin: dezvolta raul in cel mai obisnuit si rafinat chip cu putinta, il prevede, il anunta, iar atunci cind raul e infaptuit, e implicit ...si nu te mai surprinde nimic. Nici macar incestul!!

Te surpinde insa finalul, deloc asa cum mi l-am inchipuit: cu profesorul de greaca nevinovat, cu ucigasul autopedespit. Nu exista tipar, ci doar vina si pacat...

2009-02-03T22:22:00.007+01:00

Nisiparnita
In cei 100 de ani ai lui, Günter Grass mi-a deschis apetitul pentru Jünger. De Remarque mai citisem cite ceva. Insa despre controversatul Jünger ... nimic, nimicuta. Asa ca l-am inceput cu “Cartea ceasului de nisip” (Polirom, 2001), o colectie de suprinzatoare eseuri despre timp, ceasuri, nisiparnite, mod de viata si tehnologie.

Jünger e, inainte de toate, filosof. Iar filosofia, mixata cu entomologia, duce la literatura. O literatura in care insectele sint ceasuri, iar studiul lor produce eseuri. Intii si-ntii despre timp; acela ciclic, pe de o parte, si progresiv, pe de alta. Un timp rotund, o revenire, o aminitire, dar si o scurgere liniara, o speranta umana. Jünger clasifica timpul in doua categorii importante: una cosmica si alta telurica. Cea cosmica apartine naturii, plantelor animalelor si oamenilor din salbaticie care simt, percep timpul. Chiar si grosier. Categoria telurica, moderna, apartine omului cit se poate de urban si care foloseste materia pentru divizarea si masurarea cit mai exacta a timpului.

De aici, ajungem la ceasornice. Iar Jünger porneste de la descrierea ceasurilor solare, intuitive, aproximative si ajunge la cele mecanice, pe care le considera un tribut evolutiv, insa nu si fericit, al descoperirii rotii. Roata care, potrivit lui Jünger, e o inventie geniala, iar ceea ce-i urmeaza (telescopul, masina etc etc) sint simple aplicatii. Si cu toate astea, cu toata inteligenta umana de a stapini materia si timpul, Jünger simpatizeaza cu formele primitive de orientare temporala. In special cu nisiparnita (clepsidra cu nisip), a carei precizie si silentiozitate ii asigura un trai indelungat si suprapus orologiilor mecanice, mult mai precise, dar si mai galagioase.

Asa se face ca ea, nisiparnita, ramine multa vreme un accesoriu important in cabinetele de studiu, in amvoanele bisericesti, dar si la bordul vapoarelor, ca forma de a “arata datoria implinita, fata de cea ce a ramas a fi de implinit”. De aici se trag si expresiile “ei hai, sa mai golim o sticla” ( atunci, cind preotii, prea avintati in predica lor despre betivi, intorceau nisiparnita care le indica durata discursului) si “mange le sable” (atunci cind marinarii de la cart rasturnau, devreme si deruntant clepsidra, pentru a-si scurta serviciul).

Jünger e atit de pedant, incit din studiul sau nu lipseste nici abodarea tanatica a masurarii timpului. Si aceea face referire tocmai la ceasul cu roti, la masina/mecanism, ceas care e capabil sa ucida. Vezi bombele cu ceas!

Mie, dragostea asta anacronica pentru nisiparnite (Jünger recunoaste ca n-avea prin casa prea multe ceasuri mecanice, iar fratele sau, poetul, chiar niciunul), mi-a amintit de un dispozitiv de percepere a timpului, creat mai acum vreo doi ani, de un coleg olandez. Obosit de interfete digitale si precise, el propunea un tambur mecanic si silentios (conectat, ei bine, da, printr-un microcontroler, la un ceas digital), tambur pe care tu, cel care voiai sa afli cit e ceasul, il intorceai intuiv spre o gradatie orara. Doar ca ceasul opunea rezistenta atunci cind gradatia devenea imprecisa, cind nu corespundea orei exacte (iar calibrarea era facuta la minut!!). O alta forma de percepere a timpului! La fel de intuitiva ca si cea solara, ocupationala, preferata de Jünger. Cu siguranta, insa, putin mai moderna si mai umana fata de ceasul cu roti, ceasul atomic, subatomic si alte diverse tehnologii pentru care omul e doar un mecanism...si-atit.

2009-01-31T18:35:00.003+01:00

Teoria legii pure
Nu teoria ca atare, ci o tentativa de aplicare a ei ne este prezentata de Antonio Tabucchi, in “Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro” (Polirom, 2002). Exponentul acestei Rechtslehre si, evident, admirator si fost elev al autorului ei, Hans Kelsen, este Don Fernando, avocatul nobil, obez si genial din Porto, “aparator al saracimii”. Contextul de aplicare al legii pure (al celei care respinge orice influenta de natura politica, morala si sociala) este Portugalia anilor ’90, o tara proaspat intrata in UE si care se confrunta -la vremea aceea- cu saracime, coruptie, abuz si rasism. Asemenarea cu alte “tari proaspat intrate in UE” e, as spune, izbitoare!

Subiectul este tragic si simplu si poate fi lesne confundat c-un thriller kafkian. Un tigan nomad (excelent portretizat) descopera intr-o dimineata un trup fara cap. Politia cerceteza crima si ofera detalii sumare. La fata locului, este trimis Firimino, un jurnalist tinerel si neexperimentat, care, fara tragere de inima, isi incepe propria ancheta. Nu doar ca descopera capul mortului inaintea autoritatilor, dar afla si criminalul, nimeni altul decit comisarul Grazii Nationale (nu-i niciun spoiler, toate astea fiind dezvaluite in prima parte-a cartii). Mortul, recunoscut dupa capul impuscat si pescuit de-un “pescuitor de cadavre”, este/a fost Damasceno Monteiro, lucrator la “Stones of Portugal”. De aici incepe o poveste absurda cu marmura, droguri si high-tech in care, evident, este implicata Garda Nationala.

Cum exista un martor potrivit caruia Damasceno Monteiro fusese luat pe sus, inainte de-a muri, de comisarul Titanio Silva si cum familia tinarului n-avea bani de procese, ziarul la care lucreaza Firimino il angajeaza pe Don Fernando avocat al victimei. Neatras nici de ziar, nici de bani, Don Fernando accepta reprezentarea doar fiindca acest caz este unul exemplar pentru conceptul de “grundnorm” al lui Kelsen, norma de baza, cea pura, care atrage celelalte legi si care “ar putea lua pozitie fata de samavolnicie”. Asa se face ca Firimino si ziarul sau devin doar un instrument util in miinile pricepute ale avocatului, instrument cu ajutorul caruia povestea se facea cunoscuta, pe de o parte, iar martorul era protejat, pe de alta. O confruntare, daca vreti, intre legea pura si cea aplicata de o societate corupta si abuziva. O confruntare din care nu se poate spune ca avocatul a iesit invingator, insa care, in final, creaza premizele unei victorii. Si aici cartea se termina-n suspans.

Ca si in cazul romanului “Onoarea pierduta a Katharinei Blum” (alta pierdere!!), cartea lui Tabucchi se inspira dintr-un caz real. Iar daca in “Onoarea pierduta...” presa isi arata partea de putere demonica, distructiva, in “Capul pierdut...” presa este cea care are potentialul si puterea de a stabili un echilibru de forte intr-o societate instabila. Si daca tot am adus in discutie cartea lui Böll as putea s-o folosesc si ca termen de comparatie stilistica, fiindca Tabucchi e chiar opusul lui Böll. Stilul italianului nu-i nici simplu, desi concret, nici foarte clar. Am gasit, de pilda, nefericita dezvoltarea insuficienta si destul de confuza a “normei de baza”, concept care, in opinia mea, sugereaza perspectiva din care trebuie citita “Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro”. Ma tem ca cei care trec rapid peste dialogul introductiv, nu foarte lung, insa destul de ciudat, intre Don Fernando si Firimino, vor percepe cartea asta ca pe o poveste slabuta, salvata, poate, doar de personificari si de umor.

PS. Iar se aduna restantele: Cartea ceasului de nisip si Istorie secreta asteapta la rind + o leapsa interesanta de la dragos c, caruia o sa-mi fac timp, promit, sa raspund curind :)

2009-01-24T22:49:00.005+01:00

Iuda trebuie sa sufere!!
Pfuuui...a fost socant sa citesc prefata lui Nae Ionescu la cartea lui Mihail Sebastian, “De doua mii de ani” (Humanits, 1990)! O replica taioasa, pretins rationalista si definitiv antisemita la o incercare destul de obiectiva de a dezbate drama suferintei evreilor pornind de la particularul Romaniei interbelice.

Nu vreau sa vorbesc despre cartea in sine (Norman Manea o face foarte bine aici), vreau doar sa arat cit de penibil si absurd a putut fi tool box-ul gindirii rationaliste (romanesti) din anii ’20-’30.

Pornind de la un dialog pe care eroul cartii il are cu unul dintre prietenii si colegii lui, Mircea Vieru - singurul om despre care eroul n-ar fi crezut ca ar putea fi antisemit, Nae Ionescu dezvolta o metafizica a “problemei evreiesti”. Fiindca da, in Romania interbelica, si nu doar in Romania, problema evreiasca exista. Ba mai mult, era chiar o primejdie. Iar daca Mircea Vieru (in realitate, Camil Petrescu) sustinea ca “problema evreiasca” nu era una religioasa, ci una politica si economica, Nae Ionescu foloseste religia ca fundament si argument. Fundament pentru “devenirea evreilor” si argument pentru ideea ca “Iuda [adica evreii] trebuie sa sufere pina la sfirsitul lumii” pentru vina de a-l fi tradat pe Christos. Dezvoltarea acestei idei urmareste un sir oarecum logic, insa argumentatia e penibila, aberanta, iar, in termenii de azi, caduca.

Deci.. Nae Ionescu sustine ca drama iudaismului e un fapt, nicidecum o problema; mai cu seama una politica. Drama iudaismului e un fenomen care poate fi studiat si, probabil inteles. Insa cum din observatia ca, pe oriunde-ar exista evreii, exista probleme si conflicte, Nae Ionescu trage concluzia ferma ca singura cauza a dramei evreiesti se afla in insasi structura "bolnava" a evreului. Si de aici, incepe elucubratia despre ce inseamna a fi evreu. Evreul e evreu, chiar daca, din intimplare, e roman, bulgar, rus sau altceva; caci -spune Nae Ionescu- a fi ceva/cineva inseamna ca:
a) poti deveni acel ceva/cineva printr-un act subiectiv, de marturisire, sau
b) esti purtator/vehicul al unei istorii (in speta, a celei evreiesti).

Iar Nae Ionescu e de parere ca prima varianta nu e efectiva. Si aici vine cu exemplele lui Faber si Rathenau care, desi au adus servicii importante Germaniei in primul razboi mondial, “n-au devenit germani. Au slujit, dar dinafara, de dincolo de zidurile comunitatii spirituale germane. E nedrept? Intrebarea n-are niciun sens, e un fapt. Asa fiind singurul fapt de a fi evreu, francez sau mai stiu eu ce, e sa fii purtator al istoriei respective”. Iar istoria, fara indoiala, e aia de doua mii de ani, chiar daca tu, Iosef Hechter, te-ai nascut la malul Dunarii, la fel ca parintii si bunicii tai! Mai mult, tu, Iosef Hechter, nu esti “om de la Dunare”, ci “evreu de la Dunare”....de parca evreul, n-ar fi om!! Nemaicomentind argumentul “e un fapt”, cred ca Nae Ionescu sigur ar mai fi murit o data sa auda, azi, despre diversitate, multiculturalism si toleranta.

Spuneam in insemnarea de la “Cum am devenit huligan”, ca Mihail Sebastian s-a dovedit a fi un vizionar; in “Doua mii de ani” e, in plus, si-un bun diagnostician. El spune: “cauzele antisemitismului sint aceleasi, desi planurile sint diferite”, antisemitismul religios, pe de o parte, si cel politic si economic, pe de alta. “Nu sint doua fenomene fara raport; sint doua fete ale aceluiasi lucru”.

Si o idee nemuritoare, verbalizata de Sebastian ca o reactie la nenumaratele pusee antievreiesti ale deceniului 3: e trist atunci cind nici nu mai bagi in seama violentele rasiale (verbale si fizice), fiindca ele fac parte din peisajul obisnuit al vietii de zi cu zi. Iar potentialul lor e ucigas!!

PS. Coperta din fotografie e cea a editiei din 2006!

2009-01-20T22:15:00.009+01:00

Stiinta, metafizica si pornografie
Pe Michel Houellebecq l-am ocolit sistematic vreo 3 ani – fara motiv. Imi fusese recomandat de o prietena filosof , careia ii fusese recomandat, la rindul ei, de o alta persoana care, nu doar ca citise, dar se mai si conversase cu autorul. Pe filiera asta am aflat pronuntia fonetica “uelebec” si subiectul “Particulelor elementare”, subiect care, acum imi dau seama, e de fapt al “Platformei” (asta ca am incurcat io romanele). Anyway, francezul s-a pus de-atunci in stand-by in mintea mea si abia un alt filosof (Ironistul, care iar si-a suspendat blogul) m-a determinat, anul trecut, sa-l cumpar. Au mai trecut de-atunci niste luni si, iata-ma acum, la pomul laudat, cu “Particule elementare” (Polirom, 2006).

O carte destul de OK. Inteligenta si mestesugita (asta de la Céline se trage). Insa cred ca asteptarile au fost prea mari, fiindca altfel nu-mi explic dezamagirea. Dar incerc.

Intii si-ntii, m-a enervat inconsistenta. Intre romanul postmodernist, dar fara adincime – si aici se cade sa explic, si amestecul asta, oximoronic, intre naturalism si existentialsim.

Roman postmodernism, fara adincime! Am avut senzatia ca unele capitole se dezvolta pornind de la conspecte/rezumate filosofice, fara a deveni insa si argumente pentru ele. Deci filosofia e folosita ca pretext! Iar atunci cind apare si-o idee originala, ea se pierde frustrant de rapid! Cam ca aia de la casatoria lui Bruno, cind Michel asociaza formula preotasca “si vor fi amindoi un singur trup” cu paradoxul EPR (ceva legat de particule). Mie mi s-a parut un prilej genial de apropiere a teologiei, fizicii si filosofiei, un subiect care chiar merita dezbatut, insa pe care Houellebecq il concediaza din condei: “Vreau sa spun, continua Michel cu insufletire, ca pe plan ontologic li se poate asocia un vector de stare unica intr-un spatiu Hilbert. Intelegeti ce vreau sa spun? – Desigur, desigur....”, mormai slujitorul lui Hristos aruncind priviri in jurul lui. “Scuzati-ma”, spuse el brusc si se indrepta spre tatal miresei. Isi strinsera indelung miinile, se imbratisara. “Admirabila ceremonie, superba...” (pag. 209)...blablabla. De aici m-am enervat si m-am intrebat cum Dumnezeu doi oameni, frati pe jumatate, sint atit de inteligenti incit sa-i analizeze pe altii si lumea din jurul lor (uneori chiar s-o si recreeze), dar sint impotenti sa se vada pe ei? Sa se recunoasca bolnavi, alienati? Mai ales atunci cind cauza e evidenta, nu pentru ei, desigur: parinti saizecisioptisti, hipioti, iresponsabili, egoisti ...yeah!

M-au enervat incertitudinea, confuzia, lipsa unei luari de pozitii. N-am inteles daca Houellebecq incearca sa explice mecanismul revigorarii extremei drepte in anii ’90 sau pur si simplu sa-i ofere motivatie ?? E ceva confuz, duplicitar in scrisul lui si nici macar pretentia de a-l pastisa pe Céline (cu stil cu tot) nu ma convinge de contrariu.

Naturalism metafizic; ei da, prin concluzia abrupta si sci-fi ca schimbarea societatii actuale (care sucks!) se poate realiza doar printr-o “MUTATIE GENETICA”!! Si atunci ce te faci cu temele alea existentialiste, apriorice-as zice- pentru “Particule elementare”?

M-a mai enervat la Houellebecq si rezolvarea rapida a sexismului!! Intre creierul si sexul masculine (si avem aici doua extreme, Michel si Bruno), femeile au inima, creier – nu neaparat, insa au ...mult sex de oferit. Si taman ele mor: destul de tinere si de boli crunte!!!

Pina la urma cred ca tocmai sexul salveaza cartea asta; sexul si pronografia folosite exact atunci cind filosofia nu mai tine. Abia aici vad mestesugul si inteligenta lui Houellebecq.

2009-01-18T22:29:00.008+01:00

Apostatul
“Julian” (Abacus, 1993), de Gore Vidal, e o carte a carei granita intre fictiune si non-fictiune e destul de greu de stabilit. Documentarea e temeinica, minutioasa, impresionanta - munca de istoric. Etalarea insa, expunerea evenimentelor e deja literatura.

Pedant, ironic, uneori sarcastic, Gore Vidal da cezarului ce e al cezarului. Il reabiliteaza pe cel care a fost timp de 3 ani imparat roman, Flavius Claudius Julianus, cunoscut, mai ales, sub numele de Apostatul. “Reabilitarea” e una personala: jurnalul lui Julian augmentat cu schimbul de scrisori, replici, ginduri si corectii – pe alocuri serioase, pe alocuri doar pretentioase- ale lui Libanius si Priscus, doi dintre mentorii si confidentii imparatului.

Jurnalul, recuperat la moartea Apostatului, contine ginduri, fapte si evenimente de pe cind Julian, nepotul lui Constantin cel Mare, avea 10 ani si se gindea, la fel ca toti cei din jurul sau, ca menirea (si salvarea) lui e sa devina cleric si nicidecum august. Asta mai ales atunci cind Constantius, unchiul imparat, nu arata absolut nicio retinere fata de macelarirea rudelor, potentiali rivali la-mparatie. Asa se face ca Julian se dedica studiului (logicii, retoricii), ii citeste pe greci, se indragosteste de ei si atunci cind parcurge prima lucrare crestina o vede lipsita de orice sens. In mintea lui de copil si, mai apoi, de adolescent, ideea superioritatii elenismului prinde contur si radacini. Doar ca e nevoit sa pastreze aparentele de pios credincios si de interesat viitor teolog. E destul de abil, asa incit reuseste chiar sa capete permisiunea lui Constantius de a studia...la Atena!!

Aici isi consolideaza nu doar cultura, ci si ideea potrivit careia crestinismul este o abdicare de la procesul gindirii. Conceptul de trinitate i se pare ilogic si, de aceea, imposibil, neadevarat. Iar crestinii, galineenii – cum ii numeste, sint niste impostori: pe de o parte, vorbesc de miracolul revelatiei, iar pe de alta, “fura” obiceiuri si traditii pagine.

Elenismului i se mai da o ultima sansa (ori crestinismul, aflat in plina expansiune, e pus la incercare) odata cu numirea lui Julian ca cezar al Galiei si, mai apoi, august (dupa moartea neasteptata a lui Constantius). Noul imparat Julian e decis sa restabileasca elenismul; pasnic, tolerant, platonician. Aproape democratic. Insa revelatia crestina devenise, de la Constantin cel Mare-ncoace, un altfel de Adevar, unul pentru care ar merita sa ucizi. Ceea ce s-a si intimplat in timpul razboiului cu persii, la Ctesiphon, cind Julian a fost strapuns ... de o lance romana.

In “Julian”, Gore Vidal ridica abil “mingi la fileu” dupa care, te invita sa “preiei”, sa-ti pui intrebari, sa gasesti raspunsuri. De pilda, eu am gasit oarecum nefiresc si incompatibil caracterul ezoteric al resurectiei eleniste incepute de Julian atit cu formatia lui culturala, logica, rationala, cit si cu felul lui spartan de-a trai, de a nu irosi. De aceea mi s-au parut de neinteles eforturile de reconstructie/renovare a templelor pagine precum si tenacitatea imparatului in a aduce jertfe zecilor, sutelor de zeitati grecesti si in curiozitatea lui nemasurata de a consulta oracole. Un lux, as zice, destul de fatis si suparator caruia i s-ar putea datora cerbicia crestina. Ce s-ar fi intimplat daca Julian Apostatul n-ar fi fost ucis de lance romana? Ce s-ar fi intimplat daca procesul lui de toleranta religioasa ar fi continuat domol, fara insurgente, fara revolte? Ar fi aratat lumea noastra altfel? Cum?

2009-01-13T21:27:00.008+01:00

O familie irlandeza

Ma uit chioris la teancul de carti din stinga mea: carti citite, carti despre care am note si impresii, carti despre care insa, de cind a inceput anul, nu am mai scris nici macar un rind. Din lipsa de timp...si probabil si de chef. La work, ma plasez exact in mijlocul unei harababuri de proiecte cu cai care de care mai critice, iar cind ajung acasa, pe frig si pe-nserat, nu-mi vine decit sa-mi pun catoiu’ la picioare, sa-mi iau o carte si sa citesc din ea pin-adorm: asta intimplindu-se destul de des si repejor. In weekenduri profit de lumina naturala ca sa duc la-ndeplinire un proiect prietenesc: 5 tablouri pentr-o casa mare, nou-nouta. Doua, pe caramiziu, le-am terminat: mai am 3 pe ton de verde :)) (la teme am, insa, liber). Dar, totusi, ce vroiam sa spun?

Da...vroiam sa scriu despre familia irlandeza; aia clasica si catolica, formata din mama, tata si citiva copii (intre 4 si 6, rezonabil), c-o unitate de nezdruncinat si c-un simt patriotic destul de ascutit, cel putin in fata britanicilor. Ei bine, “Reuniunea” (Polirom, 2008) lui Anne Enright demitizeaza, desacralizeaza familia irlandeza. O aduce pe/sub pamint si face din ea o reuniune/adunare de indivizi, din intimplare frati - sapte la numar, din doisprezece citi au fost –, plus o mama cu desavirsire absenta, de la nasterea copiilor si pina la moartea unora dintre ei, si fantomele unor tati, bunici si prieteni ai bunicilor, atitia citi au fost. Iar prilejul reuniunii este sinuciderea unuia dintre frati, Liam, inecat in mare, cu pietre in buzunare.

Moartea lui Liam, si mai ales faptul ca inainte de moarte isi scosese chilotii si sosetele murdare, declanseaza in mintea Veronicai, sora mai mica doar cu 9 luni, o multime de intrebari si reflectii. Un catharsis. Ce l-a impins pe Liam in mare? Si de ce s-a intimplat asta? Nu doar cu Liam, ci si cu ea si ceilalti frati raspinditi care incotro, unii realizati, altii pur si simplu ratati.

Iar intrebarile Veronicai tintesc nu doar trecutul apropiat, ci si pe cel indepartat, cu haaat, 80 de ani in urma, de pe cind bunica Ada era fata si de care se indragostisera, in egala masura, bunicul si Nugent. Nugent, agentul de pariuri, care avea, pina la urma, sa joace in viata familiei un rol mult mai important decit bunicul insusi. Fiindca de el, de Nugent, se leaga amintirile Veronicai. Amintiri despre intimplari care s-au intimplat sau care ar fi putut sa se intimple. Amintiri despre vina, iertare si regret.

Anne Enright e inteligenta, profunda si curajoasa in “Reuniunea”. Pe alocuri, chiar si patriotica (de aici cred ca i se trage si multimea de reviewuri proaste din partea britanica a amazonului). Are un fel de-a scrie pe care eu, una, il invidiez . Daca as fi scriitoare, mi-as dori sa scriu ca ea: sa am nervul si abilitatea ei de a echilibra realul cu suprarealul. Ce mi-a displacut, insa, a fost modul in care a folosit moartea si cauzele mortii lui Liam pentru a motiva situatia existentiala si matrimoniala a Veronicai; situatie care, logic, pare a nu avea nicio legatura cu trecutul ...ala, indepartat!!

PS scurt si promotional:): mai am de scris despre Iulian, de Gore Vidal, Particule Elementare, a lui Houellebecq si De doua mii de ani, a lui Mihail Sebastian.

2008-12-26T13:25:00.003+01:00

Cinci
Daa; indiscutabil am ajuns si la ultimul post din 2008, fiindca de miine, timp de-o saptamina..La Revedere net. Abia astept sa revad, sa miros, sa simt zapada cu care nu m-am mai intilnit de vreo 3 ani.

Mai intii, sa raspund la o leapsa de la zum. “Ai citit vreo carte care să aibă un asemenea impact asupra ta încât să îţi dea peste cap percepţia asupra realităţii? Nu să îţi schimbe ideile, nu să îţi revoluţioneze gândirea, ci să te facă, pentru un moment, să nu mai ştii pe ce lume eşti, la propriu?”. Mi-a placut cum si-a amintit zum de cartile copilariei ei; si mie mi s-a intimplat, mai ales, cu Jules Verne, sa uit unde si cum traiesc, imaginindu-mi ca sint ori pe apa, ori sub, ori in vreun balon ceva, gata sa-i salvez vitejeste pe „Copiii Capitanului Grant” din miinile canibalilor. Mai tirziu, prin tineretea mea timpurie, cind citeam deja la „modul rational” (oh, yeah), Obligado a fost cartea care mi-a scurtcircuitat existenta. Am citit-o pe nerasuflate, am devorat-o aproape, iar apoi m-am trezit undeva, intr-o inchisoare, avind in mina un sapun cu cheiasol. Bine, realitatea nu era chiar atit de straina de experienta mea, caci pe vremea aceea traiam cu totii intr-o inchisoare. Stiu insa ca, mai apoi, ma apucasem de scris legat cuvinte :) Doamna D, pe tine care carte te-a facut sa uiti de tine? Dar tu, pantacruel?

Apoi, promisul top 5!! Am facut un calcul rapid si mi-a iesit ca anul asta am citit (doar:( ) vreo 60 de carti, asa ca un top aprox. 10% mi se pare rezonabil. Deci:

1. Copiii din miez de noapte, Salman Rushdie – (stiu ca unii gasesc nesuferita cartea, insa mie mi s-a parut colosala)
2. Calcanul, Günter Grass
3. Lectia de germana, Siegfrid Lenz
4. Omul fara insusiri (vol. 1), Robert Musil
5. Skygge Baldur, Sjón

Precum vad, trei scriitori de limba germana in top 5, ceea ce-mi reconfirma preferinta pentru literatura acestei limbi. Si daca stau bine si ma gindesc, asa obiectiv, insemnarile mele despre primele doua carti, mi se par bunicele ... chiar si-acum (by the way, voi nu aveti aceeasi senzatie de penibil, ca altfel nu prea stiu cum sa-i zic, atunci cind reveniti asupra propriilor texte? De unele, mie aproape ca mi-e rusine; insa le las acolo, asa, ca masura a incapacitatii mele.)

Si, in final, va urez un An Nou bun, fericit, plin de impliniri si...cu lecturi minunate!! Skål! :))

2008-12-26T11:48:00.002+01:00

Oameni cioburi
”It was not a street anymore but a world, a time and space of falling ash and near night”. Asa, apocaliptic, isi incepe Don DeLillo ultima carte, “Falling Man” (Scribner, 2007), o poveste disturbing, dureroasa, despre efortul de revenire “la normal” al unui supravietuitor din 9/11 si al familiei sale.

Keith Neudecker se trezeste in acea lume, in acel timp si spatiu umplut cu cenusa si noapte, usor ranit, dar plin de singe, stringind o servieta la piept. Este unul din supravituitorii din Turnul de Nord pe care il aude prabusindu-se in urma lui. Pasii il porta spre viata “de dinainte”, la apartamentul fostei sotii, Lianne, si al fiului lor, Justin. Ce se intimpla mai departe e doar munca de regasire si reconstructie; a sinelui particular si social.

Oameni facuti cioburi...imprastiate. Oameni fara o alta directie decit acea de cadere libera. Oameni, care pe masura ce timpul se scurge, isi regasesc parti din ei si dintre ale altora. Oameni care se reconstruiesc din bucati, se reimbina. Oameni bintuiti de teroare, oameni care se intreaba cine e Dumnezeu.

Crizele de apatie, de abandon care ii marcheaza pe Keith si Lianne se transforma uneori, in rabufniri de violenta. Keith ia la bataie barbatul care-o priveste murdar pe Florence (posesoarea servietei, si ea un supravietuitor), iar Lianne ii trage un pumn in plina figura Elenei, vecina care asculta neintrerupt si tare muzica araba. Nici mama Liannei, Nina, nu scapa de inchizitoriul aspru al fiicei in legatura cu iubitul ei Martin, curator neamt si posibil apropiat, in anii ’60, al Factiunii Armatei Rosii din Germania Federala. Peste toate, artistul Falling Man isi continua reprezentatiile ad-hoc: zborul in gol, reproducere a fotografiei lui Richard Drew, natura moarta.

Recolectarea personala, al carei efort seamana cumva cu terapia prin scris a grupului de pacienti Alzheimer al Liannei, incepe inconstient - prin gesturi reflexe (sex si ura), prin rutina linistitoare (viata de dinainte, jocul de pocher) – ca mai apoi sa devina rationala, decizionala, umana. Si, in sfirsit, actorul Falling Man moare din cauze naturale, iar show-ul nu mai e posibil, desi amintirea lui ramine.

Tema autoreprezentarii in fata sinelui e completata de cea a autoreprezentarii in fata multimii. Exista in “Falling Man” o amintire a Liannei despre calatoria ei in Egipt, prinsa fiind acolo intr-o multime care incepu sa o reflecte : “The crowd was dense and streaming, sundown, taking them along past booths and food stalls, and the friends were separated within half a minute. What she began to feel, aside from helplessness, was a heightened sense of who she was in relation to the others, thousands of them, orderly but all-enclosing. Those nearby saw her, smiled, some of them, and spoke to her, one or two, and she was forced to see herself in the reflecting surface of the crowd. She became whatever they sent back to her” (pag. 235-236).

DeLillo scrie rupt, secvential, in agonie parca. Paragrafele sint scurte si ascutite ca niste cioburi. Te zgirie, te ranesc; o tehnica in care climaxul se dezvolta prin durere. “Falling Man” e, pe scurt, o carte care nu te lasa rece.

PS. Am regasit si tema binarului, cea a lui “DA” si “NU”, din “Extrem de tare si incredibil de aproape”.

2008-12-25T11:13:00.006+01:00

Scurt, nemteste
Nici “Onoarea pierduta a Katharinei Blum” (Humanitas, 2003) nu-i o carte groasa; insa este mare. In cele doar 160 de pagini ale ei, Heinrich Böll a reusit sa descrie scurt, precis, critic si eficient o epoca ambigua din istoria Germaniei Federale: anii 1970, cind dreapta la putere se razboia cu stinga terorista si cind Factiunea Armatei Rosii impingea RFG-ul in ceea ce a fost numita Toamna Germana – criza natiunii vestice. Ca urmare, fiecare incercare a presei (ca de exemplu, tabloidul Die Zeitung) de a reda obiectiv detalii despre orice incident minor ori persoana implicata nu putea fi considerata altfel decit credibila si patriotica. Exact ca in cazul domnisoarei Blum.

Katharina Blum este o femeie inca tinara, divortata, atragatoare, corecta si disciplinata. Lucreaza de ani buni ca menajera la sotii Blorna si nu exista nicio suspiciune la adresa moralitatii ei: asta pina cind se indragosteste intr-o noapte de carnaval de Ludwig Götten, pe care il duce in apartamentul ei si-l ajuta sa scape de politie, in dimineata urmatoare. Ludwig era cautat in legatura cu un jaf bancar; insa poti sa stii ce legaturi ar putea avea jaful cu teroristii rosi? Ca urmare, Die Zeitung (orice asemanare cu Bild Zeitung este pur intimplatoare :)), ii da mina libera lui Werner Tötges, jurnalist zelos, sa sape in istoria “secreta” a domnisoarei Blum. Iar Tötges o face, obiectiv desigur, calcind peste cadavre, lansind zvonuri nu doar despre Katharina, ci si despre cercul ei de cunoscuti, facind supozitii care de care mai dramatice, mai defaimatoare, mai primejdioase.

Iar ca raspuns firesc la intrebarea din subtitlu “Cum se isca si unde poate duce violenta?” avem reactia Katharinei, a carei onoare fusese pe veci pierduta. Tinara femeie il invita pe ziarist la un interviu, iar cind acesta ii propune sa-l inceapa “c-un bang-bang”, Katharina face BAAANG cu pistolul pe care tocmai il furase. Apoi se preda Politiei. Si asa incepe cartea!!

Restul sint extrase din declaratiile Katharinei in fata politiei si procuraturii; interviuri cu persoane implicate mai mult sau chiar deloc, articole de presa, probe de dosar. Toate prezentate limpede si obiectiv.

Precizia stilistica a lui Böll nu poate concura, in “Onoarea pierduta a Katharinei Blum”, decit cu economia resurselor la care apeleaza. Carnavalul si povestea domnisoarei Blum sint pretexte mai mult decit suficiente pentru a descrie o perioada a confuziei sociale si politice si pentru o critica dura si ironica a unor institutii consacrate: casatoria, familia, biserica, legea, justitia si ...media. Orice as mai adauga e de prisos.

PS Revin miine cu o ultima insemnare pe anul asta (inainte de plecarea in vacanta) despre o lectura restanta (care m-a bintuit) si c-un top 5 al lecturilor mele din 2008. Craciun fericit!!

2008-12-22T22:18:00.011+01:00

The King of the Beats...and jazz
Sa tot fie 5 ani de cind m-am apucat de citit prima oara ”Pe drum” (Polirom 2003) de Jack Kerouac. Atunci n-am ajuns decit pe la jumatatea cartii, dezamagita cumva de repetitia plictisitoare – gindeam la vremea aceea – a calatoriilor lui Sal si Dean de-a latul Americii postbelice. Insa editia aniversara, de anul trecut, a celor de la Viking (“a member of Penguin Group”) m-a facut sa reiau lectura; de la inceput. Si chiar daca nici acum nu pot sa spun cu mina pe inima ca-mi place foooarte mult “Pe drum”, recunosc totusi ca m-a impresionat suficient incit s-o duc la bun sfirsit.

Am gasit remarcabil, cel putin pentru-o carte scrisa asa, dintr-o bucata (e celebra povestea scroll-ului), echilibrul natural (juri c-aproape studiat) intre nebunie si ratiune, cautare si abandon, abjectie si daruire, realitate si halucinatie, naivitate si cunoastere. Nebunia lui Dean Moriarty este cea care-l fascineaza pe Sal Paradise si cea care aprinde spontan dorul de duca. Iar drumul de la Est la Vest si-napoi, iar inainte si iar indarat e suportul perfect al cautarii. Nu, nu a timpului pierdut (lectura, de altfel, preferata si de nedespartit a lui Dean), ci a acelui ceva, necunoscut, dar care sa ofere Sens.

Cautarea celor doi prieteni, carora li se adauga multi altii (pe wikipedia am gasit o lista completa cu personajele din “Pe drum” si persoanele, in carne si oase, la care se refera) functioneaza nu doar ca proces al cunoasterii, ci si ca protest fata de cumintenia si buna cuviinta a acelei epoci americane. O cumintenie de te apuca greata, pe care gasca de prieteni o provoaca ordinar: betii crincene, droguri, sex pe apucate, imoralitate si o totala lipsa de responsabilitate.

Si toata aceasta nebunie, aparent lipsita de orice sens, contrasteaza cu lirismul delicat al peisajelor intilnite pe drum si cu muzica de jazz pe care ... parca o auzi. Fara-ndoiala, Kerouac o cunoaste si-o iubeste. “Once there was Louis Armstrong blowing his beautiful top in the muds of New Orleans; before him the mad musicians who had paraded on official days and broke up their Sousa marches into ragtime. Then there was swing, and Roy Eldridge, vigorous and virile, blasting the horn for everything it had in waves of power and subtlety--leaning to it with glittering eyes and a lovely smile and sending it out broadcast to rock the jazz world. Then had come Charlie Parker, a kid in his mother's woodshed in Kansas City, blowing his taped-up alto among the logs, practicing on rainy days, coming out to watch the old swinging Basie and Benny Moten band that had Hot Lips Page and the rest Charlie Parker leaving home and coming to Harlem, and meeting mad Thelonious Monk and madder Gillespie--Charlie Parker in his early days when he was flipped and walked around in a circle while playing. Somewhat younger than Lester Young, also from KC, that gloomy, saintly goof in whom the history of jazz was wrapped; for when he held his horn high and horizontal from his mouth he blew the greatest; and as his hair grew longer and he got lazier and stretched-out, his horn came down halfway; till it finally fell all the way and today as he wears his thick-soled shoes so that he can't feel the sidewalks of life his horn is held weakly against his chest, and he blows cool and easy getout phrases. Here were the children of the American bop night”.

Provocarea lui Kerouac, desi indrazneata, are -zic eu- jumatate de masura. Obrazniciile lui sint cam soft, asta daca stai sa le privesti din perspectiva timpului prezent, ori macar din cea a lui Bukowski. Mai apoi, provocarea societatii abia de-atinge homosexualismul, insa nu si sexismul; ele ramin tabuuri. Iar daca totusi, in “Pe drum”, se vorbeste despre Kinsey si teoria lui, femeile ori sint inca la mina barbatului, ori curve...ori ceva pe-acolo.

Ca urmare, proza capodopera a lui Kerouac m-a incintat prin naturalete, lirism si sinceritate. Insa provocarea - o fi fost la vremea ei!!

2008-12-14T21:54:00.005+01:00

Cine sint eu?
....asta ca sa-mi parafrazez insemnarea de la Pale Fire. Si, evident, ma refer la inca un Nabokov maare intr-o cartulie mica: Ochiul (Polirom, 2008)!

E o carte din tineretea lui Nabokov, sirineana, berlineza si in care tema autodefinirii e una fundamentala. “Cine sint eu?”, pare a se intreaba eroul principal, un émigré rus din Berlin, ”la inceputul anilor douazeci din doua perioade de timp, din secolul acesta si din dezgustatoarea mea viata” (pag. 17). Doua coordonate temporale, accidental suprapuse si care tind sa-l defineasca pe el, tinerelul perceptor de la Berlin: o coordonata istorica – cea a revolutiei ruse de la 1917 si una personala, din perspectiva celor care il cunosc.

Intii si-ntii, autodefinirea se face prin obiectivizare, iar o conditie esentiala ar fi departarea de eu-l material; decorporalizarea.. Exact ceea ce face émigré-ul rus, impuscindu-se in inima dupa o bataie zadravana si neasteptata primita de la sotul amantei. Si-abia cu eu-l fantomatic, dematerializat, tinarul rus are curajul de a-si incerca redefinirea, reprezentarea, folosindu-i pe ceilalti drept oglinzi ale propriei reflexii.

Cine este Smurov la urma urmei? Durul si violentul ofiter alb perceput de Marianna? Timidul si neexperimentatul tinar vazut de Evghenia? Mirele Vaniei, considerat ca atare de mintea senila a unchiului Pasa? Spionul presimtit de Weinstock? Perdantul sexual si cleptoman descris de Roman Bogdanovici in jurnalul sau? Poetul absurd considerat de Vania? Ori escrocul descoperit de Muhin? Si la o adica, cine/care e originalul?

Taxonomia lui Linnaeus ar putea ajuta la reprezentarea unui model general...insa cu totul arbitrar. “Kasmarin nascuse de-acum inca o imagine a lui Smurov. Mai conteaza care? Caci eu nu exist: exista numai miile de oglinzi care ma reflecta” (pag. 153). Arbitare si instabile; de aceea constructia unei versiuni privilegiate a eu-ului e una imposibila!! “Acea reflexie si cu mine ne-am contopit” (pag. 146).

Precum spuneam, Ochiul e scrisa de-un Nabokov mare a carui ontologie e abordata entomologic, original :) Ochiul e insa, literar, o cartulie. Are 155 de pagini (caracter mare) si e oarecum modesta. Stilul este elegant, insa constructia – desi inteligenta – abia daca prefateaza genialitatea si amibguitatea din Pale Fire. E (aproape) evident in Ochiul cine e Smurov, nu?!

2008-12-07T21:05:00.007+01:00

Fukú
“Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao” (Polirom, 2008) este cartea pentru care scriitorul american, de origine dominicana, Junot Díaz a primit National Book Critics Cricle Award in 2007 si Premiul Pultizer in 2008. Pe merit, zic eu; nu insa pentru originalitate, din moment ce vocea naratorului are isteria amuzant erotica a lui Woody Allen, din moment ce tema romanului are suficiente puncte comune cu ”Sarbatoarea Tapului” a lui Llosa si din moment ce epicul are suficienta fantezie magica incit sa-ti aminteasca de Veacul de singuratate al lui Marquez. Meritul lui Díaz e acela ca a reusit sa imbine toate astea intr-un echilibru perfect, intr-o proza exuberanta, bilingva, tragica si comica in egala masura, rationala....pina la punctul in care, asemenea oricarui dominican respectabil, aduce vorba despre fukú.

“Se spune ca la inceput a venit din Africa, adus de tipetele sclavilor; ca a fost blestemul de moarte al localnicilor tainos, rostit exact in momentul in care o lume pierea si alta incepea; ca a fost un demon impins inspre Creatie prin usa de cosmar care s-a deschis in Antile. Fukús americanus sau, mai colocvial, fukú – in general un cuvint de ocara sau un fel de blestem; mai exact Ocara si Blestemul Lumii Noi” (pag. 11). Fukú era ceva de temut, era ceva care plutea in aer, era ceva omniprezent, iar pe vremea parintilor povestitorului avea chiar si un reprezentant: Rafael Leódinas Trujillo Molina, "cel mai Dictatorial Dictator care a Dictat vreodata".

Si nu despre fukú-ul povestitorului, Yunior (un dominican veritabil, deci care nu-si poate tine el rabo in pantaloni), vorbeste Díaz, ci despre fukú-ul abatut asupra familiei lui Oscar -zis, dupa o noapte de Halloween, Wao, de la Oscar Wilde. Fukú-ul stirnit asupra bunicului din partea mamei - medic chirurg, cel care a refuzat sa-si dea fata cea mare si frumoasa lui Trujillo, pogorit apoi asupra bunicii – asistenta medicala, asupra celor doua fete cunoscute si, mai apoi, asupra nabadaioasei Hypatia Belicia Cabral, cea de-a treia si ultima fiica, necunoscuta, vinduta, recuperata de La Inca, apoi gata sa fie omorita de camarilla lui Trujillo, salvata ca printr-un miracol si trimisa in New York, unde s-a casatorit temporar, i-a facut pe Lola si Oscar iar, mai apoi, s-a imbolnavit de cancer.

Lola mosteneste frumusetea si determinarea mamei; insa Oscar mosteneste fukú-ul pe care-l desfida. El, Oscar...un nating negru, mare si gras, SF-ist ticnit si cititor de benzi desenate, scriitor cu pretentii de celebritate, fara nicio iubita, inca virgin si cu un singur prieten: Yunior, colegul de camera in campus si iubitul nestatornic al Lolei. El, Oscar, desfida blestemul, cautind dragostea in locul din care mama lui a fugit din calea dragostei.

O poveste despre Cabrali (mai multe despre femeile Cabral) destul de complicata; spusa cind de Yunior, cind de Lola. O poveste in care planurile temporale se suprapun si intersecteaza inteligent. O poveste in care prezentul isi trage seva din trecutul trist, traumatizant, in care umbrele “manugustei” inca isi mai fac aparitia in lanurile de trestie si in care, abia o treia generatie, va fi libera. Libera de fukú.

Inainte de-a-ncheia, nu-mi pot retine uimirea de-a afla ca Díaz a scris si rescris cartea asta (ori, ma rog, dialogurile din ea) de zeci de ori. O spune aici. Eu am gasit dialogurile beton: colocviale, genuine...mai ales asa, cu amestecatura aia de spaniola vulgara!!

2008-11-30T20:34:00.008+01:00

NU, multumesc!
Iata de ce am pus semn de carte, defintiv (?), la pagina 40 din “Cristos versus Arizona” (Polirom, 2008), de premiatul Nobel, Camilo Jose Cela:

“ ....,un credincios i-a spus la spovedanie parintelui Douglas Roscommon, ave Maria purrisima, am optsprezece ani si ma numesc Paul, la noua ani mi-am pierdut fecioria cu matusa Alejandra , sora mai mare a mamei, dupa aia am continuat multa vreme sa ma culc cu ea, pentru ca imi placea si pentru ca matusa Alejandra, care se culca si cu tata, m-a amenintat ca ma piraste, iar acum m-am trezit insurat cu o cucoana de treizeci si sase de ani, de doua ori de virsta mea, de un an si jumatate, de cind sintem casatoriti, n-am avut parte decit de chin, se poarta urit cu mine, tot timpul e pusa pe cicaleala si pe cearta, ii plac scandalurile si n-are niciun pic de respect pentru barbati, simbata la ora sapte ne recapatam libertatea si atunci Gerard Ospino si cu mine facem urmatoarele sapte chestii, fluieram degetele in gura, ca sa ne auda toata lumea, mincam seminte si scuipam cojile pe fete, ceea ce de obicei le cam deranja, saream peste bancile din circiuma, suflam peste florile de pinza din sala de catehism, crini, trandafiri si maci, ca sa le curatam de praf, ne lustruiam cizmele cu crema de ghete, ne pisam pe usa chinezului, in ultima simbata din luna ne mai si cacam, si ne culcam cu mama mea, mai intii eu, la urma cind imi puneam pantalonii, ma ruga sa o sarut pe frunte si se pornea pe plins, mereu aceeasi poveste, planul de atac asupra bancii era pus la punct, dar la sfirsit ceva da gres, iti scapa un detaliu, nu e usor sa tragi exact la tanc, sint de ajuns doua clipe de sovaiala...” (pag.34-35) etc, etc.

Daaa.... deci roman maiestru, modernist, de un realism crud, care-ar aduce cu Céline(?), scris brutal. Cum nu-mi plac nici filmele cu cowboys, nici sexul imund (deh, am si io limitele mele, mai ales ca paragraful de mai sus e panseluta) si cum nici rabdare n-am acum sa tot pun puncte la citit, zic pas la Cela. Cu regret; poate alta carte!

PS. Coperta e bestiala :))

2008-11-29T16:49:00.005+01:00

911 gr.
Atita cintareste primul volum al lui Robert Musil, “Omul fara insusiri” (Polirom, 2008). O carte grea care nu doar ca-ti rupe miinile, dar care te si solicita mental (deh, cel putin pe mine, ca tot am avut luna asta probleme cu concentrarea dupa optul lucrativ). Pina la urma e o carte mare, una despre idei. Cine se-asteapta ca in “Omul fara insusiri” sa se intimple ceva, se insala amarnic. In cele aproape 900 de pagini ale primului volum se discuta si se rasdiscuta idei, de obicei fara substanta, despre o posibila viitoare actiune mareata, numita Actiunea Paralela, al carei scop era acela de-a marca ziua si jubileul imparatului prin ceva deosebit, pacifist, universal, dar si austriac get-beget (sic!).

Era anul 1914, iar in Kakania (o constructie ironica a abrevierii k. und k. de la kaiserlich und königlich) nu adia nici urma de razboi. E drept insa ca “natiunile nemintuite” din imperiu dadeau oarece semne de neliniste si ca prusacii aroganti isi impuneau din ce in ce mai agresiv stilul de viata materialist, pur rationalist. Tocmai de aceea o actiune patriotica mareata, chiar si paralela, ar fi reconfirmat rolul grandios al Austriei in lume si, pe cit posibil, si al imparatului.

Responsabilul cu Actiunea fusese numit un oarecare conte Leinsdorf care, de nobil ce era, isi delegase responsabilitatea Diotimei, sotia frumoasa si inteligenta a unui modest, dar harnic diplomat. Mai departe, venise rindul Diotimei sa se inconjoare de oameni cu idei, precum varul ei Ulrich, ori capitalistul Arnheim, ambii avind insa cite un mare defect. Ulrich, de pilda, era total lipsit de insusiri, in timp ce Arnheim, desi avea o multime, era prusac. Inutil de adaugat ca Ulrich si Arnheim se displaceau reciproc. Ulrich “nu-l tolera pe Arnheim, pur si simplu din principiu nu putea suporta modul de existenta de tipul lui Arnheim. Combinatia aceasta de spiritualitate, afacerism, bunastare si eruditie ii era insuportabila in cel mai inalt grad” (pag 223). Pe de alta parte, Arnheim gindea: “Omul acesta [Ulrich] era lipsit de orice nevoie si dorinta fata de ceea ce da greutate si substanta vietii, zelul sau realist, care nu putea fi negat, nu se straduia spre posesiunea lucrurilor [...] Ii lipseste, deci, in intregul lui ceva!”, ca mai apoi, sa recunoasca totusi ca “Omul acesta are suflet” (pag. 712).

Ma rog, nu se stie daca m’en fichismul lui Ulrich, dragostea lui Arnheim fata de Diotima, succesul ideii de actiune paralela (fiindca da, intentia capatase o faima nebanuita, iar saloanele Diotimei devenisera neincapatoare pentru tot felul de oameni cu idei), ori toate astea la un loc au generat planuri de actiune cit se poate de aberante. De la un An Nietzche, idee cit se poate de respectabila, s-a ajuns, apoi rapid, la propuneri despre infiintarea unui An Ulrich, a unui secretariat pentru precizie si spirit, asta ca sa nu mi vorbim despre maretul concept de mintuire, religioasa ori nu. Religia fusese si ea luata in calcul ca idee “importanta si mare” pentru care merita sa te implici in a traduce-o in viata.

Ei bine, si personajele lui Musil discuta aceste idei, le dezbat, le analizeaza si psihanalizeaza (by the way, una dintre idei era si aceea de a-l scapa de la condamnarea la moarte pe Moosbrugger, un criminal care ucisese citeva prostituate), le dau de-o parte, revin asupra lor si mai apoi le resping hotarit in momentul in care o alta idee, oricit de confuza ar fi fost ea, le venea in minte. Ca vorbeam de religie, iata ce gindea Arnheim: “Dumnezeu este in sensul cel mai profund al cuvintului inactual, anacronic; nu reusim sa ni-l imaginam in frac, proaspat ras si pieptanat cu carare, ci il gindim patriarhal” (pag. 251). Ulrich, pe de alta parte, ii prezenta Diotimei paradoxul teologic : “Gindeste-te numai: daca Dumnezeu a hotarit totul dinainte si stie totul dinainte, cum poate omul sa pacatuiasca? Este o intrebare veche de cind lumea si, vezi dumneata, continua sa fie o intrebare cit se poate de actuala. S-a format astfel o reprezentare derutanta cu privire la Dumnezeu – aceea a unui intrigant. I se aduce ofensa pe baza propriului consimtamint” (pag. 612).

Pe linga idei, in “Omul fara insusiri” exista si dragoste; dar nici cu ea nu se intimpla nimic. Nimic intre Diotima si Ulrich (fiindca Diotima il iubea pe Arnheim), nimic intre Ulrich si Clarissa cea nevrotica, mai nimic intre Ulrich si Bonadea cea nimfomana, aproape nimic intre Ulrich si Gerda, nimic intre Soliman si Rachel (caci Rachel il iubea pe Ulrich), nimic intre Ulrich si Rachel. Cel mai frustrant e insa ca nu se intimpla chiar nimic intre Diotima si Arnheim, desi cei doi se iubesc reciproc. Arnheim chiar era suprins de o astfel de dragoste tirzie, care-i afectase viata metamorala, “adica cea mai tainica, si din cauza aceasta el o privea uneori pe Diotima cu invidie. La urma urmei, ea nu era decit sotia unui functionar – e adevarat avind stilul cel mai desavirsit, totusi lipsita de acea cultura umanista elevata pe care doar puterea o poate darui” (pag. 507).

Nu ma mai lungesc (desi as mai avea cu ce) si inchei subliniind gratia, profunzimea, inteligenta si ironia lui Musil. Iar toate atributele astea stilistice le-am gasit cursive, insa deloc uniforme. Mi s-au parut a fi asezate in layers, ca-ntr-un Photoshop document, in care o imagine se construieste in straturi care, in final, nu se contopesc unul cu altul. Probabil ca de aici vine si dificultatea de a citi cartea; e clar ca-ti trebuie rabdare si timp pentru ea...insa rasplata e pe masura.

PS Totusi, n-am regasit in “Omul fara insusiri” fiorul ala liric din “Trei femei”.
PPS Traducerea lui Mircea Ivanescu este de nota 20!! Cita munca ...si cita inspiratie!!

2008-11-28T22:34:00.009+01:00

Un evreu de pe pamintul Israelului
Booon! Deci, trag aer in piept si pot sa spun ca am supravietuit anul acesta:
-crizei financiare,
-concedierilor in masa, si
-deadline-urilor nebune din noiembrie.
Ca urmare, back in business cu una-alta despre ce-am mai citit, ce-am mai vazut si ce-am mai auzit.

Incep cu Amos Oz si cu pantera lui din subterane (Panther in the Basement, Vintage, 1997), nu doar pentru ca am devorat cartulia in ultimele doua zile, dar si inspirata fiind de ultimul post al lui katikaland. Asemenea cartii lui Foer, in “Panther in the Basement” este vorba despre un copil destept, vremuri grele si-un manifest umanist.

Proffi, personajul lui Oz, are 12 ani si este “luptator” de rezistenta. E creierul unei “organizatii clandestine”, LSM (Libertate sau Moarte), cu sediul in niste subterane ale orasului si care are obiectivul de a arunca, nici mai mult, nici mai putin, decit o racheta de productie proprie asupra Parlamentului din Londra. Se cuvine sa amintim si contextul: locul-Jerusalim, anul 1947 – penultimul an al dominatiei britanice. Adevarata rezistenta impotriva “perfidului Albion” se dadea insa la suprafata, noaptea ...si era sustinuta de chiar parintii lui Proffi. De mama lui, cu mintea limpede si cu doi ani de studii medicale, si de tatal lui, cercetator istoric, miop si mult prea utopic. Toate rudele, ucrainene – din partea mamei - si poloneze – din partea tatalui-, fusesera exterminate in lagarele naziste. Ca urmare, datoria lui Proffi era de a se opune oricarui ocupant al noului pamint Israel, asa ca prietenia cu atipicul dusman, sergentul Dunlop, alaturi de interesul erotic pentru sora mai mare a camaradului sau Ben Hur, erau tradari curate, "perfide si/sau cinice".

Iar organizatia LSM, sergentul Dunlop (cel care iubea evreii si care se oferise sa-l invete pe Proffi engleza la schimb cu ebraica) si mai ales Yardena fac din “Panther in the Basement” un “rites-of-pasages novel”. Fac un roman in care lucrurilor complicate li se aloca intrebari sau defintii pe cit de simple, pe atit de grave; fac un roman in care inocenta inteligenta genereaza mult umor; fac, pe scurt, o lectura cit se poate de agreabila. Ironica si substantiala.

M-a impresionat descrierea bibliotecii tatalui, una monumentala, de speriat englezii si in care cartile isi aveau locul lor bine stabilit pe rafturi, brosurile “cerseau” locuri macar temporare de subsol, iar hartile ocupau pereti intregi de camera. Chiar patul parintilor se deschidea, aici, ca o carte.

2008-11-16T14:42:00.006+01:00

Un sfert (si) din secolul meu
E clar ca n-o sa fiu in stare sa selectez si sa filtrez toate notele de lectura pe care le voi avea atunci cind voi termina (oare cind??) “Secolul meu/Mit århundrede, pe daneza” (Gyldendal, 1999) de Günter Grass. Asa ca m-am hotarit pentru postari in serial: azi epidsodul I, despre primii 25-30 de ani ai secolului XX, un secol reconstruit si ... salvat de maestrul Grass.

Ca prima idee, “Secolul meu” recicleaza o tehnica analitica pe care autorul a mai folosit-o si-n “Calcanul”; aceea de a descompune istoria, ca mai apoi s-o recreeze din perspective diferite. Si daca in “Calcanul”, istoria milenara “de gender” a fost impartita la 9 luni de graviditati seculare, in “Secolul meu”, istoria agitata a veacului trecut - marcata de conflicte sociale si politice, de razboaie singeroase, de crime inimaginabile, de transformari dramatice – e impartita la 100, distribuita unor povestitori (printre care si Grass insusi) ca, mai apoi, povestile lor sa fie asamblate, an cu an, pina la granita noului mileniu.

Evident ca “Secolul meu” este unul germanic, insa perspectiva asta nu-i deloc ingusta asa cum ar parea la prima vedere. Pina acum, fiecare an a fost pentru mine o surpriza. Micile evenimente nemtesti dintr-un an sau altul s-au dovedit perfect integrate in istoria ampla, mondiala; prin contrast, marile evenimente au fost deturnate subtil, disociate si analizate pe bucati, pro si contra.

De pilda anii primului razboi mondial: 1914-1918. N-o sa gasiti deloc batalii si tratate, ci o intilnire epocala intre Remarque si Jünger, pusa la cale 50 de ani mai tirziu de o studenta elvetianca. Cei doi aveau sa-si explice, pe teren neutru, ideile total diferite despre razboi si efectele acestuia, asa cum le-au redat la vremea lor in “Nimic nou pe frontul de Vest” si, respectiv, “Furtuna de otel”. Chiar si dupa 50 de ani si detasate argumente, parerile celor doi ramin ireconciliabile. La despartirea de la gara, Remarque si Jünger se saluta fara a-si da insa mina. “5 ani mai tirziu, murea Remarque. Jünger se gindea, probabil, sa supravietuiasca secolului” (pag. 57), asa cum “Furtuna de otel” supravietuise glorios celui de-al III-lea Reich.

Grass e, ca intotdeauna, provocator si plin de-o ironie muscatoare. Portretul pe care unul sau altul dintre “povestitorii” lui i-l face “Majestatii Sale, Kaizerul Wilhelm al-II-lea” e curata caricatura. De pilda, anul 1905 cind criza din Maroc l-a obligat pe Majestate sa calatoreasca la Tanger. Cu exceptia unui incident minor, cind kaizerul s-a-mpiedicat la mal, prezenta lui acolo a fost una...stralucitoare! Asta gratie evident, coifului sau impunator de aur, dupa care au fost rapid turnate miniaturi comerciale c-un success imens la public. De buna seama, nu calitatea de suvenir a contribuit la popularizarea coifului miniatura, ci utilitatea lui practica, pe post de scuipatoare (constat ca scuipatul e ocupatie de baza la musulmani :-)

Stralucitor a fost si anul nasterii lui Grass, 1927, in constrast evident cu anii din urma si cu cei care aveau sa vina. Oare de ce, se-ntreaba autorul? Oare din cauza stabilizarii marcii germane, ori poate datorita aparitiei lui “Sein und Zeit”? Si aici urmeaza o fraza savuroasa, pe care nu-s in stare s-o traduc fara sa-i ciuntesc sarcasmul. Oricum incerc, fiindca-i prea misto. Deci: “Sein und Zeit, o carte care tocmai aparuse c-un tam tam pretentios si dupa care toti snobii incepura sa heideggereze in cronicile lor” (pag. 79).

Da’ gata cu heideggeratu’, ca acusi se termina anul. Revin curind (sper) cu episodul doi.

PS Uitasem de 1922, anul asasinarii lui Rathenau, an povestit de-un agent secret care intuise atentatul. Insa nu de asta mi l-am amintit pe Rathenau, ci pentru ca el ar fi fost modelul dupa care Musil l-a creat pe Arheim. Si ca sa vezi conincidenta, pe Musil il citesc in paralel si mai am 300 de pagini (huh) pina termin volumul 1 al “Omului fara insusiri”! (greu am mai intrat cu cartea asta in rezonanta, insa acum o gasesc mi-nu-na-ta).

2008-11-08T20:26:00.005+01:00

Totul se transforma
Tocmai am terminat de citit, (a doua oara!!!), “Skygge Baldur/Vulpea Argintie/The Blue Fox” (Athene, 2005) a lui Sjón. E una dintre cele mai scurte carti citite de mine anul acesta (are 117 pagini) si clar, una dintre cele mai bune. E delicata, dar si obraznica; lirica si comica in acelasi timp; simpla, dar subtila; rationala, insa si mistic absurda. E ceva pe care nu-l(o) poti incadra usor intr-un anumit gen literar; nu-i roman, nu-i poezie, nu-i poem, nu-i fabula Si-i toate astea la un loc.

Titlul e superb, insa ma tem ca nu exista traducere potrivita, semnificativa pentru el. In carte, Skygge Baldur este numele pastorului din Brekka, preot despotic si vinator de vulpi, asta in timpul liber pentru a-si rotunji modestele venituri. Pe de alta parte, in mitologia islandeza, skygge baldur e un animal jumatate pisica – jumatate vulpe polara (argintie, cenusie): in plus, un “skyggefuld mand” e un demon teluric.

Cuprinsul are trei parti mari si late, dar si diferite, aparent independente si pe care un epilog epistolar le conecteaza si explica.

Prima parte e ... poezie. Vinatorul -Skygge Baldur si vinatul – vulpea argintie se urmaresc pe crestele inzapezite ale Brekkei, se atrag si se resping intr-un dans primejdios, se provoaca reciproc sfindind furtuna. Dupa doua zile de stat mai mult sub zapada, pe 11 ianuarie 1883, Skygge Baldur impusca vulpea.

A doua parte are tot doua zile (8-9 ianuarie 1883) si etaleaza povestea Abbei si a salvatorului ei, dupa moartea si inmormintarile ei :) Abba suferea de Sindromul Down si fusese gasita cu burta la gura pe un vas esuat. Citeva luni mai tirziu, naturalistul si boemul Fridrik B. Fridjonsson, intors temporar (asa credea el) de la Copenhaga, o intilneste intr-un cotet, legata si gata sa fie trimisa in judecata pentru omor (se pare ca-si ucisese pruncul). Fridjonsson o salveaza, invocind iresponsabilitatea femeii, si o ia cu el la ferma din Brekka, unde o ingrijeste si-i ofera afectiune. Aici Abba se dovedeste a fi cucernica; vocabularul ei sarac, idiomatic ii include pe Dumnezeu, Isus si psalmi. Ar fi cintat bucuroasa si-n Biserica, daca pastorul Baldur nu i-ar fi cerut raspicat lui Fridjonsson sa n-o mai aduca la slujbe, caci “cuvintele Domnului nu trebuie deranjate de bilbiielile idiotilor” (pag. 73). Asa se face ca la moartea Abbei, Fridjonsson trimite la biserica un cosgiuc in care nu se afla trupul idioatei, ci “o fata de plapuma umpluta cu 30 de kg. de rahat de vaca, scheletul unei oi batrine, un butoi gol de tuica, bucati de lemn puterzite si o oala ruginita, mustind de urina” (pag. 74). Abba avea sa fie-nmormintata, fara proet, intr-un loc mult mai frumos decit cimitirul din curtea bisericii. Insa odata cu sicriul, naturalistul ii trimite lui Baldur si un plic in care se gaseau bani pentru serviciul funerar si o scrisoare cu un PS ciudat: “Noaptea trecuta am visat o vulpe argintie. Fugea de-a lungul vaii si era mare, c-o blana lunga si groasa”.

A treia parte, urmeaza primei parti, intre 11 si 17 ianuarie 1883, cind vinatorul si vulpea impuscata sint aruncati de avalansa intr-o crevasa, supravietuind amindoi miraculos :)) La fel de miraculos se produce si metamorfoza lui Skygge Baladur in vulpe, primul inecindu-se in intuneric, a doua iesind la lumina si implinind profetia pitagoreana din jocul de lemn al Abbei: “Omnia mutantur – nihil interit”. Asa cum spuneam, explicatiile se gasesc in epilog!

Recomand cartea asta cu caldura; iar Sjón e clar un talent.

2008-11-02T21:27:00.005+01:00

Absurdistan indian

Cine n-a auzit de boomul asiatic? Malayesia, Coreea de Sud, India, China? Si daca “tigrul Malayesiei” a fost pus la pamint in anii ’90, nu acelasi lucru se poate spune acum despre India si China, regine ale outsourcingului. Doar ca intre tigrul alb indian si China cea galbena exita o mica-mare diferenta: “democratia”. Taman pe asta vrea sa sa puna accent personajul lui Aravind Adiga, Balram Halwai, numit cindva “The White Tiger” (Atlantic Books, 2008), in emailul lung de 7 zile pe care i-l adreseaza premierului chinez Jiabao.

Vizita in Bangalore a oficialului chinez ii ofera lui Balram nu doar prilej de a impartasi, cu cineva aparent interesat, o experienta profesionala cit se poate de personala, dar si oportunitatea de a se confesa. Caci indianul, antreprenor la “The White Tiger” -companie de transporturi de succes- este un criminal; unul cautat de politie, dar imposibil de gasit, fiindca Balram a avut inteligenta de a trece din lumea “intunericului” in cea “a luminii”.

Printr-o proza directa, satirica, cinica si fara nicio urma de subtilitate, Aravind Adiga se lupta, in “The White Tiger”, cu ceea ce inseamna “democratia indiana”: spirit de casta, coruptie, rapacitate, dar si creativitate. Iar Balram Halwai este un produs made in India 100%. Acea Indie segregata in caste; jumatate stralucitoare, jumatate mizerabila; jumatate educata, jumatate analfabeta; jumatate bogata, jumatate muribunda. O Indie in care si cele mai curate idealuri se murdaresc si in care singura sansa a celor din “intuneric” de a fi priviti drept oameni este banul.

Balram porneste de jos, din intuneric, fiul fara nume al unui conducator de ricsa. La scoala promite (datorita istetimii sale dar si a cunostintelor despre Marele Socialist), insa este curind retras si pus la munca de bunica paterna, pentru a intretine numeroasa familie si vaca sfinta din ograda. Invata sa sofeze si are norocul sa fie angajat, ca sofer desigur, de Mr. Ashok, proaspat venit din America, democrat si insurat cu o...o necredincioasa, necuviincioasa, o americanca, ce mai!! Insa parerea minunata despre Mr. Ashok dispare rapid de indata ce constiinta acestuia e corupta, de indata ce sotia (care dovedeste a avea constiinta) il paraseste, de indata ce Mr. Ashok mituieste si iar mituieste si iar mituieste guvernanti. Asa ca Balram decide si ucide cu singe rece, fura mita si purcede la Bangalore, “the world’s centre an technology and outsourcing”, unde mituieste si reuseste.

“The White Tiger” e o poveste despre capitalism si democratie, spusa de cel mai fidel votant al Indiei care nici macar nu a trecut vreodata pragul unei cabine de vot. O poveste amara despre un succes indian; un succes care, din cauza “democratiei”, nu are sorti de izbinda in fata “omului galben” comunist.

Aravind Adiga arata o Indie care seamana teribil cu Absurdistanul lui Gary Shteyngart. Stilul lui direct e plin de spirit, e acid, insa n-are nimic din eleganta clasica a lui Naipaul, din sensibilitatea lui Roy ori din vivacitatea si stralucirea lui Rushdie (asta ca o comparatie cu alti Man Booker Prize Indians pe care i-am citit). Pe mine, una, “The White Tiger” nu m-a impresionat.