Sunny Bergen
Am avut, cica, noroc de atita soare-n Bergen :))

Yeeees
Herta Muller a luat Nobelul!!!

"who, with the concentration of poetry and the frankness of prose, depicts the landscape of the dispossessed".

Pe unde-am fost

...fiindca mor de invidie ca n-am fost (la Bookfest).

Si cu ce m-am intors:

1. Orhan Pamuk, Other Colours

2. Jumpa Lahiri, Unaccustomed Earth (citit)
3. Doris Lessing, The Diaries of Jane Somers

4. Hanif Kureishi, Budha of Suburbia

5. Sam Savage, Firmin

6. Siri Hustvedt, The Sorrows of an American

(plus doua sefiseme de-ale soatei :))

Leapsa livreasca
...de la raul

1) ce autor apare cel mai des la tine în biblioteca?
Günter Grass
2) din ce carte ai mai multe exemplare?
Pestera lui Saramago (in engleza, romana si daneza)
3) de ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
de Hercule Poirot :))
4) ce carte ai citit cel mai des?
Ulysse.. fiindca am inceput-o de doua ori, si abia a treia oara am sfirsit-o
5) care era cartea ta preferată la 10 ani?
pffuii, citeam pe nerasuflate Michel Zevaco si seria Pardaillanilor
6) care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
...si neterminata – Christos versus Arizona
7) care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Copiii din miez de noapte
8)daca ar trebui sa obligi pe cineva sa citeasca o carte, care ar fi aceea?
de obligat n-as obliga, dar as avea recomandari si una dintre ele ar fi Obligado
9) cine crezi că ar trebui să câştige premiul nobel pentru literatură?
Philip Roth
10) ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
un Grass de Almodovar – cred ca s-ar potrivi
11) descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
visez foarte rar (sau ma rog, nu-mi amintesc ce visez); deci nu tin minte sa fi avut vreun vis livresc.
12) care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Zahirul lui Coehlo....si asa m-a enervat
13) care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Ulysse, precum spuneam.
14) preferi autorii francezi sau ruşi?
hmmm...rusi
15) shakespeare, milton, sau chaucer?
pfffui, habar n-am, fiindca, sincer, de milton si chaucer n-am citit NIMIC. E grav?
16) ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
faptul ca cineva vorbeste linga mine
17) care e romanul tău favorit?
Pale Fire
18) joci ceva?
nu
19) povestiri scurte, schiţe?
da
20) non-ficţiune?
da
21) scriitorul favorit?
Nabokov
22) ce scriitor crezi că este supraevaluat?
pina acum, pe mine Updike nu m-a convins ca e un scriitor pe masura faimei sale.
23) ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
cred ca tot Ulysse :)
24) şi…acum ce citeşti?
recitesc „Fructele miniei” a lui Steinbeck si, asa cum spuneam in celalalt post, „Borthers” a lui Yu Hua.

As vrea sa raspunda la leapsa asta (daca au chef, evident) uv, arthur si zum.

Leapsa chestionar
..demult acceptata de la dragos :)

1.Care este cea mai bună carte citită de tine?
Pale Fire, categoric.

2. Ai făcut cadou cărţi?
Da, multe. Chiar si o biblioteca de doua camere am daruit-o la plecarea din tara.

3. Care este viitorul literaturii?
Ca orice forma de arta, literatura are dinamica ei. Se va schimba deci; insa cum, nu stiu.

4. În ce limbi ai citit cărţi?
Romana, engleza, daneza si, cu totul accidental, in cele doua limbi straine temeinic (huuh) studiate-n scoala: franceza si germana.

5. Ce cărţi "celebre" nu ţi-au plăcut?
"Rayuela", "Daca intr-o noapte de iarna un calator"…sigur mai sint si altele!!

6. Ce ţară a produs cea mai buna literatură?
Nu stiu daca ar putea fi numita doar o singura tara ai carei scriitori sa fi produs cea mai buna literatura. Au fost mai degraba epoci in care una sau doua tari au dat scriitori buni si implicit literatura buna: Anglia, Franta, Rusia, Germania, USA.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
De cele mai multe ori da.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?
Probabil undeva in jur de 1.500?!

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
Cind ma plictiseste o carte, o las pur si simplu deoparte.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Adictie.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
Un catalog de istoria artelor, bibliografie obligatorie.

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
“And then the storm of shit began” – By Night in Chile, Roberto Bolano.

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Ulysse, de James Joyce.

14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
Donald Schön.

15. Cât de repede citeşti o carte?
Depinde de dispozitie, de carte, de limba; de la citeva ore pina la citeva saptamini.

16. Poate literatura să schimbe lumea?
Nu cred ca in mod direct, insa poate contribui la schimbare.

Raluca, preiei provocarea?? :))

Cinci
Daa; indiscutabil am ajuns si la ultimul post din 2008, fiindca de miine, timp de-o saptamina..La Revedere net. Abia astept sa revad, sa miros, sa simt zapada cu care nu m-am mai intilnit de vreo 3 ani.

Mai intii, sa raspund la o leapsa de la zum. “Ai citit vreo carte care să aibă un asemenea impact asupra ta încât să îţi dea peste cap percepţia asupra realităţii? Nu să îţi schimbe ideile, nu să îţi revoluţioneze gândirea, ci să te facă, pentru un moment, să nu mai ştii pe ce lume eşti, la propriu?”. Mi-a placut cum si-a amintit zum de cartile copilariei ei; si mie mi s-a intimplat, mai ales, cu Jules Verne, sa uit unde si cum traiesc, imaginindu-mi ca sint ori pe apa, ori sub, ori in vreun balon ceva, gata sa-i salvez vitejeste pe „Copiii Capitanului Grant” din miinile canibalilor. Mai tirziu, prin tineretea mea timpurie, cind citeam deja la „modul rational” (oh, yeah), Obligado a fost cartea care mi-a scurtcircuitat existenta. Am citit-o pe nerasuflate, am devorat-o aproape, iar apoi m-am trezit undeva, intr-o inchisoare, avind in mina un sapun cu cheiasol. Bine, realitatea nu era chiar atit de straina de experienta mea, caci pe vremea aceea traiam cu totii intr-o inchisoare. Stiu insa ca, mai apoi, ma apucasem de scris legat cuvinte :) Doamna D, pe tine care carte te-a facut sa uiti de tine? Dar tu, pantacruel?

Apoi, promisul top 5!! Am facut un calcul rapid si mi-a iesit ca anul asta am citit (doar:( ) vreo 60 de carti, asa ca un top aprox. 10% mi se pare rezonabil. Deci:

1. Copiii din miez de noapte, Salman Rushdie – (stiu ca unii gasesc nesuferita cartea, insa mie mi s-a parut colosala)
2. Calcanul, Günter Grass
3. Lectia de germana, Siegfrid Lenz
4. Omul fara insusiri (vol. 1), Robert Musil
5. Skygge Baldur, Sjón

Precum vad, trei scriitori de limba germana in top 5, ceea ce-mi reconfirma preferinta pentru literatura acestei limbi. Si daca stau bine si ma gindesc, asa obiectiv, insemnarile mele despre primele doua carti, mi se par bunicele ... chiar si-acum (by the way, voi nu aveti aceeasi senzatie de penibil, ca altfel nu prea stiu cum sa-i zic, atunci cind reveniti asupra propriilor texte? De unele, mie aproape ca mi-e rusine; insa le las acolo, asa, ca masura a incapacitatii mele.)

Si, in final, va urez un An Nou bun, fericit, plin de impliniri si...cu lecturi minunate!! Skål! :))

PS fara muschetari

N-a fost sa ia Nobelul anul acesta niciun poet, niciun american si niciunul dintre favoritii mei.

Nobelul pentru literatura 2008 went to..."Jean-Marie Gustave Le Clézio - author of new departures, poetic adventure and sensual ecstasy, explorer of a humanity beyond and below the reigning civilization".

Hmmm...suna interesant! :)

3 muschetari

Gata, m-am hotarit. Anul asta am trei favoriti la Nobel, outsideri toti trei. Unul este Salman Rushdie, altul Philip Roth si al treilea, Mario Vargas Llosa.

Rushide, se spune, n-are nicio sansa in fata juriului suedez, fiindca juriul n-ar avea atita nerv incit sa (mai) suporte, de data asta in mod direct, un alt “scandal al caricaturilor”. Roth, din pacate, ar fi prea american , iar Lloasa - demult prea faded.

Om trai si om afla cine-i inNobilatul joi, la ora 11 GMT.

De gustibus
Imi palc(e) , nu-mi plac(e) - o leapsa lansata de mayuma si ajunsa intortocheat la mine, prin katikaland. Si tot ca mayuma, precizez si io ca cele doua liste sint generale, de moment si deloc exhaustive. Nu e exclus, de exemplu, ca peste 20 de ani sa-mi placa hreanul si sa-l urasc pe Sting. Pina atunci insa, voila :-)

Imi plac:
marea, diminetile de vara, mirosul de iarba proaspat tunsa, masinile de epoca, designul danez (aci intra si scaunul ou al lui Arne Jacobsen), Picasso, Sting, Coldplay, cizmele de calarie, creatiile lui Lacroix, martipanul, cifra 7, pastele, scoicile in sos alb, vinul Carmenere, ciresele, lacramioarele, ceasurile sport, fotografiile alb-negru, poncho-urile, anticariatele, jocurile de cuvinte, Sean Penn, Benicio del Torro, calatoriile, casele vechi cu acoperis de stuf, puiul tandori, salata Waldorf, piinea cu usturoi, pravaliile de pe Montmartre, scrisul de mina, barcile cu pinze, vinilurile, mersul pe jos.

Nu-mi plac:
lasitatea, lipsa de onestitate, ploaia mocaneasca, tinuta (uniforma) business, mess-urile, hreanul, vocile inalte, Metaxa, bauturile gazoase, luatul prea tare-n serios, Paris Hilton si Victoria Beckham, inflexibilitatea, lacomia, tractoarele pe drumuri nationale, taxele daneze, crinii, vecinii din stinga...si-or mai fi.

In final mentionez si stafeta de trei la leapsa asta: inraspar, doamnad si raulnecesar :)

Micul dejun

8:00 AM

@sursa

Notite
Nu stiu exact sa spun de ce, insa dintotdeauna mi-a placut sa trag cu ochiul la insemnarile altora. Ma uit avida nu neaparat la continut, ci la felul personal in care se iau notite; cuvintele, desenele, liniutele si purceii, icsii si cruciulitele, paginarea...toate mi se par fascinante. De aia am mormait de placere cind i-am vazut foaia din studii despre iubire a lui katikaland. Asa ca ma simt datoare sa-i redau parte din placere, punind la vedere foi din carnetul meu de insemnari.

Noh, cine mai pune note de lectura??? Pliiizzzz

Cel mai frumos incipit ...
Acum citesc o carte care incepe asa: “Ilsebill a mai adaugat sare”. Cartea in discutie este “Calcanul” lui Günter Grass (Leda, 2007), iar propozitia citata si-a adjudecat, anul trecut, premiul pentru “cel mai bun incipit al literaturii germane”. Din mai si pina in septembrie 2007, cititorii de limba germana au avut sansa de a trimite, unui juriu format din 6 membri (critic literar, presedintele Institutului Goethe, doi scriitori, un prezentator de televiziune si antrenorul unei echipe de handbal), preferintele pentru cea mai frumoasa propozitie cu care incepe un roman sau o povestire in limba germana. Juriul a fost impresionat de eseul austriacului Lukas Mayrhofer, autorul unei pledoarii convingatoare pentru “Ilsebill a mai adaugat sare”. Scriitorul Thomas Brussing, membru al juriului, declara pro-Calcan: “ Cu prima lovitura, jocul incepe. Prima propozitie este promisiunea unui miros, a unui joc al cuburilor de supa, un presentiment al supei gatite” .

Locul secund in aceasta competitie i-a revenit lui Kafka, prin a lui “Metamorfoza”: “Într-o buna dimineaţa, cind Gregor Samsa se trezi in patul lui, dupa o noapte de vise zbuciu­mate, se pomeni metamorfozat într-o ginganie inspaimintatoare”.

Locul al treilea i-a fost atribuit inceputului de poveste a lui Siegfried Lenz, “Diavolul cititor”: “Bunicul meu, maestrul -sa spunem- Hamilkar Schaß, tocmai invata, acum 71 de ani, sa citeasca, cind lucrurile au luat-o razna” (asta e licenta de traducere :-))

Din cite inteleg, aceeasi competitie s-a desfusurat in 60 de tari, printre care – se spune – Georgia, Brazilia si Peru.

Habar n-am daca Romania are, a avut sau va avea o astfel de competitie, insa inventez eu una, putin diferita. Care este cel mai frumos incipit al lecturilor avute? O provoc pe luciat fiindca stiu ca ea-i organizata :-)

In ceea ce ma priveste, am o obsesie mai veche cu “Infernul tandretei” de Alain Bosquet – “Mama, ai murit si ma simt usurat”, plus inceputul “Piticul”-ui de Pär Lagerkvist: “Am douzeci si sase de degete inaltime, sint bine dezvoltat, bine proportionat, doar capul e ceva prea mare”. Locul III e in pending :-)

Sursa: Die Welt

Sintra si ....eu
(datorii de leapsa: una despre “Orasul ca o femeie”, lansata de zum – ce frumos a scris ea despre Arezzo!! - si alta, “8 lucruri aleatorii despre mine”, datorie veche de la pantacruel cu care am si negociat, de altfel, conditii de preluare : D)

Incep cu Sintra, orasul ca o Doamna! O Doamna cu personalitate, capricioasa, poate putin excentrica. Instalata comod pe creasta Serra, nici ca-i pasa de crinolina ei bogata, infoiata, tipator colorata (Palatul da Pena) si priveste trufas la picioare; mai intii la Castelul Maurilor – un fel de body guard inaccesibil (se poate vedea si-n headeru' meu de blog, poza din stinga sus), apoi la semineele Palatului National -o oaza de calm si liniste in iernile lusitane si, mai departe, spre intinderea albastra a Atlanticului care, undeva la orizont, se-mperecheaza cu cerul. Si in ce gradini, se odihneste Doamna asta! Si cita istorie se afla in spatele ei! Isi tine in secret comorile si le dezvaluie doar celor care indraznesc sa urce Serra...eu am indraznit si-am fost cit se poate de incintata sa cunosc o astfel de Doamna.

Si uite-asa, ajungem si la mine:
1. sint nascuta de ziua lui Karl Marx; as fi preferat sa mai astept o zi sau doua
2. imi place cifra 7, habar n-am de ce; poate pentru ca la ea se raporteaza minunile?
3. sint lesinata dupa un miros anume: amestecul de scortisoara cu lamaie, usturoi si smochine
4. sint pofticioasa...cam ca Ilie
5. sint dezordonata
6. am avut parte de un traseu vocal spectaculos. In doar doi ani, de la cintatul ca magarul am ajuns membru fruntas al grupului coral al scolii – vocea a II-a!!!!
7. am experimentat, nu demult, cum e sa fii privit ca un idiot care nu pricepe o iota din ce-i spun altii
8. mi-am propus sa recitesc Maestrul si Margareta, din care nu mai tin minte nimic nimicuta.


Asaaaa...acum transfer prima leapsa, Orasul ca o femeie, lui fictionaddiction care a revenit :-) Ma duc sa-l trag de mineca!! :-)

Leapsa si rafturile
Iar am luat o leapsa :-) De data asta de la ameer, careia ii fu lene sa mai scrie in engleza, asa cum ma obisnuise; deci m-a bulversat! : D S-o luam punctual:
1. Cit timp acorzi internetului? Mult, mult, mult. Cam vreo 8-10 ore pe zi...dar merita!
2. Cel mai interesant blog pe care-l citesti? Ehhh, sint multe. Cele de la blogroll-ul meu sint toate interesante. Daca as numi doar unul as gresi, asa ca am sa numesc unul care nu e in blogroll, dar pe care-l consult in fiecare zi. Se numeste freshome si aici mi-am clatit ochii cu rafturi de carti si tot de aici m-am hotarit ca dac-am sa cumpar vreodata o casa cu etaj, exact asa o s-arate.
3. Trimite leapsa la 5 bloggeri: ii numesc asa: dragos (cu chestiile lui livresti), cinabru, dedes si pantacruel (ca sa nu-si dea leapsa unul altuia :D) si lui turnavitu care, pur si simplu, ma-nspaiminta cu viteza cu care citeste si posteaza :-))

Motiv danez
Nu stiu altii cum sint, dar pe mine, anul acesta, sigur ma urmareste un motiv literar: Danemarca :-) Mi se pare incredibil sa fie taman Danemarca, mai cu seama ca nu prea am dat de ea prin cartile pe care le-am citit in ultimii zeci de ani (peste douazeci). Insa ca un facut, anul asta, din cele 6 carti citite, 3 faceau referiri la Danemarca.

Prima ar fi Pale Fire, in care tarimul Zembla ar fi un vecin al Danemarcei. De aceea si zemblana reprodusa de Nabokov suna a daneza agramata. Numele oraselor zemblane au si ele rezonanta daneza sau scandinava cel putin; ca Onhava, de exemplu, de unde “hava” vine de la “havn” care inseamna port.
A doua carte – a doua referire: Everyman si personajul cu acelasi nume a carui a treia si cea din urma nevesta era daneza. Un fel de Brigitte Nielsen: blonda, corp apetisant si minte putina. Doamna Everyman vorbeste din cind in cind daneza, inteligibil pentru mine :-)

A treia referire: Clubul putregaiurilor de Jonathan Coe. In aceasta carte exista un capitol intreg despre o vacanta petrecuta de unul din personajele principale in Danemarca, la Skagen, locul in care se intilnesc dramatic cele doua mari: a Nordului – salbatica si agresiva, cu cea Baltica – calma, linistita. Aici se mai arata cum sint danezii ca si gazde- afabili si politicosi - si cum vorbesc ei, scurt si la obiect, foarte la obiect, astfel incit cuvinte ca “morfar” ori “mormor” nu pot fi traduse doar intr-un cuvint intr-o alta limba (mormor=bunica din partea mamei, adica mama mamei si morfar= bunciul din partea mamei, adica tatal mamei).
O alta referinta daneza, de data aceasta, de acum vreo patru ani, este The Way to Paradise a lui Llosa, in care am descoperit perioada daneza a lui Gauguin care, casatorit cu o daneza, a urmat-o un an-doi, la Copenhaga, asta dupa ce numitul Koke s-a lasat de afaceri la bursa si s-a apucat de pictura.
Rasfoind si cea de-a 7-a carte de anul acesta, Cercul inchis, imi dau seama ca exista iar referiri la Danemarca, insa cum Cercul este o continuare a Clubului, mi se pare normal :-).....show must go on! 4 din 7!

PS. pantacreull, cind vii la vara in Ålborg, sa nu care cumva sa ratezi Skagen :-)

Citeste o poveste!
Fara absolut nicio invitatie speciala ori nominala, am preluat cu muuult entuziasm o leapsa de la luciat care a preluat-o de la cineva (nu ca mine, bagator in seama :-)) ca s-o promoveze, cineva care, la rindul lui/ei, a preluat-o nominal de la origine, adica de la gramo..
Proiectul este super, mai cu seama daca se va finaliza in audiobookul acela de basme ...cu bloggeri si, efectiv, nu i-am putut rezista. Hmm, o fi vreo nostalgie. Cine mai vrea, be my guest si chiar am asteptari, fiindca stiu cel putin doua persoane de la mine din blogroll care sint familiare cu microfonul :-)

Eu am citit Hainele noi ale imparatului, iar textul l-am redat acurat…cuvint cu cuvint (sic!), desi pe alocuri mi-a parut ca suna cam dubios…dar na, o fi existind si un limbaj al basmelor de care chiar nu-mi mai amintesc!!

Deci:



PS. Gruie, am microfon nou :-)

Greierele si furnica???

Nu, nu si nu!! Sa numesti astfel fabula lui La Fontaine e o greseala absurda, o ignoranta totala! Nu o spun eu, ci Nabokov, care explica pedant, in “Pale Fire” (G.P. Putman’s Sons, 1962), ca “la cigale” (din titlul original “La Cigale et la fourmi”) nu este altceva decit cicada latineasca, englezeasca, romaneasca si nicidecum greierele puturos despre care ar fi vorba in poveste; pardon, in fabula. Wikipedia spune si ea ca varianta originala a fabulei (cea de la Esop citire) tot la cicada se refera.

Personal, pina azi, habar n-aveam ce-i aia o cicada si nici n-am avut curiozitatea sa-l citesc pe La Fontaine in original; de Esop nici nu mai vorbesc. :-) Deci, m-am lasat fraierita de traducere!! Eu si alte milioane de oameni fiindca, se pare, greseala de a traduce cicada drept greiere e una universala. Unii spun ca nici macar n-ar fi o greseala, ci o adaptare voita astfel incit sa se potriveasca genderul cigalei cu cel al furnicii!! Unii au mers pin-acolo incit au inlocuit greierele cu dragonfly, o anisoptera careia habar n-am cum i se spune pe romaneste...sa incerc o traducere?? Ori mai bine nu, fiindca tot cautind eu referinte despre Pnin (by the way in "Pale Fire" se vorbeste si despre el) am gasit pe bookaholics o trimitere la un eseu despre macelarirea lui Pnin si a Lolitei in romaneste. Asta e ceva asa, -vorba unei prietene- de neimaginat!!!

PS. Da; citesc “Pale Fire” acum si revin curind, sper, sa va spun ce-am inteles io din cartea asta!! :-))
PPS. Si daca nu stiu ce-i ala dragonfly pe romaneste, stiu cum se cheama el pe daneza: “guldsmid”, tot e ceva, nu?? Iar guldsmid inseamna bijutier ..nah, ca mi-a iesit si traducerea:-))

The book of love - ultima mare ‘iubire’
(stafeta predata, iscusit, de pantacruel)

Daca de prima “iubire” mi-am amintit aproape instantaneu, cu ultima a fost mai dificil. Am trecut in revista cartile pe care le-am citit in ultimii trei ani (fiction si non-fiction), carti care, cele mai multe, mi-au placut: insa niciuna nu m-a atins la modul ala adinc la care se refera pantacurel...niciuna nu mi-a luat mintile. Insa una dintre ele (si nici macar nu e o carte in adevaratul sens al cuvintului, ci un eseu acolo, aproape academic) mi-a atins mintile, m-a provocat intelectual, m-a facut sa privesc si sa gindesc din alta perspectiva “priceperea” ori “iscusinta” ori “meseria” (asta vine din jargonul meseriasilor) ori cum altfel s-ar mai putea traduce in romaneste cuvintul skill! Caci despre “the anthropology of skill”, vorbeste Tim Ingold in eseul de care m-am indragostit, “Beyond Art and Technology” [1]. Trei ginduri despre skills:

“…skills, then, far from being added on to a preformed body, actually grow with it”, sau
“Skill is not simply a technique of the body but of an organism -person in a rich environment”, sau
“Skill is a coordination of perception and action, not a transmission of rules and representations”.

Au mai fost insa trei carti care m-au atins emotional, asa ca prima “iubire”, insa nu cu acceasi intensitate: “Istanbul, memories of a city” de Orhan Pamuk, “The Time Traveler’s Wife” de Audrey Niffenegger si “The Road” de Cormac McCarthy.

Iar prima “iubire” a fost Alain Bosquet cu “Infernul tandretei” (am reperat-o a fi, de fapt, Une mere russe), o carte care m-a cutremurat de la prima propozitie (“mama, ai murit si ma simt usurat!") si pina la ultima!! O carte istorica si partial autobigrafica – de aceea, cred cu efect terapeutic, in care este explorata relatia ciudata, tensionata dintre un fiu si mama acestuia, pe parcursul a 50 de ani de pribegie. Sint curioasa sa o recitesc acum, dupa ceva ani, sa vad daca ma va putea impresiona la fel de mult ca prima oara!!

[1] Ingold, T. (2001) Beyond Art and Technology: The Anthropology of Skill. In: Schiffer,H.B: Anthropological Perspectives on Technology. Albuquerque, Univ. of New Mexico Press

Ilie si zborul spre tara lui Hamlet

(insemnari de acum 4 ani care stau bine-ntr-un blog)

Am “talent” la zbor!!! De cele mai multe ori pierd avionul, insa recuperez cu Lufthansa…cine a calatorit de la Bucuresti cu Lufthansa stie ce vreau sa spun; cursa de dupa-amiaza spre Frankfurt nu pleaca niciodata la ora fixata si asta pentru ca avionul care vine de acolo si care e acelasi cu ala de se si intoarce, ajunge intotdeauna cu cel putin o ora intirziere pe Otopeni. Asa ca daca ai niscai legaturi rapide spre alte destinatii, poti sa-ti iei adio de la ele!!!

Dar nu stiu cum se face ca tot ocolind eu Lufthansa, tot cu ea ajung sa zbor. Luna trecuta veneam de la Bucuresti cu catelul (Ilie, un collie, de 2 ani, cu ceva greutate), cu intentia de a ajunge la Billund, in Danemarca. Singura companie care are aceasta destinatie si care mai primeste si ciini la bord, este KLM-ul. Am platit bilet pentru mine dus-intors (480 de Euro) si am facut rezervare pentru Ilie, caruia i-a trebuit cusca de zbor (200 de Euro – cea mai mare pe care am gasit-o in Romania). Plata biletului pentru animale se face la imbarcare in functie de greutate si de costul one way al unei calatorii. Mi s-a spus de la agentie, ca la cit trage la cintar animalul meu, ma pot astepta la consistenta suma de 390 de Euro…. numai dus. OK, am zis. Asta e…si mai aveam o zi pina la plecare. Nu stiu ce instinct ma face sa pun mina pe telefon si sa sun la agentie, daca totul e in regula. Cu mine, da…cu Ilie insa nu, ca bietul de el avea toate sansele sa ramina in Amsterdam. Zborul pentru el fusese confirmat doar pina in Olanda, nu si mai departe. Aia de la agentie, vadit incurcati ca n-au sesizat ei (si la timp problema), mi-au cerut o ora in care sa gaseasca un al traseu sau o alta destinatie cit mai aproape de unde stau eu, aici in DK. Iar urmatorul aeroport apropiat este cel din Hamburg, asa ca din nou Lufthansa.

Legatura de la Frankfurt la Hamburg era cam strinsa insa, si ma rugam la toti sfintii sa nu intirzie avionul….Ei bine, avionul a plecat din Bucuresti cu o ora si 15 minute intirziere, insa pilotul ne-a promis ca sigur recupereaza. Ceea ce a si facut, dar nu suficient cit sa am sanse ca atit eu, cit si Ilie si bagajul meu sa ne luam zborul la timp spre Hamburg. Am fost insa politicos programata la cursa de peste trei ore, ceea ce imi deschidea largi perspective de a cunoaste fiecare colt din duty-free. Numai ca elanul meu a fost brusc retezat in momentul in care am realizat ca persoana care trebuia sa ma astepte la Hamburg si care sa ma transporte mai departe cu masina in DK se afla deja in Germania, cu un telefon fara acoperire in afara regatului danez. Nu stiam ce sa fac si deja ma vedeam abandonata, noaptea, intr-o tara straina, cu un ciine dupa mine!!! Am avut insa inspiratia, care m-a ajuns cred din disperare, sa ma duc la desk si sa o intreb pe tipa de acolo, daca nu poate cumva sa faca un anunt la Hamburg cum ca eu, subsemnata, cu catel cu tot, voi ajunge si pe acolo, da’ cam in 4 ore. Femeia amabila, imi spune ca sigur, va incerca numa’ sa fac eu bine si sa-mi scriu numele pe o bucata de hirtie, alaturi de numele celui caruia ii este destinat mesajul. Zis si facut. In momentul in care imi dadeam silinta sa-mi caligrafiez cit mai citet numele, o vad deoadata pe individa ca se lumineaza si imi spune ca … de muult ma cauta. De ce?, devin eu brusc curioasa. Pai stiti, zice ea, aveti o problema cu ciinele. In mintea mea, Ilie era deja ori mort, ori ratacit spre o alta destinatie. La Beijing??. In fine… imi spune tipa ca animalul e OK, insa cusca e cam mica pentru el. Cum adica?, intreb eu total derutata pentru ca la plecarea din Romania, Ilie incapuse lejer in ea. Nu…e mica, fiindca animalul nu se poate plimba in cusca. Pai nici nu trebuie, fac eu, pentru ca e sedat. Nein, o tine aia una si buna cum ca legea in Germania privind transportul animalelor e foarte sctricta si oricum, nu am ce comenta fiindca deja Ilie era abandonat pe o banda de bagaje, la iesirea din aeroport. Vedeam deja negru in fata ochilor si o intreb pe individa ce solutie vede ea la problema, ca eu una eram in ceata. Pai sa ma duc sa-mi iau ciinele, dupa aia sa ma duc la un pet shop din aeroport si sa cumpar o cusca mai mare, sa intru iar la check in si, daca intre timp nu pierd avionul, sa zbor spre Hamburg.

M-am uitat disperata la ceas. Mai erau doua ora pina la plecare, practic o ora si jumatate pina la imbarcare. Mi-am luat viteza spre iesire, am catat ciinele, care bietul de el, incepuse sa se trezeasca, motiv pentru care abia se tiriia prin aeroport. Am cautat 15 minute pet-shopul cu pricina, iar cind am ajuns acolo am incercat sa explic vinzatorilor ca vreau o cusca mare, asa ca pentru Ilie care, obosit de teribila deplasare, sedea prabusit la picioarele mele. Vinzatorul, un pakistanez amabil, dispare pentru doua minute si se intoarce din spate cu o ditamai cusca de puteai baga un elefant in ea.. Ma uit la ciine, ma uit la cusca, ma uit la pakistanez si il intreb zimbind daca are una ceeeeeeeeva mai mica. El, la fel de zimbaret, imi spune ca da, are, insa e pentru papagal, iar aia de mi-o aduse, e singura dimensiune de cusca pentru ciine pe care o avea in magazin. Ok, o iau pe aia. Imi spune omu’ ca ma costa 250 de Euro, ii dau card-ul, imi zimbeste mai departe si imi zice ca are masinaria de citit carduri defecta. N-am cumva cash??? Aveam ceva la mine, dar nu eram sigura ca mi-era de ajuns. M-am scobit prin poseta, am gasit banii, am cautat un carut in care sa poate incapea cusca, mi-am trezit ciinele care, intre timp adormise, si am pornit-o din nou spre intrarea in aeroport.

Aratam ca o caravana: in fata era carutul cu ditamai cusca, de eu nu ma mai vedeam, dupa aia urmam eu, incercind disperata sa imping carutul, cu o mina si cu alta sa-l trag pe Ilie dupa mine. Cind am ajuns la check-in-ul de bagaje mai era o ora pina sa plece avionul. M-am pus la coada, am ajuns, am explicat ce si cum, lucratoarea n-a ‘nteles nimic; imi dau seama ca n-a ‘nteles cind o vad ca vrea sa-mi dea alte locuri, ii mai explic o data de ce am bagajele in avion, iar acum vreau sa pun si un ciine acolo, aia – in fine intelege, imi spune sa bag ciinele in cusca, insa…stop!!! Unde e paturica de sub ciine??? Pai am lasat-o in cealalta cusca, zic eu, belstemindu-ma in gind ca macar pe aia s-o fi luat, daca tot am abandonat prima cusca. Bine…zice ea asteptati sa ma duc sa caut una…..si astept, vreo 20 minute. Nu gaseste, imi scot puloverul de pe mine, il pun sub ciine, las ciinele in grija lor si o iau la fuga spre chek-inul de la porta de plecare. Am pus frina cind am ajuns, ca si acolo se intra pe doua cozi….destul de mari. M-am asezat la una, dar ceva mai in spate ca sa am timp, eventual ca, dupa o rapida evaluare, sa ma pot muta la ailalta. Am constat triumfatoare ca m-am asezat bine si dau sa fac pasul decisiv, cind…nu stiu de unde au aparut 2 milioane de chinezi, care in cea mai desavirsita ordine s-au distribuit egal si uniform, pe cel doua cozi, in fata mea. Mai erau fix 30 de minute pin’ ce decola avionul. Ma asez resemnata in spatele chinezilor si imi astept rindul…Dupa 10 minute, cred ca mai erau vreo 6 persoane in fata cind vad ca vine spre mine, disperata, o tinara care ma roaga s-o las in fata, ca pierde avionul…am lasat-o!!!! La check in, am mai pierdut inca vreo 5 minute, ca au vazut aia la raze lesa lui Ilie in poseta si nu stiau…cum functioneaza :-) Ma rog….am ajuns si la poarta avionului, unde am constat ca avionul avea intirziere…20 de minute.

M-am prabusit pe un scaun si meditam profund la toate cele cite mi se intimplasera in acea zi. Ma gindeam senina ca mai rau de ce a fost n-ar mai putea fi decit faptul ca mesajul meu pentru Hamburg ori n-a fost transmis, ori n-a fost auzit de cine trebuia…cind deodata aud un anunt referitor la cursa mea, in germana mai intii, si apoi intr-o engleza neinteligibila din care am inteles doar “delete”….eram obosita clar, ca aia spuse doar delay – 40 de minute, lucru pe care l-am aflat dupa ce am intrebat o pereche ce sedea linga mine. Cei doi nu pareau foarte afectati de intirziere si mi-au explicat ca acum e rezon numai 40 de minute, fiindca acu’ doua luni, cind s-au intors ei din vacanta din Republica Dominicana, avioul – Lufthansa evident, a intirziat 21 de ore…Ideea e ca in momentul in care am ajuns, in sfirsit, in avion si l-am vazut pe steward agitindu-se cu niste formulare-sondaje de opinie, m-am oferit cu mare entuziasm sa fiu subiect, asta spre marea lui uimire. E usor de-nchipuit, cam ce variante de raspunsuri am incercuit eu acolo!!!! Basca am mai facut si completari. Da’ macar au avut bunul simt si au transmis anuntul la Hamburg!!! :-)

Cintecele de-alta data…
Off topic si discret, pantacruel imi dete-o leapsa, asa de sarbatori: cintecele parintilor nostri!! Am tras azi cu ochiul pe blogul lui dedes, si el provocat de provocator, si sint in plin asentiment cu provocatul ca, in afara lui Celentano si a lui Una Paloma Blanca, eu rareori, am auzit melodii straine in timpul copilariei. Imi aduc aminte insa de cintecele romanesti pe care ai mei le ascultau cu placere.

De pilda:
“Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit?
Citi au plins nebuni pentru tine,
Si citi au murit?”





..imi aduce aminte de vacantele de vara de la Eforie Nord, lungi de 18 zile, cu seri calde si vesele la “Berbecul”, unde ma-nvirteam curioasa pe linga protapul cu berbec, dansam fericita in bratele tatalui meu si discutam “limbi straine” cu unchiul, care dupa citeva pahare, era singurul capabil sa-mi inteleaga si sa-mi raspunda in pasareasca incomprehensibila pe care-o debitam.

Favoritul mamei era Luigi Ionescu, intotdeauna ferches si cu bratul plin de lalele.




Aveam si eu preferintele mele! A fost o perioada in care-i disperam pe-ai mei, racnind nazal, cu voce care nu ma ajuta deloc “Trecea fan-fa-ra militaraaaaa, in fruuunte c-un tambur major, tras prin inel cu mustacioara, si buzdugan stralucitorrrr”. Imi mai lipsea doar toba de tinchea, sa bubui virtos si incapatinat in ea!!!




Facusem mai apoi o pasiune pentru Mihai Constantinescu pe care il adoram pur si simplu si de care-i povesteam inflacarata fratelui meu (mai mare) ca intr-o zi voi fi sotia lui, adica a lui Mihai Constantinescu!!!




Imi mai amintesc de faptul ca prin adolscenta, am descoperit printre vinilurile alor mei, un single al lui Constantin Draghici, un cadou pentru mama din partea tatalui si pe care l-am ascultat de mii, de mii de ori:

“A cazut o frunza-n calea ta,
Ratacind pe-a vintului aripa...”




Imi mai aduc aminte si de Giga Petrescu si de Faramita Lambru (am fost chiar si la un concert al acestuia :-)), de Mihaela Mihai, Olimpia Panciu, Margareta Pislaru (ahhh, am iubit-o pe zina din Veronica!!) si Anda Calugareanu, dupa care mama mi-a ales prenumele!!!

Uoof...pantacruel, merci frumos pentru prilejul asta de a-mi aminti trecute vieti...:-) Auzi, da' ce zici de o listuta scurta scurta cu cele mai bune carti pe care le-ai citit anul asta?? dedes, ma gindesc ca si tu ai putea raspunde, acum cit esti in mina cu lepsele...poate m-aude si puck, acum, in timp real?? :-))