Wednesday, August 30, 2006

Pofta de zbor
Am citit e-mailul o data, a doua oara, a treia oara…era clar!! La fel de clar ca bolul de cristal al mamei Rodica , mostenit de la mamaie, pus frumos pe sifonier, peste un mileu, numai bun sa-mi inspire cugetarea drobului de sare….daca-are-sa-cada-peste-mine-dormind-in-patul-pliant-asezat-sub-sifonier???
Era clar ca am sa zbor cu avionul; pentru prima oara in viata mea pe cit se poate de pedestra…din cind in cind cu tramvaiul sau cu masina mica, si atunci musai pe locul din fata, de linga sofer , cu apa tonica la purtator. Nu se poate….trebuie sa existe si o alta cale de a ajunge la Iasi la Bucuresti in cel mai scurt timp posibil, astfel incit onor auditoriul sa nu rateze mindrete de discurs ce urma sa le fie prezentat din parte-mi !!! Dar nu era...
Ce era insa limpede, era c-am sa zbor cu avionul pentru prima oara in viata mea si daca-are-sa-cada-cu-tot-cu-mine-peste-ce-trebuia-sa-fie-pamintul-de-sub-talpile-mele???

M-am trezit cu un nod teribil in stomac; greu si inamovibil. Aveam sa fiu in aer, intr-o cusca de metal cu hublouri si stewardese tinere, dragute, machiate, parfumate si zimbind inselator chiar si atunci cind cusca aceea in care ne aflam avea sa se zdruncine, sa se-nvirteasca si sa se aplece direct, rapid si iremediabil spre pamint. Mi-am facut o cafea tare, amara si fara lapte , am pus mina pe telefon si am cerut un taxi care avea sa ma duca direct in purgatoriu.

Am ajuns…era liniste, era dimineata, era gri si aproape ger. O lucratoare m-a luat la pipait, m-a cautat in cizme, la subtiori si mi-a facut semn sa-mi iau bagajul si sa iau apoi loc in sala de asteptare, pustie la ora aceea, fiindca era foarte devreme. M-a luat cu frig si mi-am luat o cafea…am desfacut ziarul, prefacindu-ma ca citesc ce face deputatul Dobre in Parlament, in timp ce deputatul Dobre insusi se aseza frumos la masa de alaturi, desfacind si el ziarul, sa afle ce face deputatul Dobre-n Parlament. Il spionam peste ziar si era calm si nonsalant de parca urma sa ia doar tramvaiul, cu coborire unica pe partea stinga, direct in grupul sau parlamentar. Si linga el a aparut si deptatul Neamtu, la fel de calm si nonsalant, ba chiar mai mult, incit el nici n-a desfacut ziarul. S-a rasucit obraznic spre deptatul Stanciu, venit si el agale, de-a dreptul nonsalant. S-au mai adunat inca vreo patru deputati la fel de nonsalanti, desi erau in opozitie. Lipsea insa Senatorul si era clar ca avea sa ne prabusim.

Tremuram toata de frig si de frica; m-am asezat pe scaun, am bijbiit cinci minute fanta curelei care trebuia sa ramina armata tot zborul, asa cum scria pe spatele scanului din fata. Tremuram si cind am decolat, simtind cum pamintul de sub picioarele mele nu mai e acolo si cautind disperat si inclesatat doua puncte de sprijin, pozitonate in minerele scaunului pe care sedeam agonizind . Stewardesa era exact cum ma asteptam; tinara, draguta, machiata si parfumata, zimbind comercial si inselator, nici incurajator, nici intelegator. Ma uitam invidioasa la nonsalanta casnica a deputatilor care se foiau liberi de centura pe culoar, cautind toaleta sau sandviciul inclus in pret.

Am respirat doua secunde (1-2), am tinut aerul in mine alte patru, insa pe la secunda trei din cele patru, am ajuns dincolo de nori, iar soarele a aparut prin hublou, luminind un cer azuriu si calm, cum nu mai vazusem niciodata. In cele sase secunde de expiratie, am scos din mine toata frica si frigul, iar, la urmatoarea inspiratie, am simtit o stare serenitate pe care doar cei care plutesc peste nori o pot simti.

Aterizarea mi-a adus inapoi picioarele sub talpi, insa peste citeva ceasuri, ma grabeam intr-un taxi, sa ajung sa urc din nou la cer…si de atunci tot zbor!!!
(pentru Andreea B.)