Tuesday, November 03, 2009

Ménage à trois
Ca nu l-a iubit pe Freud, Nabokov nu s-a sfiit niciodata s-o spuna. Direct sau indirect, in mai toate romanele sale, gasim referiri la adresa sarlatanul vienez. Insa “Rege, dama, valet” (Polirom, 2009) este o carte chiar in intregime dedicata lui Freud si urmasilor lui hotariti :)) E o caricatura, o tragi-comedie a un triunghi amoros (sot-sotie-nepot), construita cu eleganta, umor si cruzime. O carte fara pretentii metafizice; e mai degraba o joaca a lui Nabokov cu personajele, un exercitiu de creativitate cu situatiile si limbajul.

Avem asa o mina:
Regele - Kurt Dreyer, un businessman prosper, preocupat de sport si inovatii. E batriior, insa robust, are o gura mare si spurcata, un simt al umorului contagios si o atitudine relaxata fata de bani si viata. Desi calca pe-alaturi, isi iubeste sotia; si-o iubeste cu atit mai mult, cu cit ea devine, pe zi ce trece, mai rece si mai artagoasa.

Dama – Martha Dreyer, un fel de doamna Bovary. E frumoasa si senzuala, insa incredibil de vulgara si cruda. Se plictiseste ingrozitor, ii e lehamite de viata burgheza pe care a ales-o, de casa pe care a ales-o, de mobila pe care a ales-o, de sotul pe care l-a ales. Acum il alege pe Franz-nepotul, drept iubit.

Valetul – Franz, nepotul sarantoc al lui Dreyer. Vine la Berlin ca sa lucreze in magazinul unchiului. E crud la minte si la trup, e miop si a cazut rapid si iremediabil in bratele voluptoase ale Marthei. E sclavul ei.

Iar Martha, plictisita de sot si de escapadele periculoase in camera lui Franz, vrea totul. Dreyer e victima...aparenta, desigur. Fiindca Nabokov, cu o cruzime pe masura Marthei, il face din victima, calau. Iar acesta nici macar nu stie :)

Nabokov, asa cum spuneam, se joaca pur si simplu cu cele trei personaje. Le pune in situatii ridicole, de un comic irezistibil, cu asa o maiestrie, ca stie exact cind sa se opreasca inainte de penibil. Am ris cu lacrimi la vreo doua faze: cea a vizitei lui Franz, care fara ochelari abia putea distinge o umbrela de-un copac si la faza in care Dreyer, catelul Tom si iubitul Franz erau cit pe ce sa dea buzna peste Martha, in camera lui Franz :))

Dialogurile sint delicioase, iar stilul ironic-virtuos, as usual :) Si veronica iar s-a descurcat de minune cu traducerea si cu jocurile buclucase de cuvinte.

8 comments:

Veronica said...

O carte pe care o iubesc. Ai citit-o cu dragoste, se simte. Şi eu am tradus tot aşa.
Ce îmi place la cărţile lui Nabokov este că ele se pretează la recitire, se lasă decojite, redescoperi atîtea şi atîtea detalii încărcate de sens.
Un Franz ştergîndu-se scîrbit de braţul pluşat al fotoliului, după ce se atinge de dragul de Tom. Scîrbit va fi şi de Martha pînă la urmă, cea cu costumul umed lipit de piele. Şi totul, totul se îmbogăţeşte şi se transformă, ba chiar se inversează pe parcurs. Căci Dreyer pare nesuferit la început, dacă nesuferit îl vede Martha, dar noi îl vom îndrăgi, îi vom îndrăgi visele şi imaginaţia (detestabilul om de afaceri care îşi permite să citească poezii e salvat, cumva, chiar de poezie...). Martha pare o splendoare, dar va deveni hidoasă de-a dreptul. Franz pare uşor de manipulat, dar cine rîde la urmă (şi cum!)...
Ce să caute aici "delegaţia vieneză"? Nabokov o alungă, şi bine face, după 40 de ani. Şi ne oferă, prin precizările lui, şi mai multă libertate, şi mai multă plăcere.
Şi eu am rîs mult, şi la lectură, şi la necesarele recitiri.

anda grarup said...

Exact, Dreyer e personajul cel mai simpatic :)

Cartea mi-a placut mult, mult de tot, chiar daca am descoperit un Nabokov mult mai jucaus si degajat. Am inteles ca in acelasi stil e Laughter in the Dark!

Veronica said...

Da, doar spune chiar şi el că "această nemaipomenită fiară e cea mai jucăuşă". :)
Sînt multe elemente comune cu "Camera obscură" ("Laughter in the Dark"). În RDV apare prima oară triunghiul, apoi în Camera obscură sau în Disperare. Despre cruzime, cu umor.
O veste bună: urmează un volum cu povstirile, au tradus multe mîini la el.

capricornk13 said...

@lilanda&veronica: of, trebuie sa ma apuc de citit Nabokov, ca tare ispititor l-ati facut:)
eu m-am ferit de el ca de ciuma dupa Lolita... nu mi-a placut deloc

anda grarup said...

@capricornk, pe bune: nimic, da' nimic nu te scuza sa-l abandonezi pe Nabokov :))

Anonymous said...

mul?umiri foarte interesant,

anda grarup said...

Anonymous, cu placere, mai ales cind e vorba de-un Nabokov :)

Anonymous said...

Chiar mă gândeam care să fie următoarea carte citită de Nabokov. Abia aștept să pun mâna pe asta. Merci pt recenzie :)
Mie Nabokov mi se pare minunat, cu Lolita în frunte.