Sex, Willie Somerset si Vidia
“Half a Life” (Picador, 2002) de V. (Vidia) S. Naipaul e o carte despre care, sigur, nu poti sa nu vorbesti. Dincolo de limpezimea ei stilistica, de eleganta si profunzimea cu care sint tratate citeva teme mari si incomode (cea a diferentelor de casta, de rasa, influenta imperiilor in colonii) e ceva in cartea asta care, pe mine una, m-a intrigat. Un fel de amaraciune, destul de funny pe alocuri, o sinceritate cumva mult prea personala, prea intima, un ceva care vine din traire, din experienta. A fost inevitabil deci sa nu-l asociez pe eroul din “Half a Life”, Willie Somerset Chandran, cu V.S. Naipaul. Si intuitia nu m-a inselat.
Willie s-a nascut in anii ’30, in India, ca un “backward”, “untouchable”. Tatal, desi Brahmin, se casatorise partial prosteste, partial din revolta juvenila, cu o tinara de conditie joasa, iar efectul acestui gest, oarecum fortat, a fost acela ca urmasii brahminului aveau sa fie si ei niste backwards. Asa ca sansa lui Willie si a surorii lui Sanjia de a fi priviti ca oameni a reprezentat-o strainatatea. Willie ajunge la Londra ca student; aici afla cite putin din ce inseamna discriminare rasiala, dar si viata boema de Notting Hill, ajunge sa i se publice chiar o carte de povestiri si, mai ales, ajunge sa se descopere sexual, dar din perspectiva altora. Willie face prima oara sex cu prietena prietenului sau, apoi se indragosteste de iubita editorului sau si, cind apare Anna, o tinara jumatate africana, jumatate portugheza, se agata de ea in speranta de a-si schimba viata. Si si-o schimba, mutindu-se la ferma Annei din Mozambic, depasindu-si conditia de backward, dar neatingind-o pe cealalta de “pur”. Implinirea sexuala vine si ea, dar nu in compania Annei, ci mai intii in cea a prostituatelor africane iar, mai apoi in cea a Garcei, amanta sincera, trista si experimentat(l)a. Viata dubla a lui Willie e acceptata paradoxal de Anna care, in cele din urma, e parasita atunci cind si portughezii parasesc Mozambicul. Argumentul lui Willie e ca traise 45 de ani, a “half a life”, dar a altcuiva; a Annei, in ultimii 18 ani.
Ei, si aici recunosc ca personajul lui Naipaul, Willie Somerset Chandran, desi simpatic, m-a intrigat. M-a intrigat lipsa lui implicare, dar mai ales egoismul de a “apuca” oferta care sa-l faca din backward om, si asta fara a oferi mai nimic la schimb. Take, enjoy and leave. Cred insa ca sinceritatea aia care se citeste printre rinduri m-a facut sa aflu mai multe despre Naipaul. Citind fragmente din biografia lui, am realizat ca asemanarea cu Willie nu e deloc intimplatoare. Naipaul se casatoreste in 1955 cu Pat, o englezoaica de origine modesta, avind doar impresia ca o iubeste. O lasa sa se descurce singura cu rudele care nu-i accepta backgroundul si-si gaseste refugiu sexual, timp de 25 de ani, in bratele unei alte femei, jumatate argentinianca, jumatate englezoaica. Pat accepta relatia si scrie in jurnal: “Tonight, by the fire, Vidia told me he was very excited about his two books but did not know about the other half of his life. That he was now two people”. Iar cind Pat se lupta cu cancerul, Naipaul renunta la amanta, dar isi cunoaste si viitoarea sotie, pe care o instaleaza apoi in casa londoneza, la doar o zi dupa moartea lui Pat.
Asa ca, pina la urma, “Half a Life” is not an invention. Insa, “it is not exact about the countries, periods or situations it appears to describe”.
“Half a Life” (Picador, 2002) de V. (Vidia) S. Naipaul e o carte despre care, sigur, nu poti sa nu vorbesti. Dincolo de limpezimea ei stilistica, de eleganta si profunzimea cu care sint tratate citeva teme mari si incomode (cea a diferentelor de casta, de rasa, influenta imperiilor in colonii) e ceva in cartea asta care, pe mine una, m-a intrigat. Un fel de amaraciune, destul de funny pe alocuri, o sinceritate cumva mult prea personala, prea intima, un ceva care vine din traire, din experienta. A fost inevitabil deci sa nu-l asociez pe eroul din “Half a Life”, Willie Somerset Chandran, cu V.S. Naipaul. Si intuitia nu m-a inselat.Willie s-a nascut in anii ’30, in India, ca un “backward”, “untouchable”. Tatal, desi Brahmin, se casatorise partial prosteste, partial din revolta juvenila, cu o tinara de conditie joasa, iar efectul acestui gest, oarecum fortat, a fost acela ca urmasii brahminului aveau sa fie si ei niste backwards. Asa ca sansa lui Willie si a surorii lui Sanjia de a fi priviti ca oameni a reprezentat-o strainatatea. Willie ajunge la Londra ca student; aici afla cite putin din ce inseamna discriminare rasiala, dar si viata boema de Notting Hill, ajunge sa i se publice chiar o carte de povestiri si, mai ales, ajunge sa se descopere sexual, dar din perspectiva altora. Willie face prima oara sex cu prietena prietenului sau, apoi se indragosteste de iubita editorului sau si, cind apare Anna, o tinara jumatate africana, jumatate portugheza, se agata de ea in speranta de a-si schimba viata. Si si-o schimba, mutindu-se la ferma Annei din Mozambic, depasindu-si conditia de backward, dar neatingind-o pe cealalta de “pur”. Implinirea sexuala vine si ea, dar nu in compania Annei, ci mai intii in cea a prostituatelor africane iar, mai apoi in cea a Garcei, amanta sincera, trista si experimentat(l)a. Viata dubla a lui Willie e acceptata paradoxal de Anna care, in cele din urma, e parasita atunci cind si portughezii parasesc Mozambicul. Argumentul lui Willie e ca traise 45 de ani, a “half a life”, dar a altcuiva; a Annei, in ultimii 18 ani.
Ei, si aici recunosc ca personajul lui Naipaul, Willie Somerset Chandran, desi simpatic, m-a intrigat. M-a intrigat lipsa lui implicare, dar mai ales egoismul de a “apuca” oferta care sa-l faca din backward om, si asta fara a oferi mai nimic la schimb. Take, enjoy and leave. Cred insa ca sinceritatea aia care se citeste printre rinduri m-a facut sa aflu mai multe despre Naipaul. Citind fragmente din biografia lui, am realizat ca asemanarea cu Willie nu e deloc intimplatoare. Naipaul se casatoreste in 1955 cu Pat, o englezoaica de origine modesta, avind doar impresia ca o iubeste. O lasa sa se descurce singura cu rudele care nu-i accepta backgroundul si-si gaseste refugiu sexual, timp de 25 de ani, in bratele unei alte femei, jumatate argentinianca, jumatate englezoaica. Pat accepta relatia si scrie in jurnal: “Tonight, by the fire, Vidia told me he was very excited about his two books but did not know about the other half of his life. That he was now two people”. Iar cind Pat se lupta cu cancerul, Naipaul renunta la amanta, dar isi cunoaste si viitoarea sotie, pe care o instaleaza apoi in casa londoneza, la doar o zi dupa moartea lui Pat.
Asa ca, pina la urma, “Half a Life” is not an invention. Insa, “it is not exact about the countries, periods or situations it appears to describe”.
10 comments:
Mmm, imi place ce scrii tu aici despre Naipaul. Chiar ma gandeam ca as mai citi o carte de'a lui, dar nu stiam care :D
Cat despre biografia lui - cred ca n'as vrea s'o citesc, pentru ca involuntar (si total aiurea, stiu) imaginea pe care mi'as forma'o despre el s'ar reflecta si asupra cartilor (ma rog, faptul e deja pe jumatate implinit, de cand am citit in Guardian despre asta am ramas cu un gust foarte amar.)
@ameer, inteleg ce spui. Am vazut ca nici tie nu ti-a fost usor sa scrii despre el. Are ceva care deconcentreaza; nu e deloc un scriitor comod. Iar ca persoana, banuiesc ca nici atit.
Io as vrea sa citesc A House for Mr. Biswas.
mi-am facut un obicei sa-ti laud recenziile-ti delicioase. insa aproape de fiecare data raman uimit de felul in care comentezi toate aceste carti.
de multe ori 'prezentarile' facute de dumneata;) sunt mult mai frumoase si mai interesante decat insasi cartile despre care vorbesti cu atata pasiune.
sincer! :)
ma simt ca o vacutza ignoranta:) habar n-aveam de biografia lui naipaul... mie nu mi-a placut aproape deloc cartea pe care am citit-o de el (i-am si uitat titlul, cred c-a fost prima tradusa la noi dupa ce a luat nobelul) - insa asta prezentata de tine mi se pare de zece ori mai interesanta;
@capricornk, pai daca nu ma intriga personajul, nu cred sa ma fi apucat nici eu sa-l iau la puricat pe Naipaul. Mai cu seama cind biografia lui oficiala e foooarte pe scurt :))
eu am citit magic seeds, in care parca insira motivele pentru care personajul nu merita sa se adapteze nicaieri, nici la tropice nici in europa. foarte fain scrisa. acum vreo 2 saptamani, dintr-o confuzie, l-am citit pe shiva naipaul, care s-a dovedit a fi cu totul alt autor, care apoi s-a dovedit a fi frate cu vs naipaul
@uv, ca e fain scrisa nici nu ma-ndoiesc. Si aia e cu neadaptati din proprie vointa?
Chiar mi-am cumparat A House for Mr. Biswas.
nu din proprie vointa, mai degraba sunt mai multe universuri absurde si viata lui se scurge cand intr-unul cand in altul degeaba. degeaba e cuvantul cheie.
@uv, abia acum, dupa ce am citit comentarii despre Magic Seeds, vad ca e vorba despre o continuare a lui Half a Life...am sa o citesc si eu atunci!
au, n-am stiut, inseamna ca trebuie si eu sa citesc half a life!
Post a Comment