Tortionarul
Dupa primele 8 pagini, aproape ca-mi parea rau dupa banii cheltuiti pe cartea lui Edwidge Danticat, “The Dew Breaker” (Abacus, 2004). Un stil cit se poate de simplu si o poveste ce parea detectivistica despre o tinara artista, Ka, si tatal ei disparut din camera de hotel. Insa odata cu (re)aparitia tatalui, povestea se rasuceste neasteptat, iar ceea ce-i urmeaza e cit se poate de interesant, captivant si impresionant.
“The Dew Breaker” e de fapt o colectie de 9 povestiri despre imigranti haitieni; crimpeie din viata lor prezenta, de new yorkezi, si din cea trecuta, de victime ale regimului lui Duvalier. In afara de New York si Haiti, ceea ce leaga personajele si povestirile lui Danticat este el - calaul, tortionarul, the Dew Breaker (Dew Breakers erau numiti in creola, paradoxal de liric, membrii militiei Tonton Macoutes, specializata in torturarea si uciderea civililor, oponenti sau nu a Duvalierilor).
Calaul lui Danticat, tatal initial disparut, este si el astazi un imigrant: un membru respectat al comunitatii, un tata de familie ireprosabil, cu o istorie oficiala si falsa de victima. Dovada o reprezinta cicatricea adinca pe care-o poarta cu sfiala parca, pe obrazul sting. Rezerva cu care abia isi aminteste trecutul, tacerile si semnul de pe fata il fac un gen de erou in ochii lui Ka, o obsesie artistica. Insa atunci cind tinara desavirseste o sculptura a tatalui, una exemplara pentru tatii haitinei, el ii marturiseste trecutul.
Acest trecut impardonabil il bintuie pe el, pe sotia lui credincioasa, pe chiriasul de la subsol, pe croitoreasa de rochii de nunta, pe alte citeva zeci de haitinei din New York. Iar daca el si sotia traiesc cu spaima ca va fi recunoscut, victimele traiesc cu groaza ca trecutul, de fapt, nu s-a sfirsit.
“Aline [o jurnalista care urma sa scrie o nota despre iesirea croitoresei, Beatrice, la pensie] had never imagined that people like Beatrice existed, men and women whose tremedous agonies filled every blank space in their lives. Maybe there were hundreds, even thousands, of people like this, men and women chasing fragments of themselves long lost to others” (pag. 117).
“The Drew Breaker” e o carte in care autoarea reconstruieste la scara mica, aproape personala, traumele pe care un regim dictatorial si violent represiv le-a provocat, inainte de 1986, fiecarui haitian in parte, victima ori calau. Cel putin, asa se explica ambiguitatea cu care Danicat l-a construit pe tortionar. “The Drew Breaker” poate fi privita si ca o carte despre recistigarea “linistii diminetilor cu roua”, despre cautarea echilibrului personal si social.
Dupa primele 8 pagini, aproape ca-mi parea rau dupa banii cheltuiti pe cartea lui Edwidge Danticat, “The Dew Breaker” (Abacus, 2004). Un stil cit se poate de simplu si o poveste ce parea detectivistica despre o tinara artista, Ka, si tatal ei disparut din camera de hotel. Insa odata cu (re)aparitia tatalui, povestea se rasuceste neasteptat, iar ceea ce-i urmeaza e cit se poate de interesant, captivant si impresionant.“The Dew Breaker” e de fapt o colectie de 9 povestiri despre imigranti haitieni; crimpeie din viata lor prezenta, de new yorkezi, si din cea trecuta, de victime ale regimului lui Duvalier. In afara de New York si Haiti, ceea ce leaga personajele si povestirile lui Danticat este el - calaul, tortionarul, the Dew Breaker (Dew Breakers erau numiti in creola, paradoxal de liric, membrii militiei Tonton Macoutes, specializata in torturarea si uciderea civililor, oponenti sau nu a Duvalierilor).
Calaul lui Danticat, tatal initial disparut, este si el astazi un imigrant: un membru respectat al comunitatii, un tata de familie ireprosabil, cu o istorie oficiala si falsa de victima. Dovada o reprezinta cicatricea adinca pe care-o poarta cu sfiala parca, pe obrazul sting. Rezerva cu care abia isi aminteste trecutul, tacerile si semnul de pe fata il fac un gen de erou in ochii lui Ka, o obsesie artistica. Insa atunci cind tinara desavirseste o sculptura a tatalui, una exemplara pentru tatii haitinei, el ii marturiseste trecutul.
Acest trecut impardonabil il bintuie pe el, pe sotia lui credincioasa, pe chiriasul de la subsol, pe croitoreasa de rochii de nunta, pe alte citeva zeci de haitinei din New York. Iar daca el si sotia traiesc cu spaima ca va fi recunoscut, victimele traiesc cu groaza ca trecutul, de fapt, nu s-a sfirsit.
“Aline [o jurnalista care urma sa scrie o nota despre iesirea croitoresei, Beatrice, la pensie] had never imagined that people like Beatrice existed, men and women whose tremedous agonies filled every blank space in their lives. Maybe there were hundreds, even thousands, of people like this, men and women chasing fragments of themselves long lost to others” (pag. 117).
“The Drew Breaker” e o carte in care autoarea reconstruieste la scara mica, aproape personala, traumele pe care un regim dictatorial si violent represiv le-a provocat, inainte de 1986, fiecarui haitian in parte, victima ori calau. Cel putin, asa se explica ambiguitatea cu care Danicat l-a construit pe tortionar. “The Drew Breaker” poate fi privita si ca o carte despre recistigarea “linistii diminetilor cu roua”, despre cautarea echilibrului personal si social.
2 comments:
cat mi-ar placea sa pot citi si eu cartile in limba in care au fost scrise. sau macar in engleza :) norocoaso! :)
@ah, pai si mie mi-ar placea sa le citesc pe toate in limba in care au fost scrise; de exemplu pe Grass :) Da' n-am io norocu' asta!!
Post a Comment