Zángano
Inainte de a da lovitura cu “Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao”, Junot Díaz reusise, in 1996, sa atraga atentia cu volumul de povestiri “Drown” (Faber and Faber, 2008). Mie una, colectia asta de 10 povestiri, aparent disparate (citeva dintre ele fusesera deja publicate in periodice), mi-a placut mai mult chiar decit mediatizata si premiata carte despre nefericitul Wao. In acelasi stil alert, incisiv, bilingv, tragic si comic deopotriva, Díaz reda in “Drown”, intr-o forma mult mai concentrata, dar si mai cuprinzatoare, drama emigrantului dominican si a familiei sale. Desi vocea naratorului, Yunior, este o constanta, scriitorul o foloseste inteligent, reusind sa redea perspective diferite: spatiale, temporale si umane. In felul acesta personajele se dezvolta de la povestire, la povestire; de la anii de dinainte de emigratie, la anii de dupa ea; de la cartierul insalabru, dar plin de viata din Santo Domingo, la suburbiile cenusii ale Nueva Yorkului; de la viata ta vazuta de tine, la viata ta, perceputa de altii.

Preferatele mele sint de departe Ysrael, No face si, evident, ultima si cea mai consistenta povestire, Negocios. Ysrael si No face sint bucati pereche despre baiatului cu chip mincat de porci. In Ysrael, el este vazut din perspectiva celor doi frati, Yunior si Rafa, care, in hoinareala lor iresponsabila, ajung sa-i faca rau. In No face insa, vocea vine dinauntrului lui Ysrael, din spatele mastii de cirpa cu care este nevoit sa-si acopere hidosenia; o voce de baiat normal care viseaza la vizibilitatea normalitatii sale. In acelasi mod, Negocios rastoarna spectaculos perspectiva din care e privit Papi. Pina la Negocios, Papi nu era altceva decit personajul lipsa, unul dintre multii barbati dominicani care, odata ajunsi in State, isi uita familia, o lasa de izbeliste, in incertitudine si mizerie. Asa gindeste Mami, asa gindeste abuelo, asa gindesc toti tios si tias, asa ajung sa gindeasca si Yunior si Rafa. Dar in Negocios, Papi isi traieste insingurat dramele si compromisurile, are indoieli, framintari, sperante, dezamagiri, frustrari si, citeodata, mici victorii.

Prin comparatie, povestile lui Yunior despre el insusi, despre iubite, despre droguri si sex nu m-au impresionat. Mi s-au parut destul de liniare, iar placiditatea eroului, enervanta. Insa si aceste povesti functioneaza, sint extrem de utile pentru “Drown”, ca intreg. Iar felul in care Diaz pune cap la cap povestile astea e pur si simplu admirabil!