Wednesday, May 13, 2009

Soareci, oameni si iepuri
Am terminat de recitit saptamina trecuta “Of Mice and Men” (Penguin Classic, 1994) iar lectura asta n-a facut altceva decit sa-mi intareasca o convingere mai veche: aceea ca am avut parte de una dintre cele mai bune nuvele ever ! De fapt termenul potrivit pentru cartea lui Steinbeck, dupa cum propune insusi scriitorul, e “noveletta”, un fel de hibrid literar intre o nuvela si o piesa de teatru, o “playable novel” sau o “novel-as-a-script”. Un experiment literar pre-postmoderist, ca sa zic asa, un pariu pe care Steinbeck l-a facut cu sine insusi. Un pariu cistigat cum ca ar putea scrie o carte scurta, dar plina de miez, una care sa fie apreciata nu doar de publicul larg, dar si de cel elitist.

Of Mice and Men” este o carte scurta si tulburatoare despre prietenie, despre speranta si pierderea ei, dar, mai ales, o carte despre alienare. Lennie, uriasul cu minte de copil care nu se poate abtine sa nu mingiie ceva frumos, “ca pe-un soricel”, e pe cit de mare, pe atit de vulnerabil. Are nevoie de sprijinul lui George si de visul comun ca, odata si odata, vor avea pamintul si ferma lor si iepurii lor pe care el, Lennie, ii va ingriji fara sa-i omoare. Cureley’s wife n-are insa pe nimeni; n-are nici macar un nume, ci doar un sot a carui gelozie o izoleaza si mai mult de zilierii de la ferma. Crooks, pe de alta parte, de negru ce e, trebuie sa traiasca-n grajd, alaturi de ”alte animale”. Lennie e cel care, prin naivitatea sa, incalca granite, depaseste limite, iar tragedia vine dupa sine. Iepurii dispar. Si ferma. Si speranta.

Desi in nuveletta sa Steinbeck atinge subiecte delicate pentru anii ‘30 (exodul fortei de munca de la est la vest, saracia, nedreptatea sociala, rasismul), mesajul nu-i chiar unul proletar asa cum se exagera, daca-mi amintesc bine, in prefata editiei romanesti de pe la omienousutesaizeci-saptezeci si ceva(?). In “Of Mice and Men”, Steinbeck se concentreaza, mai degraba, pe cauze intime, interioare; ne distrugem si din cauza a ceea ce sintem, nu doar din cauza sistemului in care vietuim!

Finalul e superb…si nu doar el! Stilul e clar, concis, obiectiv, lustruit; umorul, subtil. Dialogurile sint adevarate perle colocviale, iar descrierile sint lirice, poetice. Proza se dezvolta logic, dar retinut, desi cartea se citeste cu sufletul la gura. Acum, musai, trebuie sa vad si filmul!

13 comments:

earthwalker said...

cand am vazut titlul am avut emotii :) ce m-am bucurat ca si tie ti-a placut!

anda grarup said...

Pai cum sa nu imi placa asa ceva?? Mi-am luat si filmul de la biblioteca (tot cu Malkowich in roulul lui Lenny).

earthwalker said...

n-avea cum, dar pt ca e printre preferatele mele, am avut o clipa de incordare:)

sayadinna said...

ei bine m-ai convins..am s-o caut s-o citesc si eu

Anonymous said...

prima data am vazut o varianta jucata de studentii de anul patru, parca, de la actorie, a fost fenomenala. apoi, am primit cartea, citind-o nu am mai simtit aceasi forta din text, insa e posibil sa fi fost din cauza momentului. totusi, mi-a placut si cred si eu ca e una dintre cartile care merita recitite. am sa caut si eu filmul.

pantacruel said...

cum, ando, ai vazut de mai multe ori cartea si n-ai citit nici măcar o singură data filmul?! hmmm... :)

Unknown said...

Iti recomand si "Pasunile raiului", de acelasi Steinbeck.Merita.

Unknown said...

n-ai mai scris de mult si imi lipseste.

anda grarup said...

Scuze tuturor celor care (mai) citesc pe-aici :) Am fost plecata...dar revin.

Pe Steinbeck nu-l las nici dupa "Fructele miniei" (roman clar surclasat de "Soareci si oameni") si am sa-l continui cu recomandarea lui dede's si cu "Iarna vrajbei noastre".

Filmul "Of Mice and Men" am ajuns sa-l vad de trei ori (OK, prima oara am adormit la el), iar jocul lui Malkowich face toti banii! Cartea are, totusi, mai multa forta. Mi-am procurat si versiunea veche a fructelor miniei, cea cu Henry Fonda-tinerel-in-rolul-lui-Tom-Joad.

sayadinna, sper ca ai citit deja cartea si ca ti-a placut! :))

Miine, deci, trag nadejde sa postez ori despre "Fructele miniei" ori despre un audiobook misto, misto de tot :)

raluca said...

bine ai revenit:-) l-am pus pe Steinbeck in programul de lecturi viitoare, nu am citit de el decit La est de Eden si asa simt ca o sa-mi placa sa descopar si alte carti de el:-)

capricornk13 said...

am mai incercat o data sa-ti scriu cat de misto e malkovich in rol, ce ma bucur ca l-ai si vazut intre timp! stii ce cred eu ca nu trebuie sub niciun motiv ratat la steinbeck? iarna vrajbei noastre; mie mi s-a parut mai puternica si decat la est de eden, care e considerata capodopera lui...

anda grarup said...

@raluca, capricornk: acum , dupa ce l-am (re)inceput pe Steinbeck, mi se pare ca "La rasarit de Eden" e slabuta rau!! Am terminat si "Pasunile raiului" si inca pastrez convingerea ca "Oameni si soareci" e Capodopera!! (OK, mai am "Iarna vrajbei noastre" pe care n-am citit-o inca...niciodata).

Mihai Bursesc said...

Ba-i chiar foarte proletar mesajul lui Of mice and men,al The winter of our discontent si al The grapes or wrath. Iar jungla artificiala creata de lipsa de imaginatie si boala de putere a celor care conduceau sau au fondat societatea respectiva e factorul care scoate tot ce-i mai rau din oamenii adusi in pragul disperarii.