Sunday, July 12, 2009

Regrete, traume, secrete
Prima oara am auzit de Suri Hustvedt, acum vreo 2-3 ani, cind librariile erau pline cu ”What I Loved”. Am ocolit si cartea si scriitoarea, presupunind gresit ca era vorba despre varianta nordica (suedeza, haha) a unui chik lit. Asa ca mare mi-a fost mirarea sa aud ca Siri Hustvedt e sotia lui Paul Auster, americanca si ca “What I Loved” e o carte...de idei. Si inca una buna. Drept urmare, acum, cind am zarit “The Sorrows of an American” (Sceptre, 2009), n-am stat prea mult pe ginduri: am cumparat-o si-am citit-o.

Well, well… Cea de-a patra carte a lui Hustvedt (bunicii sau parintii ei sint norvegieni, de aici si numele cu rezonanta suedeza) e si ea o carte de idei, despre emotii. O carte despre traume (multe, multe traume: abuzuri emotionale, disparitii, morti ale celor apropiati, depresiunea, razboiul, 11 septembrie) si secrete care, odata descoperite/relevate, arunca in lumina laturi noi, necunoscute ale personalitatii. Multe de altfel, ca si personajele: Erik, medic psihiatru, si pacientii lui. Tatal lui Erik, mort de curind si care, in insemnarile lui de-o viata, aduce vorba despre o femeie si un secret. Inga, sora lui Erik, cea care se lupta cu trecutul si onoarea lui Max, sotul faimos, disparut si el in urma cu citiva ani. Sonia, fata Ingai, bintuita de cosmarul 11 septembrie. Miranda, chiriasa lui Erik, bintuita de fantoma unchiului homosexual, ucis in bataie, undeva, cindva, in Jamaica. In fine, Jerry Lane, exul chiriasei si alte, alte personaje satelit. Pina pe la pagina 253, am avut senzatia unor povesti, mai degraba, disparate, paralele, a unor personaje redunadante, a unei aglomeratii prea mari de regrete, traume si secrete. Abia dupa discursul cam didactic al Ingai despre Kierkegaard si cartea “Either/Or”, mi-am dat seama unde bate Hustvedt, care e firul cu care impleteste ea atitea si atitea povesti.”...we’re always looking for one person when there’s more than one, several contentious voices in a single body. Time is part of it. We have different selves over the course of a life, but even all at once”.

Deci: eu-ul public, aratat, asumat, bun comun si eu-urile personale, intime, ascunse, chinuitoare care, desi reprimate, se exprima, se arata si ele (iar arta joaca aici un rol important; vezi filmul lui Max, poemele Soniei, desenele Mirandei, papusile Lisei, fotografiile lui Lane).

Insa chiar si-asa, senzatia de “loose” a romanului nu m-a parasit. Ba, mai mult, s-a accentuat frustrant odata cu cele doua finaluri slabe, slabe rau. Unul grotesc, c-un travesti demn de teatrul de papusi si altul cliseistic de tragic-dar-cu-happy-end. Erik, personajul principal si naratorul, aproape ca m-a convins ca psihitaru, nu insa ca si...barbat. Ceva care are de-a face cu exprimarea, cu reactiile erotice, dar mai ales cu cele aproape materne fata de Sonia si Eggy m-au facut sa ma gindesc la el mai degraba ca la o femeie, decit ca la barbatul care vrea sa fie.

Ce mi-a placut la Hustvedt e ca isi foreaza personajele, le reda cumva din interior catre in afara; descrie emotii pe care le explica intelectual; cu gratie, intelegere si inteligenta. Intuiesc insa ca lucrarile ei acadamice sint mult mai bune si mai interesante decit romanul asta. Am sa caut, totusi, si “What I Loved”.

6 comments:

raluca said...

ok, de indata ce termin cu Underground-ul lui don delillo, ma apuc de siri (am cartea in aceeasi editie cu a ta), ca tare sunt curioasa cum o sa mi se para. nu mai am nici o asteptare referitor la final (la fel de "grand guignol" ca si cel din The Enchantment of Lily Dahl)pacat

raluca said...

pe mine finalul nu m-a socat chiar asa de mult, mi s-a parut cliseistic si atit (de fapt mi s-a parut luat dintr-un roman politist unde toti se aduna pentru confruntarea finala si descoperirea vinovatului). Din pacate, in ciuda faptului ca e bine scris, foarte inteligent, romanul mi s-a parut oarecare in calitate de "experienta de lectura" iar personajele lipsite de profunzime, in ciuda analizelor foarte fine. O interioritate foarte bogata, supradimensionata fata de exterioritate.
Mai simplu decit trimiterea la Kirkegaard mi s-a parut citatul asta din Exuviile Simonei Popescu (Polirom, 2004):
Traiesc intr-un fel ceea ce se pare ca traiesc unuii oameni carora li s-a amputat o parte a corpului, o mina sau un picior, si pe care, se zice, ei le simt ca si cum ar fi in continuare acolo, la locul lor. Toate simonele astea exista intr-un fel, sub alta forma poate, naiba stie, le simt, imi imprumuta senzatiile lor, mi-au lasat o uriasa mostenire si o gramada de datorii in acelasi timp. Cum sa se inteleaga, ma intreb, fetita baietoasa de la 4 ani cu momiia de la 6 sau cu fetita ambitioasa de la 9 ani, tocilara de la 11 cu lenesa de la 16, slabanoaga de la 15 cu grasana de la 17, anemica de la 19 cu vitala de la 21, urita de la 10 cu frumusica de la 13, visatoarea de la 16 cu proasta de la 15, eleva cu profesoara, fecioara cu femeia, indrazneata cu timida, revoltata cu fricoasa (...) Mezaliante, compromisuri, negocieri...

What I loved ramine cel mai bun roman pe care l-am citit pina acum de Hustvedt.

anda grarup said...

@raluca, super citatul si la obiect! :)

Cum a fost Delilo?

raluca said...

maaama, ce m-a mai chinuit:-)) l-am citit in franceza, cica sa-mi fie mai usor, ca sincer imi era prea sisifesque in engleza! deci, l-am citit greu, dar a meritat efortul. cel mai mult m-a impresionat descrierea societatii ca o imensa groapa de gunoi administrata de multinationale. fiction addiction are o nota de lectura superba si sunt de acord cu tot ce zice:-))
o sa citesc si "white noise" de el, dar deocamdata fac o pauza:-)) ma delectez cu simona popescu

raluca said...

chiriasa lui Erik e Miranda, poti sa stergi comentariul dupa ce corectezi

anda grarup said...

@raluca, am modificat :)) Merci de atentionare; asa se-ntimpla la batrinete cu scrisul din memorie!!