Las Meninas, intre Velazquez si Picasso.
“Las Meninas de Velazquez is The World’s Best Painting”, asa sustin multi dintre cei care au pierdut ore si zile studiind originalul sau copiile marelui maestru spaniol. Eu, una n-as putea spune asta, fie doar si pentru simplul motiv ca n-am vazut toate picturile lumii si nici nu voi avea, vreodata, timpul necesar :-) Ceea ce pot spune insa, e ca tabloul lui Velazquez este unul la care te gindesti mult timp dupa ce-l vezi. Muuult.

Prima oara cind am zarit o copie (nu, n-am vazut inca orginalul) m-a(u) intrigat perspectiva…mai degraba perspectivele, fiindca nu-mi gaseam locul confortabil de privitor :-) Infanta parca privea spre mine, la fel ca si maestrul , piticul si regele, insa ceea ce ma intriga era acel “tablou” luminos pe care-l vedeam pe peretele din spate. Lumina care cadea pe el, m-a dus cu gindul la o oglinda si de aici am inteles ca ceea ce vedeam eu - privitorul, era o imagine in oglinda; ca si cind grupul, cu pictor cu tot, se uita in fata intr-o oglinda uriasa, iar maestrul desena ceea ce vedea acolo. Infanta privea insa mai departe, spre altcineva, nu spre pictor, spre cineva care statea cumva la dreapta parintilor sai dar care totusi lipsea din reflectia oglinzii din spate. Am revenit de mai multe ori asupra tabloului, documentata fiind cu explicatii despre filosofia lui, mesajul lui, tehnica avansata de compozitie a lui Velazquez, tehnica bazata pe hexagoane, calcule laborioase si ghicitori vermeeriene, nici mai mult, nici mai putin decit kabala! Niciuna dintre explicatiile astea nu mi-a lamurit, insa, prezenta pictorului in fundal. M-a intrigat si rama sevaletului care se afla foarte aproape de peretele-oglinda , in timp ce pictorul, cu pensula-n mina, se afla in spatele grupului, intr-o incercare de a sesiza/contempla ansamblul si din alt punct de vedere (Velazquez-cel-contemplind). Personal, mi se pare mult mai naturala pozitia privitorului prin ochii pictorului din fundalul tabloului. E ca si cum Velazquez ar picta, pe sevaletul instalat intr-o alta incapere decit cea in care se afla grupul, ceea ce vede in marea oglinda plus inchipuirea despre el, pictorul casei, aflat intr-un moment de contemplare a ceea ce ar avea de pictat. Pffffui, complicat de explicat , insa asa mi se par logice privirile infantei, pictorului, regelui si piticului.

Picasso, in doua (cele de grup) dintre cele 58 de studii Las Meninas pe care le-a pictat, (le-am vazut in Muzeul Picasso din Barcelona), il prezinta pe “Velazquez-cel–contemplind” supraevaluat, supracomplicat si supracolorat (chiar si in studiul alb-negru, prezenta lui beneficiaza de un gri intens ).

Oare, vroia Picasso sa sugereze prin asta ca prezenta artistului in grup este doar o iluzie??? Tot in aceste doua studii de grup, am remarcat pozitia cirligelor pe tavanul incaperii. In tabloul lui Velazquez, cele doua cirlige (de lampa???) au o pozitie verticala, la Picasso ele sint dispuse orizontal pe tavan, de parca planul incaperii, sau jumatate din el ar fi fost translat cu 90 de grade (de altfel si studiile lui sint pe landscape, fata de tabloul pe portrait al lui Velazquez). Cu translatia asta in minte + plus ideea de reflexie din cel de-al treilea studiu de grup, am urmarit studiile de detaliu ale Infantei, doamelor de curte si piticului, fiecare dintre ele beneficiind de o evolutie bizara, de parca Picasso ar fi facut serii de fotografii pe subiect, de mai aproape, mai departe, intorcind camera la 90 de grade, editindu-si apoi snapshot-urile prin cropuri, flip-uri, reflexii si schimburi de culoare!!