Cum sa-ti supravietuiesti?

Ma gindeam la un trialog Nabokov-Auster-Roth pe aceasta tema si raspunsurile lor la o asemenea intrebare…grea :-) Nabokov, pentru care arta inseamna viata, are raspunsul cel mai simplu undeva in Pale Fire: supravietuirea se face prin arta, arta fiind o stafeta a vietii. Auster este de acord cu idea insa, mult mai altruist, se concentreaza (in Nebunii in Brooklyn) asupra omului simplu, deloc genial pentru care are solutia Biografiei fara limite, intreprindere cu raspundere limitata, al carei obiect de activitate ar fi scrierea de biografii ale mortilor. Philip Roth chiar scrie o astfel de biografie: a lui Everyman (Vintage International, 2007), un om comun, fara nume, un om nici bun, nici rau, un om obisnuit. Din pacate, in urma acestui exercitiu biografic, Roth ajunge la concluzia ca viata omului comun este atit de fara sens, incit ce rost are sa-ti mai supravietuiesti?

Biografia lui Everyman are ca punct de plecare inmormintarea lui, eveniment care pune punct angoasei mortii. O neliniste instalata devreme, insinuant, de la prima operatie de hernie, pe cind omul comun avea doar 9 ani si se gindea la sine ca la un patrat. O nelinistie care devine acuta odata cu cea de-a doua operatie, de apendicita, din viata de adult. O neliniste care devine metafizica la 50 de ani, dupa cea de-a treia operatie, pe cord. Urmeaza alte si alte interventii chirurgicale in urmatorii 20 de ani, iar ultima ii e fatala. 20 de ani in care Everyman are drept repere in viata spitalizarile, bolile si disparitiile fostilor colegi. 20 de ani in care-si face inventarul faptelor si vede ca a fost un sot si un tata execrabil. 20 de ani in care realizeaza ca “old age isn’t a battle; old age is a massacre” (pag. 156). 20 de ani in care viata se masoara in zile. 20 de ani in care dorinta de a supravietui este reprimata incet, odata cu declinul din el, pina la momentul in care Everyman se gindeste la sinucidere ca la o eliberare. Atita doar ca destinul a fost mai prompt si l-a scutit de gestul decisiv.

Cred ca Everyman este un remake al Mortii lui Ivan Ilici de Tolstoi, insa unul mult mai dramatic. Si asta pentru ca, spre deosebire de Ivan Ilici, Everyman este condamnat sa-si traiasca angoasa 20 de ani si ....singur. Everyman este o carte mai degraba deprimanta, in care Roth arata ca “life's most disturbing intensity is death”. O carte pe care nu o recomand persoanelor peste 50 de ani :-)