Pages

Friday, February 15, 2008

Cum sa-ti supravietuiesti?
Ma gindeam la un trialog Nabokov-Auster-Roth pe aceasta tema si raspunsurile lor la o asemenea intrebare…grea :-) Nabokov, pentru care arta inseamna viata, are raspunsul cel mai simplu undeva in Pale Fire: supravietuirea se face prin arta, arta fiind o stafeta a vietii. Auster este de acord cu idea insa, mult mai altruist, se concentreaza (in Nebunii in Brooklyn) asupra omului simplu, deloc genial pentru care are solutia Biografiei fara limite, intreprindere cu raspundere limitata, al carei obiect de activitate ar fi scrierea de biografii ale mortilor. Philip Roth chiar scrie o astfel de biografie: a lui Everyman (Vintage International, 2007), un om comun, fara nume, un om nici bun, nici rau, un om obisnuit. Din pacate, in urma acestui exercitiu biografic, Roth ajunge la concluzia ca viata omului comun este atit de fara sens, incit ce rost are sa-ti mai supravietuiesti?

Biografia lui Everyman are ca punct de plecare inmormintarea lui, eveniment care pune punct angoasei mortii. O neliniste instalata devreme, insinuant, de la prima operatie de hernie, pe cind omul comun avea doar 9 ani si se gindea la sine ca la un patrat. O nelinistie care devine acuta odata cu cea de-a doua operatie, de apendicita, din viata de adult. O neliniste care devine metafizica la 50 de ani, dupa cea de-a treia operatie, pe cord. Urmeaza alte si alte interventii chirurgicale in urmatorii 20 de ani, iar ultima ii e fatala. 20 de ani in care Everyman are drept repere in viata spitalizarile, bolile si disparitiile fostilor colegi. 20 de ani in care-si face inventarul faptelor si vede ca a fost un sot si un tata execrabil. 20 de ani in care realizeaza ca “old age isn’t a battle; old age is a massacre” (pag. 156). 20 de ani in care viata se masoara in zile. 20 de ani in care dorinta de a supravietui este reprimata incet, odata cu declinul din el, pina la momentul in care Everyman se gindeste la sinucidere ca la o eliberare. Atita doar ca destinul a fost mai prompt si l-a scutit de gestul decisiv.

Cred ca Everyman este un remake al Mortii lui Ivan Ilici de Tolstoi, insa unul mult mai dramatic. Si asta pentru ca, spre deosebire de Ivan Ilici, Everyman este condamnat sa-si traiasca angoasa 20 de ani si ....singur. Everyman este o carte mai degraba deprimanta, in care Roth arata ca “life's most disturbing intensity is death”. O carte pe care nu o recomand persoanelor peste 50 de ani :-)

6 comments:

Anonymous said...

a, ce bine! mai am timp! :)
o s-o citesc, jur!

Anonymous said...

N'am citit Everyman, dar, judecand dupa prezentarea ta, mi se pare foarte asemanatoare cu ce am mai citit eu...parca toate personajele lui sunt condamnate la vieti fara sens in care se afunda ca in quicksand si cu cat lupta mai mult cu atat e mai rau. Pana la urma, tuturor nu le ramane decat sa astepte un sfarsit.
It's all very gloomy, is it not?

anda grarup said...

@luciat, :-)
@ameer, e gloomy, insa pina la un punct (care e cam la final, e drept). Pina la punctul in care iti doresti moartea! Atunci ai invins toata frica...si totul se destinde in carte.

Reciteam acum un post de-al ironistului despre scenele de sex din Ada si ardoarea. Ei bine si in Everyman sint citeva scene hot...insa, desi grele de erotism, scenele astea au cumva candoare. Cred ca abilitatea asta vine odata cu virsta!! :-)

Anonymous said...

Cartea lui Tolstoi pana la urma nu e trista. Roth mai are «Pata umana » unde un profesor batran are o relatie cu o femeie mai tanara cu 30 de ani. Mi s-a parut o carte nu prea reusita ; m-am intrebat unde este exuberanta din Portnoy ?

pantacruel said...

daca nabokov a fost una dintre marile mele pasiuni, si mai este inca - vrem, nu vrem, mai devreme sau mai tarziu ajungem toti niste bieti humbert humbert :) - pe roth tot imi propun sa il incep intr-o buna zi. pe la pranz. :)
daca nu ma grabesc putin, voi citi doar un fost mare scriitor...

iar daca spui ca 'everyman' este un remake al 'mortii lui ivan ilici', care a fost un deliciu,
atunci cred ca e cazul sa incep, ca orice om, chiar cu... 'everyman'

anda grarup said...

@isuciu, n-am citit Pata Umana...asa ca nu pot face comparatie :-) Tin minte insa ca mi-a placut mult American Pastoral. Oricum, odata cu Everyman, pe care o consider mai degraba o carte initma, Roth se asaza binisor in fruntea listei mele de scriitori americani favoriti :-)
@panta, o sa-ti placa..promit! :-)