Thursday, June 26, 2008

Calvino, sens si non-sens
M-am chinuit o saptamina cu Italo Calvino si cu-a lui “Daca intr-o noapte de iarna un calator” (Polirom, 2006), iar azi m-am hotarit sa-o pun frumusel deoparte... poate pentru mai tirziu. E o carte inteligent scrisa, dar care, hotarit lucru, it’s not my cup of tea. Calvino spune despre ea: “Acesta este un roman despre placerea de a citi romane; protagonist este Cititorul care incepe de zece ori sa citeasca mereu alta carte, pe care, in urma a diferite vicisitudini, nu reuseste sa o termine”.

Am citit doar 6 din cele 10 romane si am constat ca nu-i chiar un roman despre placerea de a citi romane, ci mai mult despre frustrarea de a nu le termina. La mine nu-i vorba doar de frustrare, ci si de iritarea de citi un roman ...egoist. Da, il consider, pe Calvino egoist fiindca scrie despre placerea lui de citi romane. El este, de fapt, Cititorul si Cititoarea la un loc, ele este cel care se bucura atit de forma, cit si de continutul romanului, el este cel care tie, cititor real, iti ofera generos si pisalog indicatii despre cum sa citesti, ce sa citesti, unde sa citesti si...mai ales, ce ar trebui sa intelegi din ce citesti. Am avut senzatia ca sint prinsa, in “Daca intr-o noapte de iarna un calator”, intr-o cursa rotunda, ironica, intelectuala, fara a avea niciun grad de libertate a lecturii. Este exact aceeasi senzatie pe care am avut-o jucind, acum doi ani, un joc de corporatie (“Drawing sense or non-sense”) creat de niste colegi de-ai mei, pentru a reflecta asupra modului in care se poate stabili ordine in dezordine .

In “Drawing sense or non-sense” exista trei jucatori si un coach cu viziune. Fiecare jucator poate desena folosindu-se doar de o singura forma geometrica; unul poate trage doar linii drepte, altul doar cercuri, iar cel de-al treilea, doar poligoane. Coachul are in minte un obiect si ii ghideaza pe jucatori sa il deseneze, asa cum se pricepe el mai bine. Am jucat jocul asta cu doi coachi diferiti; prima oara am urit jocul. Coachul era genul Calvino, ale carui indicatii sunau asa: “tu tragi o linie dreapta, pe mijlocul foii de hirtie; tu pui un cerc cam de-un 1 cm la capatul foii; tu desenezi un triunghi la mijlocul liniei care sa o intersecteze perpendicular” . Nu va puteti imagina, frustrarea de a face ceva ce nu-ntelegi de la-nceput, pe de o parte, si lipsa oricarei sanse de a te exprima personal, pe de alta. Tactica celui de-al doilea coach am gasit-o cit se poate de inspirata, fiindca se baza pe asocieri si munca in echipa. Cerea sa fie desenata intr-un loc, o figura care se semene cu ceva, iar fiecare jucator isi exprima propria viziune despre acel ceva, cu ce avea la indemina.

Cam asa si cu Calvino: ne ofera, zice el, romanul adevarat, perfectDaca intr-o noapte de iarna un calator” (filologii sigur il vor iubi macar pentru constructia lui), insa mie mi se pare ca e doar romanul lui adevarat si perfect, la care eu, ca cititor, n-am nici macar contributia de-a gindi. Am ramas doar cu ideea unei tehnici inteligente, dar nu si a unui rezultat neaparat inteligent. Dar s-ar putea sa ma-nsel, fiindca asa cum am zis, n-am reusit sa citesc decit 6 din cele 10 incipituri de tipuri de roman, propuse de Calvino. Am citit insa postfata lui Bogdan Alexandru Stanescu, in care se spune ca ce a realizat, semiotic, pe verticala, Umberto Eco, in "Numele Trandafirului", a reusit sa realizeze Calvino, pe orizontala, in “Daca intr-o noapte de iarna un calator”. Comparatia mi se pare a fi adevarata doar la nivel de tehnica; fiindca daca, la Eco, cititorul putea alege un nivel, doua, trei sau patru de lectura, la Calvino, cititorul citeste doar ce citeste. Atit.

9 comments:

Anonymous said...

Hmmm, e una dintre cartile mele preferate. Dar inteleg, si mie mi se intampla sa dau peste vreo carte laudata de toata lumea si pur si simplu sa nu fie acel sentiment descris de toti.
Ma gandesc ca poate daca ai fi citit-o in italiana te fura textul, cum mi s-a intamplat mie.

Anonymous said...

Nici eu n-am terminat cartea asta.Ba chiar m-a enervat.

anda grarup said...

@ligia, n-am citit multe impresii despre cartea asta, asa ca habar n-am sentimentul descris de toti. Eu m-am apucat s-o citesc la recomandarea ta :))) Recunosc, e o carte intelgienta, tehnica, insa pe mine m-au iritat si chiar enervat toate indicatiile regizorale ale lui Calvino si explicatiile lui din text!! Asa ca, turnavitu, te-nteleg!! :)

Anonymous said...

Repet, poate citita in italiana ar fi fost o lectura cu totul si cu totul diferita. Dar oricum suntem si noi diferiti si prin urmare ne plac lucruri- carti diferite. Lumea, inclusiv a cartilor e suficient de variata pentru a ne permite tutoror sa gasim ceea ce ne place.

dragoş c said...

Pai, m-ai pus putin pe ganduri, chiam cautam cartea asta, dar dupa cum spui tu, nu e mare lucru de ea... Hm! O sa caut sa nu fiu influentat...
Am citit Palomar - excelenta!

anda grarup said...

@dragos, s-ar putea sa-ti placa :) Asa cum zicea si ligia, gusturile sint diferite!! Si n-am spus ca nu e mare lucru de ea, ci ca nu-i pe gustul meu!! Am mai citit ca ar fi si foarte diferita de tot ce-a mai scris Calvino...

Anonymous said...

Ma mira ca nu ti-a placut cartea. Era una dintre preferatele mele acum ceva vreme. Nu m-am simtit deloc manipulat, nici nu mi-a dat prin gand chestia asta. O fi citind cititorul doar ce citeste, dar mie povestile neterminate si interventiile lui Calvino mi s-au parut savoroase, mult mai savuroase decat proza lui Eco. Cititul de dragul cititului poate fi foarte placut. Parca totusi ca n-ar trebui sa o cataloghezi fara sa-i fi citit finalul, unde totul se leaga. Cartea asta spune totusi niste lucruri E un experiment literar foarte frumos, parerea mea.

Anonymous said...

Ma mira ca nu ti-a placut cartea. Era una dintre preferatele mele acum ceva vreme. Nu m-am simtit deloc manipulat, nici nu mi-a dat prin gand chestia asta. O fi citind cititorul doar ce citeste, dar mie povestile neterminate si interventiile lui Calvino mi s-au parut savoroase, mult mai savuroase decat proza lui Eco. Cititul de dragul cititului poate fi foarte placut. Parca totusi ca n-ar trebui sa o cataloghezi fara sa-i fi citit finalul, unde totul se leaga. Cartea asta spune totusi niste lucruri E un experiment literar foarte frumos, parerea mea.

anda grarup said...

@fiction, am si spus, s-ar putea sa gresesc, dat fiind ca n-am citit cartea pina la capat. Insa crede-ma, continuind-o n-ar fi fost vorba de nicio placere a lecturii. In plus, nu-mi place ideea de "a citi de dragul de-a citi" fiindca pentru mine, placerea de a citi este conditionata de ceea ce citesc...

Si m-au iritat la Calvino toate indicatiile lui de la inceputul cartii ...cam cum te-a iritat pe tine coperta cartonata a lui Sociu :-)) Ba l-am mai si suspectat de pretiozitate de dragul pretiozitatii!! Ce sa fac, cititor subiectiv!!! :-)