Monday, June 30, 2008

Nici socialist, nici democratic ... nici islamic
Blocul Iakubian” (Polirom, 2007) al lui Alaa al-Aswani este, probabil, alegoria perfecta a societatii egiptene contemporane relativista si contradictorie. Fiindca in Blocul Iakubian, construit dupa planuri frantuzesti in anii de glorie cosmopolita a Egiptului, convietuiesc personaje de ieri, de azi si de miine, exponenti ai unor epoci istorice si culturale diferite.

In Blocul Iakubian isi are biroul Zaki Bey el Dessouki, un inginer ratat, care, la cei peste 60 de ani ai lui, traieste cu nostalgia trecutului si cu faima de crai batrin a prezentului. Zaki Bey este cel mai vechi locuitor al blocului si exemplu viu a ceea ce a fost odata, cindva, Egiptul regelui Faruk. La un apartament de la etajul 7, in acelasi bloc, isi ascunde cea de-a doua nevasta milionarul Hagg Azzam care, impreuna cu partenerul sau politic Al-Fuli, sint masuri ale prezentului corupt, ale puterii rapace, discretionare si lipsita de scrupule. La parterul blocului, acolo jos, in camarute strimte, destinate initial depozitarii, traiesc cei mici si multi; ca Busayna, Abduh si Taha. Iar daca primii doi isi folosesc trupul pentru a-si intretine familiile, Taha, tinarul care ar fi dorit sa devina politist, isi cauta, acum, implinirea in religie si martiriu.

"Blocul Iakubian" este o carte despre o societate viciata din punct de vedere politic, social, sexual si religios. Alaa al-Aswani descrie o tara fara busola (nici socialista, nici democratica, nici islamica) si cu oameni ale caror alegeri morale nu se pot raporta decit la doar doua valori disponibile; banul ori jihadul. De aceea printre ei nu exista eroi, ci doar victime. Chiar si cu un stil simplu, narativ, al-Aswani a reusit sa construiasca, spun eu, un roman cuprinzator, dificil, dinamic si, fara indoiala, curajos. Ce m-a dezamagit la el a fost felul cliseistic in care a ales sa solutioneze drama homosexualului. In rest, numai de bine. Si pe linga tragedii, in "Blocul Iakubian" exista ... happy end.

7 comments:

pantacruel said...

ultima ta carte, 'blocul iakubian', imi aduce aminte de 'bufnita oarba'. tot o alegorie, dar una a societatii iraniene. din vechea persia pana in zilele noastre atomice.
aia cred ca nu avea deloc... happy end :)

anda grarup said...

da, destul de triste cartile Estului, iar c-un happy end nu se face primavara!!
Am auzit de "Bufnita oaraba" ca n-ar fi o carte tocmai usor de citit. Asa e? Fiindca Blocul Iakubian e ... dimpotriva :-)

pantacruel said...

te va dezamagi cu siguranta "bufnita...". mai ales daca te duci cu sacul la pomul laudat atat si atat de... insusi autorul si in special de comentatorii avizati din lumea larga. comentatori care gasesc tot felul de interpretari (???)...

dar mai bine sa te las sa gusti singura din amarul povestirii celei triste imaginate de hedayat. daca nu ai altceva mai bun de facut :)

ama said...

Eu una sunt de parere ca Bufnita oarba trebuie citita un pic mai altfel, luand in considerare cultura din care provine.
Intr-adevar este o lectura dificila si intunecata. Nu e nevoie sa pornesti intr-o cursa inaltatoare pentru a-i depista simbolurile, ci mai degraba sa o citesti pur si simplu ca pe o poveste orientala (foarte sumbra!) si sa te lasi invaluita de ea.

pantacruel said...

asa am facut si eu, ama. dar tot nu mi-a iesit :)
povestirea ramane tot povestire si conteaza f mult cum este spusa, cred eu.

anda grarup said...

ama, panta, pun bufnita pe lista de cumparaturi! :-) ...ca tot m-am orientat de-acu' spre Orient. (Re)citesc "Versetele Satanice" si simt dorinta aia de a intelege tot tot...fiecare rind, fiecare nume, fiecare referinta. Aproape imposibil!!!

Anonymous said...

faina de tot cartea. am apreciat postul tau:-)