Pequena
Nu-mi pot explica de ce am avut atitea retineri sa incep ”Farime de memorii” (Polirom, 2009), cartea autobiografica a lui José Saramago?! Sa fi fost de vina subtirimea cartii opusa faimei scriitorului? Teama ca o poveste de Nobel literar ar fi incropita, ingramadita comercial in cele 200 de pagini tiparite cu caracter mare? Frica de o posibila dezamagire? Probabil. Insa “Farime de memorii” s-a dovedit a fi, in cele din urma, dovada talentului si modestiei lui Saramago.
A spune ca “Farime de memorii” este o carte autobiografica e mult prea mult. Ceea ce avem in fata ochilor, asa cum tine sa precizeze insusi scriitorul, sint “pequenias memorias”, frinturi, amintiri “neimportante” din copilaria lui José de Sousa (numit din greseala unui functionar de stare civila si Saramago*) , copilarie petrecuta succesiv cind, in satul Azinhaga al bunicilor materni, cind in cartierele saracacioase ale Lisabonei. “Da, farimele de memorii de cind eram o farima de om, simplu” (pag. 40).
José Saramago (greseala functionarului de stare civila l-a scutit pe scriitor de grija cautarii unui pseudonim) a fost sarac; a muncit la cimp, a pastorit, a taiat lemne, a trait modest. A invatat devreme sa citeasca, privind ziarele, transformind literele in sunete, legindu-le; abia mai tirziu avea sa priceapa si ceea ce citea. A invatat apoi franceza citind din scoarta-n scorta un ghid de conversatie portughez-francez, asa incit, la prima lectie scolara de franceza, a facut senzatie. “Presupun (nu pot avea certitudinea) ca datorita “lectiilor” din manualul de conversatie protughez-francez si capacitatii mele de retinere de atunci am reusit sa ma evidentiez in liceu chiar la prima ascultare, scriind la tabla papier si inca alte citeva cuvinte cu o asa dezinvoltura , incit profesorul a lasat sa i se vada satisfactia, crezind, poate, ca avea in fata un specialist in limba lui Molière” (pag. 145). Si-a descoperit usoara dislexie, dupa ce-a confundat cuvintul retardador cu redentor “in modul cel mai extravagant care se poate imagina”.
Si fiindca veni vorba de imaginatie, de propria imaginatie, Saramago o pune pe seama ”mincinosului” care devenise in urma lectiilor de instruire morala si civica din liceu (desi profesorul nu era preot, iar prelegerile erau inca laice si republicane, precizeaza el). “Minteam fara niciun motiv, minteam in stinga si-n dreapta, minteam in legatura cu tot si cu nimic. Compulsiv, cum se spune acum” (pag.150). Oricum, mintea atit de bine, incit dintr-un afis de film cu cinci secvente inventa un scenariu de toata frumusetea: cu introducere, cuprins si incheiere!
Ei bine, ”Farime de memorii” e o insiruire de astfel de momente savuroase, unele poetice, altele autoironice, deloc nostalgice, toate purtind marca unui stil celebru. Intregul poate fi comparat cu ”Vorbeste memorie”, insa, spre deosebire de Nabokov, Saramago dovedeste o modestie cuceritoare!
*Saramago inseamna hrean.
Nu-mi pot explica de ce am avut atitea retineri sa incep ”Farime de memorii” (Polirom, 2009), cartea autobiografica a lui José Saramago?! Sa fi fost de vina subtirimea cartii opusa faimei scriitorului? Teama ca o poveste de Nobel literar ar fi incropita, ingramadita comercial in cele 200 de pagini tiparite cu caracter mare? Frica de o posibila dezamagire? Probabil. Insa “Farime de memorii” s-a dovedit a fi, in cele din urma, dovada talentului si modestiei lui Saramago.A spune ca “Farime de memorii” este o carte autobiografica e mult prea mult. Ceea ce avem in fata ochilor, asa cum tine sa precizeze insusi scriitorul, sint “pequenias memorias”, frinturi, amintiri “neimportante” din copilaria lui José de Sousa (numit din greseala unui functionar de stare civila si Saramago*) , copilarie petrecuta succesiv cind, in satul Azinhaga al bunicilor materni, cind in cartierele saracacioase ale Lisabonei. “Da, farimele de memorii de cind eram o farima de om, simplu” (pag. 40).
José Saramago (greseala functionarului de stare civila l-a scutit pe scriitor de grija cautarii unui pseudonim) a fost sarac; a muncit la cimp, a pastorit, a taiat lemne, a trait modest. A invatat devreme sa citeasca, privind ziarele, transformind literele in sunete, legindu-le; abia mai tirziu avea sa priceapa si ceea ce citea. A invatat apoi franceza citind din scoarta-n scorta un ghid de conversatie portughez-francez, asa incit, la prima lectie scolara de franceza, a facut senzatie. “Presupun (nu pot avea certitudinea) ca datorita “lectiilor” din manualul de conversatie protughez-francez si capacitatii mele de retinere de atunci am reusit sa ma evidentiez in liceu chiar la prima ascultare, scriind la tabla papier si inca alte citeva cuvinte cu o asa dezinvoltura , incit profesorul a lasat sa i se vada satisfactia, crezind, poate, ca avea in fata un specialist in limba lui Molière” (pag. 145). Si-a descoperit usoara dislexie, dupa ce-a confundat cuvintul retardador cu redentor “in modul cel mai extravagant care se poate imagina”.
Si fiindca veni vorba de imaginatie, de propria imaginatie, Saramago o pune pe seama ”mincinosului” care devenise in urma lectiilor de instruire morala si civica din liceu (desi profesorul nu era preot, iar prelegerile erau inca laice si republicane, precizeaza el). “Minteam fara niciun motiv, minteam in stinga si-n dreapta, minteam in legatura cu tot si cu nimic. Compulsiv, cum se spune acum” (pag.150). Oricum, mintea atit de bine, incit dintr-un afis de film cu cinci secvente inventa un scenariu de toata frumusetea: cu introducere, cuprins si incheiere!
Ei bine, ”Farime de memorii” e o insiruire de astfel de momente savuroase, unele poetice, altele autoironice, deloc nostalgice, toate purtind marca unui stil celebru. Intregul poate fi comparat cu ”Vorbeste memorie”, insa, spre deosebire de Nabokov, Saramago dovedeste o modestie cuceritoare!
*Saramago inseamna hrean.
6 comments:
nici nu stiam ca a aparut la noi cartea. cu prima ocazie o cumpar si eu sa o citesc :)
si eu aveam aceeasi teama de posibila dezamagire, dar acum m-ai convins
ce fain, nici eu nu stiam ca a aparut cartea asta. cred ca am intrat intr-o serie de carti autobiografice: tocmai mi-am cumparat "le livre de l'intranquilité" de fernando pessoa si ma uitam cu jind la jurnalul lui joyce carol oates. acum cred ca o sa le iau pe amindoua:-)) cu atit mai mult cu cit ajung in bucuresti saptamina viitoare
m-ai cucerit din nou cu 'expunerea' ta, anda. acum trebuie sa cumpar si cartea (pe care o aveam pe lista lunga) :)
vrei sa iti trimit 'blindness' (ecranizarea 'eseului despre orbire')?
@ama, da, e fierbinte!! Mi-am comandat odata cu ea si pachetul promotional Saramago, refacindu-mi colectia :)) Tot vreau eu sa recitesc Eseul despre orbire inainte de film.
@panta, merci de oferta; da-mi trebuie zile pentru descarcat!! Blockbusteru' (asta e un centru de inchirieri video) sa traiasca...si biblioteca media!! Ai vazut filmul? Citisem pe hotnews ca-i fiasco!! Asa e?
@raul, raulca, io nu-s prea mare consumatoare de memorii. Insa astea merita. De fapt si jurnalul lui Oates imi face cu ochiul! :)
inca nu l-am vazut.
trebuie sa imi fac ceva timp pt el :)
Post a Comment