O viata
”Terra Amata” (Penguin Classics, 2008) este, de data aceasta, un poem al existentei umane. O existenta efemera, fara sens, o trecere nefericita a omului prin eternitatea Universului.
On the earth by chance
I was born
a living man
I grew up
inside the drawing
the days went by
and the nights
I played all those games
loved
happy
I spoke all those languages
gesticulating
saying incomprehensible words
or asking indiscreet questions
in a region that resembled hell
I peopled the earth
to conquer the silence
to tell the whole truth
I lived in the immensity of consciousness
I ran away
then I grew old
I died
and was buried (pag.209).
”Terra Amata” este un roman experimental, scris si publicat de JMG Le Clézio in militantii ani '60. E, drept urmare, un manifest -pe alocuri vehement- pentru ceea ce s-ar putea numi ”revenirea la natura”. E o explorare, o meditatie asupra rolului umil al omului; e un apel pentru o existenta in armonie deplina cu marea, cu nisipul, cu vintul, cu cerul, cu iarba si insectele; e un protest fata de asumarea conditiei de zeu si creator de catre om, e un protest in fata interventionismului uman.
Le Clézio il creeaza pe Chancelade, care se naste, creste, traieste si moare. Fiecare vers al poemului e un capitol al cartii si al existentie lui Chancelade, un drum al maturizarii si constientizarii. Un joc cu reguli inventate de viata si limbaj. Un drum aparent inutil, din moment ce totul (dintr-un om) dispare fara urma, doar intr-o singura secunda. Universul e ceea ce ar putea fi vesnic, daca omul, pe drumul sau, n-ar face totul sa-l distruga.
Si Le Clézio chiar demonstreaza, in ”Terra Amata”, artificialitatea si lipsa de substanta a artifactelor umane, a limbajului uman. Sint, de pilda, pagini intregi, scrise in limbi incomprehensibile, in Morse sau in limbajul semnelor, pagini care ar putea insemna ceva sau ... nimic. Sint cuvinte, ori sunete, miscari - niste conventii inventate si aplicate de un grup. La fel de iluzorii si efemere ca si omul modern care, prin anii douazecidemii si ceva, va fi doar un exponat de muzeu, numit Maldec.
”Maldec man seems to have lived in communities, in tall concrete houses divided into rooms. His was essentially a working and fetishist civilization. Wars were frequent and deadly, as is proved by certain burial-places recently discovered. These wars were probably due to racial or religious differences. The civilization of Maldec man was also ritual, nationalist, and based on the family. It thus belongs to the polymorphic pre-desertic period, which lasted about 5.000 years. It may be that Maldec man was contemporary with the beginning of the great drought which occurred at that time and which caused his civilization to disappear” (pag.88).
”Terra Amata” e, fara indoiala, o carte interesanta si originala. Insa deloc appealing. O recomand antropologilor :) Iar coperta celor de la Penguin e … penibila.
”Terra Amata” (Penguin Classics, 2008) este, de data aceasta, un poem al existentei umane. O existenta efemera, fara sens, o trecere nefericita a omului prin eternitatea Universului.On the earth by chance
I was born
a living man
I grew up
inside the drawing
the days went by
and the nights
I played all those games
loved
happy
I spoke all those languages
gesticulating
saying incomprehensible words
or asking indiscreet questions
in a region that resembled hell
I peopled the earth
to conquer the silence
to tell the whole truth
I lived in the immensity of consciousness
I ran away
then I grew old
I died
and was buried (pag.209).
”Terra Amata” este un roman experimental, scris si publicat de JMG Le Clézio in militantii ani '60. E, drept urmare, un manifest -pe alocuri vehement- pentru ceea ce s-ar putea numi ”revenirea la natura”. E o explorare, o meditatie asupra rolului umil al omului; e un apel pentru o existenta in armonie deplina cu marea, cu nisipul, cu vintul, cu cerul, cu iarba si insectele; e un protest fata de asumarea conditiei de zeu si creator de catre om, e un protest in fata interventionismului uman.
Le Clézio il creeaza pe Chancelade, care se naste, creste, traieste si moare. Fiecare vers al poemului e un capitol al cartii si al existentie lui Chancelade, un drum al maturizarii si constientizarii. Un joc cu reguli inventate de viata si limbaj. Un drum aparent inutil, din moment ce totul (dintr-un om) dispare fara urma, doar intr-o singura secunda. Universul e ceea ce ar putea fi vesnic, daca omul, pe drumul sau, n-ar face totul sa-l distruga.
Si Le Clézio chiar demonstreaza, in ”Terra Amata”, artificialitatea si lipsa de substanta a artifactelor umane, a limbajului uman. Sint, de pilda, pagini intregi, scrise in limbi incomprehensibile, in Morse sau in limbajul semnelor, pagini care ar putea insemna ceva sau ... nimic. Sint cuvinte, ori sunete, miscari - niste conventii inventate si aplicate de un grup. La fel de iluzorii si efemere ca si omul modern care, prin anii douazecidemii si ceva, va fi doar un exponat de muzeu, numit Maldec.
”Maldec man seems to have lived in communities, in tall concrete houses divided into rooms. His was essentially a working and fetishist civilization. Wars were frequent and deadly, as is proved by certain burial-places recently discovered. These wars were probably due to racial or religious differences. The civilization of Maldec man was also ritual, nationalist, and based on the family. It thus belongs to the polymorphic pre-desertic period, which lasted about 5.000 years. It may be that Maldec man was contemporary with the beginning of the great drought which occurred at that time and which caused his civilization to disappear” (pag.88).
”Terra Amata” e, fara indoiala, o carte interesanta si originala. Insa deloc appealing. O recomand antropologilor :) Iar coperta celor de la Penguin e … penibila.
11 comments:
ce coincidenta:-) tocmai citeam ultimul numar al saptaminalului Courrier International care face o trecere in revista a "profetiilor, apocalipselor si sfirsiturilor lumii". fac referire la don delillo cu "white noise", dar il ignora pe le clezio:-)
cum sunt o simpatizanta a miscarii "deep ecology" aparuta prin anii 70, manifestul lui leclezio nu mi se pare lipsit de interes. din postul tau deduc totusi ca asta ar putea fi un exemplu de opera literara strivita de tezism:-)
@raluca, nu, nu-i deloc strivita de tezism (am fost plecata si n-am avut net sa intervin in dialogul tau cu Sabina :)) Dar io cred ca, mai ales in literatura, ideea e la fel de importanta ca si emotia). Cartea lui Le Clézio e idee in primul rind, apoi mijloc de exprimare. Experimenteaza aici, cu mijlocul de exprimare, uneori fericit, alteori, mai putin. Am inteles ca prin anii '70 a renuntat de tot la experimente si a devenit un clasic à la "Ritornela foamei".
De ce spun insa ca-i vehement, pentru ca protestul sau (la fel ca si cel al generatiei sale) devine, pe alocuri, violent. Chancelade, de pilda, e gata sa arunce piatra in interlocutor sau sa arunce bomba, doar ca sa se faca auzit. Si chiar daca protestele epocii sint justificate, nu pot sa uit ca unele metode de protest prefigureaza terorismul.
promit sa citesc si eu un le clezio pana la Paste :)
Sarbatori fericite, anda!
@panta, multumesc frumos. Sarabatori fericite si tie si mult succes cu ..proiectul :))
citins asta observ ca ar trebui sa ma redau acestei indeletniciri
off topic. cred ca ti-ar placea paloma faith :)
http://www.youtube.com/watch?v=steC-8NSVIw
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
unde esti, ce faci, ce mai citesti, ce ne mai spui?
@white, multumesc de intrebare, fac binisor. Nici prea prea, nici foarte foarte; mai degraba hibernez :)) Mi-am facut o lista cu carti citite in ultimele doua luni si sper sa revin curind pe blog. Odata cu primavara poate. Printe altele m-am apucat si de 2666; tu ai terminat detectivii?
uite ca ai inceput sa scrii :)))
eu n-am detectivii, astept traducerea. sau poate mi-o camand. am inteles ca ar fi cea mai buna carte a lui
@white, nu stiu de ce tineam io minte ca ai comandat de pe siteul ala din UK (cu livrare gratuita in toata lumea, mai putin Danemarca :D) detectivii. Nu aveai si-un Bolano pe-acolo?
Post a Comment