Africa lui Bird
“O experienta personala” a lui Kenzaburo Oe (Rao Contemporan, 2004) e una din putinele japonezarii care m-au impresionat si, clar, nu din cauza exotismului literar. Ce m-a impresionat a fost curajul aproape sinucigas al lui Oe in a descrie crud, dar sincer si neipocrit, reactiile unei barbat dupa aflarea vestii ca propriul sau copil nou nascut este un monstru. Sinceritatea este cu atit mai socanta, cu cit “O experienta personala” chiar se inspira din experienta personala a scriitorului care, in 1963, devine tatal unui copil cu un handicap grav.
Bird are 27 de ani, este profesor de engleza si aproape ratat in cariera si in viata personala. Doar respectul pentru socru si visul de a vizita Africa il tin departe de sticlele de Jhonny Walker, in seama carora obisnuia sa se lase in deriva, ca un Robinson Crusoe beat turta, pe o mare de alcool . Bird are strinsi chiar si ceva bani; nu multi insa ei reprezinta, ca si cele doua harti abia cumparate, citiva pasi mai aproape de Africa. Si, deodata, vestea se pravale ca o ghilotina: copilul abia nascut are hernie cerebrala, iar la suprafata constiintei lui Bird, se ridica intrebarea : “Cum, oare, o sa putem, eu si sotia mea, sa traim de acum inainte cu un asemenea monstru in spate? Trebuie sa gasesc o cale sa scap de copilul-monstru. Daca nu, ce-o sa se aleaga de calatoria mea in Africa?” (pag.89).
Insa abia formulata intrebarea, ca fiinta lui Bird incepu sa fie roasa, ca un vierme, de rusine. Cuprins de aceasta rusine carnivora, dar si de dorinta de a scapa de diformitatea fiului (diformitate care se reflecta si-asupra sa), Bird incearca sa gaseasca o iesire. Si o gaseste ... in sex. “Isi dorea cea mai tare partida de sex antisocial, care sa desprinda si sa scoata la lumina viermele rusinii care se cuibarise in el” (pag. 94). O cauta pe Himiko, iubita lui din tinerete, acum vaduva si o experta intr-ale sexului, alaturi si prin care isi alege universul. (Himiko are o ideea borgesiana despre diviziunea celulara a universului). Sexul este catharsisul lui Bird; unul personal si familial. Himiko ia, la schimb, pasiunea pentru Africa!
Deci: prin abordarea asta onesta si curajoasa a unui subiect superdelicat, prin personajul asta erou-antierou, uman, cinstit cu sine insusi si, pina la urma, si cu cei din jurul sau, cu reflectiile sale intelectuale si morale, Kenzaburo Oe trece pe lista mea de favoriti.
“O experienta personala” a lui Kenzaburo Oe (Rao Contemporan, 2004) e una din putinele japonezarii care m-au impresionat si, clar, nu din cauza exotismului literar. Ce m-a impresionat a fost curajul aproape sinucigas al lui Oe in a descrie crud, dar sincer si neipocrit, reactiile unei barbat dupa aflarea vestii ca propriul sau copil nou nascut este un monstru. Sinceritatea este cu atit mai socanta, cu cit “O experienta personala” chiar se inspira din experienta personala a scriitorului care, in 1963, devine tatal unui copil cu un handicap grav.Bird are 27 de ani, este profesor de engleza si aproape ratat in cariera si in viata personala. Doar respectul pentru socru si visul de a vizita Africa il tin departe de sticlele de Jhonny Walker, in seama carora obisnuia sa se lase in deriva, ca un Robinson Crusoe beat turta, pe o mare de alcool . Bird are strinsi chiar si ceva bani; nu multi insa ei reprezinta, ca si cele doua harti abia cumparate, citiva pasi mai aproape de Africa. Si, deodata, vestea se pravale ca o ghilotina: copilul abia nascut are hernie cerebrala, iar la suprafata constiintei lui Bird, se ridica intrebarea : “Cum, oare, o sa putem, eu si sotia mea, sa traim de acum inainte cu un asemenea monstru in spate? Trebuie sa gasesc o cale sa scap de copilul-monstru. Daca nu, ce-o sa se aleaga de calatoria mea in Africa?” (pag.89).
Insa abia formulata intrebarea, ca fiinta lui Bird incepu sa fie roasa, ca un vierme, de rusine. Cuprins de aceasta rusine carnivora, dar si de dorinta de a scapa de diformitatea fiului (diformitate care se reflecta si-asupra sa), Bird incearca sa gaseasca o iesire. Si o gaseste ... in sex. “Isi dorea cea mai tare partida de sex antisocial, care sa desprinda si sa scoata la lumina viermele rusinii care se cuibarise in el” (pag. 94). O cauta pe Himiko, iubita lui din tinerete, acum vaduva si o experta intr-ale sexului, alaturi si prin care isi alege universul. (Himiko are o ideea borgesiana despre diviziunea celulara a universului). Sexul este catharsisul lui Bird; unul personal si familial. Himiko ia, la schimb, pasiunea pentru Africa!
Deci: prin abordarea asta onesta si curajoasa a unui subiect superdelicat, prin personajul asta erou-antierou, uman, cinstit cu sine insusi si, pina la urma, si cu cei din jurul sau, cu reflectiile sale intelectuale si morale, Kenzaburo Oe trece pe lista mea de favoriti.
2 comments:
foarte interesant; cred ca-l adaug si eu pe lista de japonezi, desi nu mai vroiam nimic dupa ryu:)
capricornnk, merita sa revii la japonezi, fie doar si pentru Oe! Tre' sa m-apcu si io de Ryu asta :))
Post a Comment