Naratiunea analitica
“Povestiri africane"(Polirom, 2008) e o antologie de proza scurta care, mie una, imi aminteste de Cehov, dar si de Hortensia Papadat Bengescu si care ma convinge, o data in plus, ca Doris Lessing e o scriitoare inteligenta, rationala, incisiva, pe cit de provocatoare, pe atit de prudenta. Provocatoare, fiindca subiectele pe care le abordeaza nu sint tocmai lejere; prudenta fiindca nu da verdicte. In “Povestiri africane”, rasismul e tema principala, una nicidecum calduta si nici pe departe politically correct abordata. Doris Lessing ne insira, cu talent si c-o detasare demna de-un antropolog, povestiri despre colonizarea Africii, despre interactiunea omului alb cu cel negru si efectele acestei interactiuni.
Editia aparuta la Polirom debuteaza cu istoria dramatica a batrinului sef Mshlanga si se sfirseste cu povestea trista a tinarului Jabavu, poveste nu lipsita insa de optimism. Intre cele doua intimplari, una a infingerii fara speranta, alta a renasterii si a infringerii temporare, traiesc albi si negri-unii stapini, ceilalti aproape sclavi- dar victime, de fapt, si unii si altii; negrii in fata albilor colonizatori, albii in fata propriilor asteptari. Cred ca cea mai relevanta poveste a “Povestirilor africane”, dar si cea mai complexa, e “Familia De Wet soseste la Kloof Grange”. De aici aflam ca viata fermierilor englezi in sudul Africii (Rhodesia de Sud) nu-i tocmai lapte si miere, ca intre buri si englezi exista diferente aproape ireconciliabile si ca africanii din kraaluri pot influenta covirsitor destinele albilor, desi acest lucru pare incredibil, imposibil.
Personajele lui Lessing sint multe si complexe. Sint bine construite (desi doar narativ), au adincime, profunzime, nuante, straluciri si umbre. Printre ele sint animalele veldului, dar si peisajele de o frumusete salbatica, uluitoare ale sudului african. Africa nu e doar decor in povestirile lui Lessing, ci personaj determinant.
Nu stiu ce-as mai putea spune despre “Povestiri africane”. Nu e, cu siguranta, o carte despre care sa vorbesti, ci una pe care mai bine o citesti.
“Povestiri africane"(Polirom, 2008) e o antologie de proza scurta care, mie una, imi aminteste de Cehov, dar si de Hortensia Papadat Bengescu si care ma convinge, o data in plus, ca Doris Lessing e o scriitoare inteligenta, rationala, incisiva, pe cit de provocatoare, pe atit de prudenta. Provocatoare, fiindca subiectele pe care le abordeaza nu sint tocmai lejere; prudenta fiindca nu da verdicte. In “Povestiri africane”, rasismul e tema principala, una nicidecum calduta si nici pe departe politically correct abordata. Doris Lessing ne insira, cu talent si c-o detasare demna de-un antropolog, povestiri despre colonizarea Africii, despre interactiunea omului alb cu cel negru si efectele acestei interactiuni.Editia aparuta la Polirom debuteaza cu istoria dramatica a batrinului sef Mshlanga si se sfirseste cu povestea trista a tinarului Jabavu, poveste nu lipsita insa de optimism. Intre cele doua intimplari, una a infingerii fara speranta, alta a renasterii si a infringerii temporare, traiesc albi si negri-unii stapini, ceilalti aproape sclavi- dar victime, de fapt, si unii si altii; negrii in fata albilor colonizatori, albii in fata propriilor asteptari. Cred ca cea mai relevanta poveste a “Povestirilor africane”, dar si cea mai complexa, e “Familia De Wet soseste la Kloof Grange”. De aici aflam ca viata fermierilor englezi in sudul Africii (Rhodesia de Sud) nu-i tocmai lapte si miere, ca intre buri si englezi exista diferente aproape ireconciliabile si ca africanii din kraaluri pot influenta covirsitor destinele albilor, desi acest lucru pare incredibil, imposibil.
Personajele lui Lessing sint multe si complexe. Sint bine construite (desi doar narativ), au adincime, profunzime, nuante, straluciri si umbre. Printre ele sint animalele veldului, dar si peisajele de o frumusete salbatica, uluitoare ale sudului african. Africa nu e doar decor in povestirile lui Lessing, ci personaj determinant.
Nu stiu ce-as mai putea spune despre “Povestiri africane”. Nu e, cu siguranta, o carte despre care sa vorbesti, ci una pe care mai bine o citesti.
No comments:
Post a Comment