Sunday, November 30, 2008

NU, multumesc!
Iata de ce am pus semn de carte, defintiv (?), la pagina 40 din “Cristos versus Arizona” (Polirom, 2008), de premiatul Nobel, Camilo Jose Cela:

....,un credincios i-a spus la spovedanie parintelui Douglas Roscommon, ave Maria purrisima, am optsprezece ani si ma numesc Paul, la noua ani mi-am pierdut fecioria cu matusa Alejandra , sora mai mare a mamei, dupa aia am continuat multa vreme sa ma culc cu ea, pentru ca imi placea si pentru ca matusa Alejandra, care se culca si cu tata, m-a amenintat ca ma piraste, iar acum m-am trezit insurat cu o cucoana de treizeci si sase de ani, de doua ori de virsta mea, de un an si jumatate, de cind sintem casatoriti, n-am avut parte decit de chin, se poarta urit cu mine, tot timpul e pusa pe cicaleala si pe cearta, ii plac scandalurile si n-are niciun pic de respect pentru barbati, simbata la ora sapte ne recapatam libertatea si atunci Gerard Ospino si cu mine facem urmatoarele sapte chestii, fluieram degetele in gura, ca sa ne auda toata lumea, mincam seminte si scuipam cojile pe fete, ceea ce de obicei le cam deranja, saream peste bancile din circiuma, suflam peste florile de pinza din sala de catehism, crini, trandafiri si maci, ca sa le curatam de praf, ne lustruiam cizmele cu crema de ghete, ne pisam pe usa chinezului, in ultima simbata din luna ne mai si cacam, si ne culcam cu mama mea, mai intii eu, la urma cind imi puneam pantalonii, ma ruga sa o sarut pe frunte si se pornea pe plins, mereu aceeasi poveste, planul de atac asupra bancii era pus la punct, dar la sfirsit ceva da gres, iti scapa un detaliu, nu e usor sa tragi exact la tanc, sint de ajuns doua clipe de sovaiala...” (pag.34-35) etc, etc.

Daaa.... deci roman maiestru, modernist, de un realism crud, care-ar aduce cu Céline(?), scris brutal. Cum nu-mi plac nici filmele cu cowboys, nici sexul imund (deh, am si io limitele mele, mai ales ca paragraful de mai sus e panseluta) si cum nici rabdare n-am acum sa tot pun puncte la citit, zic pas la Cela. Cu regret; poate alta carte!
PS. Coperta e bestiala :))

5 comments:

Doamna D. said...

eu aş cam fi citit-o până la capăt, deşi tocmai cu mama nu mi se pare prea decent să te culci...

iar domnul aista incearcă un piculeţ cam mult să sfideze, nu crezi la fel?! poate de aici şi impresia de text contrafăcut.

anda grarup said...

Doamna D, probabil ca autorul a incercat nitelus sa ne sfideze. De altfel, cartea are valoare de experiment. Insa pe mine, experimentul asta nu ma prinde nici estetic si nici epic.

Anonymous said...

@lilanda: aferim, si eu m-as fi lasat sigur pagubash:) de faot cre'ca n-as fi ajuns nici la pagina patruzeci...

pantacruel said...

am remarcat 3 lucruri interesante in cele spuse mai sus...
1. nu-ti place scriitura lui jose cela & filmele cu cowboys
2. iti plac copertile cu indieni (deci de aici aversiunea fata de cowboys)
3. nu-ti place sexul imund (cu siguranta il preferi pe cel fecund)

concluzia lui billy wilder este una singura: "nimeni nu e perfect" :)

anda grarup said...

@panta, eh asta da psihanaliza :) La punctul 1, am o mica obiectie: nu stiu inca hotarit daca-mi place sau nu-mi place scriitura lui Cela. N-o fi luat el degeaba Nobelu'; mai degraba cred ca l-am inceput io cu o carte nepotrivita.