Socrate a murit,
”si in vremea asta voi incepe sa ma transform, nu sufletul meu va pleca in calatorie, cum crezuse adevaratul Socrate, ci trupul meu va incepe sa rataceasca vesnic, nu va mai putea fi urnit din univers, va fi partas al celor mai fantastice metamorfoze si mie nu-mi va mai povesti nimic, caci ma va fi uitat demult” (Urmatoarea poveste, Cees Nooteboom, ed. Univers, 2006).
Pe mine una, cartulica asta despre moarte m-a ravasit. M-a tulburat. Am citit-o de doua ori ca sa pricep ca Socrate al lui Nooteboom are, in clipa mortii, nu revelatia eternitatii sufletului pe care l-a pretuit o viata, ci a trupului pe care abia l-a acceptat. Un trup urit, scurt si indesat, condamnat metamorofozei, viu fiind sau fara viata.
Sufletul mai are o secunda de trait la trecerea dintr-o stare a fiintei in alta, secunda in care-si aminteste o poveste de dragoste ca o tragedie antica. Secunda in care pluteste intre apa si cer, de la Belem, la Belem. Secunda neglijabila, dar vesnica. Secunda incomensurabila!
PS 1. Cees Nooteboom e unul dintre favoritii la Nobel anul acesta. Daca toate cartile-i sint ca asta, atunci chiar merita. Om vedea joi!
PS 2. Mi-a placut insemnarea lui raul.
”si in vremea asta voi incepe sa ma transform, nu sufletul meu va pleca in calatorie, cum crezuse adevaratul Socrate, ci trupul meu va incepe sa rataceasca vesnic, nu va mai putea fi urnit din univers, va fi partas al celor mai fantastice metamorfoze si mie nu-mi va mai povesti nimic, caci ma va fi uitat demult” (Urmatoarea poveste, Cees Nooteboom, ed. Univers, 2006).Pe mine una, cartulica asta despre moarte m-a ravasit. M-a tulburat. Am citit-o de doua ori ca sa pricep ca Socrate al lui Nooteboom are, in clipa mortii, nu revelatia eternitatii sufletului pe care l-a pretuit o viata, ci a trupului pe care abia l-a acceptat. Un trup urit, scurt si indesat, condamnat metamorofozei, viu fiind sau fara viata.
Sufletul mai are o secunda de trait la trecerea dintr-o stare a fiintei in alta, secunda in care-si aminteste o poveste de dragoste ca o tragedie antica. Secunda in care pluteste intre apa si cer, de la Belem, la Belem. Secunda neglijabila, dar vesnica. Secunda incomensurabila!
PS 1. Cees Nooteboom e unul dintre favoritii la Nobel anul acesta. Daca toate cartile-i sint ca asta, atunci chiar merita. Om vedea joi!
PS 2. Mi-a placut insemnarea lui raul.
5 comments:
da. s cum ii spuneam si lui raul, a mai aparut o carte in romaneste a lui, ritualuri. cavalerul e mort. eu n-am citit-o, dar...
@dragos, ce parere ai despre Nooteboon? Mie mi se pare ca seamana leit cu Javier Marias: acelasi (a)flux de cuvinte, aceeasi agonie spirituala. Ciudat pentru un nordic, probabil si mai ciudat pentru Academia suedeza!!
Anyway, mi-am comandat de la biblioteca Ritualurile si Paradisul pierdut.
Tocmai mi-ai reamintit ce mult mi-a plăcut când am citit-o. Apropo de nordici, ai citit Goran Tunstrom - Bărbaţi celebri care au trecut prin Sunne?. Merită. Zău.
@alex, nu, n-am citit. Merci mult de recomandare. Tot ma tin sa-i citesc si Oratoriul de Craciun!
@anda - am citit asa demult nootebom, ca m auitat complet despre ce era vorba. dar tin minte ca ceva m-a amuzat. o sa-l reiau, mai les ca-i o carticica subtire :)
Post a Comment