De dragul violentei ... si-atit??
Cred ca pur si simplu am obosit; mi s-a acrit sa tot vad filme in care violenta si baile de singe sint tema principala a unei productii cinematografice cu pretentii. Si daca in filmele lui Tarantino, umorul absurd, grotesc face sa nici nu iei in serios violenta, ultimul film al fratilor Coen, “No Country For Old Men” (nominalizat la citeva Oscaruri) demonstreaza contrariul: ca violenta e singurul lucru peren si ca nicio alta valoare n-are ...nicio valoare.

Cred ca reteta celor doi regizori, aplicata cu succes in Fargo, de a face din singe un spectacol in sine, nu se potriveste, pur si simplu, in “No Country For Old Men”. Si cred asta, din cel putin doua motive. Unul banuiesc a fi incompatibilitatea stilului coenian - brutal, socant, epatant - cu cel al lui McCarthy, al carui roman, cu acelasi nume, sta la baza scenariului. McCarthy e mult prea sensibil si echivoc; e mult mai rafinat pentru a expune atit de vizibil violenta asa cum fac, in general, fratii Coen. Apoi, umorul ala negru care caracterizeaza personajele din filmele celor doi regizori nu se potriveste cu umorul lui Javier Bradem, actor care face eforturi vadite sa-l umanizeze, in “No Country For Old Man”, pe Anton Chigurh, un psihopat, un criminal care ucide tot ce-i iese-n cale doar de dragul de-a ucide. Nu i se potrivesc nici tunsoarea, nici cizmele de cowboy si nici tubul ala cu aer comprimat cu care-si impusca victimele. Doar zimbetul terifiant pe care-l poarta agatat in coltul buzelor imi aminteste de subtilitatea performantei din “Mar adentro”. Apoi Josh Brolin mi s-a parut o aparitie mult prea sofisticata pentru Llewelyn Moss, vinatorul de antilope care descopera un macel, valize cu droguri si 2 milioane de dolari si care, din vinator devine vinat. Cel mai potrivit in filmul asta a fost Tommy Lee Jones, care-l joaca pe Ed Tom Bell, seriful veteran si inteligent, hotarit sa-l prinda pe Chigurh inainte ca acesta sa-l prinda pe Moss....

Ma uimesc de aceea ratingurile si tona de nominalizari pe care “No Country For Old Men” a reusit sa le primeasca. Ma uimesc, deopotriva, si comentariile despre profunzimea acestui film -adevarat studiu psihologic al caracterelor!! Care caractere?? Fiindca in afara lui Tommy Lee Jones, care-l face credibil pe Bell-veteranul de razboi cu ceva idealuri , celelalte personaje sint neconvingatoare. Si ma uimeste, mai ales, comentariul potrivit caruia proza lui McCarthy este redata perfect de viziunea fratilor Coen. Din cite l-am citit pe McCarthy, eu cred contrariul....Dar, evident, posibil sa ma-nsel si-atunci e clar, sint mult prea obosita de filmele cu violenta si bai de singe !!