Saturday, July 26, 2008

Huliganul si bolsevicul
La inceputul anilor ’30 huliganul roman era un tip de reactionar violent, ultraortodox, nationalist, fascist si, evident, antisemit. Era exponentul extremei drepte. Bolsevicul, prin comparatie si agresivitate ideologica, ocupa cealalta extrema. De aceea e greu de crezut ca cineva ar fi putut fi, in acelasi timp, si huligan si bolsevic; insa, ei bine, Mihail Sebastian a realizat performanta de a fi catalogat si huligan si bolsevic in 1934, odata cu publicarea volumului “De doua mii de ani”. Cartea, cu o prefata semnata de Nae Ionescu, a declansat un lung si murdar scandal in presa romaneasca, scandal fata de care Sebastian a avut o singura si amara reactie: “Cum am devenit huligan”, un volum de note si reflectii, aparut in decembrie 1934.

Fara a se disculpa de vina de a fi simultan huligan si bolsevic, Mihail Sebastian isi ofera prilejul, in “Cum am devenit huligan” (Humanitas, 2007), sa lamureasca “anumite fapte in afara de carte” si sa discute “citeva atitudini in afara de literatura”. Faptele si atitudinile au legatura cu politica agitata a vremii (aici Sebastian se dovedeste a fi un vizionar), cu comportamentele mai mult sau mai putin previzibile ale diferitelor personaje culturale, cu politica publicistica a ziarului “Cuvintul” (la care Sebastian a lucrat, avindu-l pe Nae Ionescu drept “director de constiinta”) si cu insusi Nae Ionescu, fata de care Mihail Sebastian manifesta un respect aproape filial si, de aceea, acum, in urma prefetei, o dezamagire adinca si dureroasa. “...nu e o prefata aspra. Asprimea este si ea un act de iubire. Este o prefata de o cruzime rece, metodica si indiferenta” (pag.74). Iar dezamagirea n-a fost generata numai de faptul ca maestrul, profesorul, cel care a initiat trairismul in Romania si-a tradat emulul, ci ca si-a tradat chiar propriile convingeri si idei.

Povestea pe scurt e ca, revenind de la Paris in 1931, Mihail Sebastian se apuca sa scrie o carte despre evrei si despre destinul tragic al acestui neam. Ii solicita lui Nae Ionescu o prefata, cunoscind-i eruditia despre Iudaism, iar acesta promite c-o va scrie. In 1934, intr-un climat politic agitat, “De doua mii de ani” apare, iar prefata lui Nae Ionescu e de-a dreptul socanta: atit pentru tinarul autor, cit si pentru societate. In ea, contrar ideilor pe care le publicase deja in 1926, Nae Ionescu ii acuza pe evrei pentru intretinerea de “raporturi defectuoase” cu celelalte popoare. Drama iudiamsului, conchide el, rezida in nerecunoasterea lui Christos. O astfel de idee antisemita, atasata unei carti scrise de un evreu despre evrei, a avut drept efect catalogarea lui Sebastian ca asimilat, reactionar, huligan, de catre comunitatea evreiasca, pe de o parte, si ca slugarnic, bolsevic si sabotor de catre nationalisti, pe de alta parte.

In “Cum am devenit huligan”, Mihai Sebastian demonteaza cu tristete argumentele lui Nae Ionescu si cu ironie pe cele ale acuzatorilor. In plus, isi reafirma opiniile politice si sociale care, in contextul acelor vremuri, par –asa cum am spus – vizionare:

Comunistii si fascistii isi fac din spiritul de cazarma axa actiunii lor politice. Mai mult decit atit: justificarea lor morala. 'Omul in uniforma' este tipul de grandoare umana, pe care experientele extremiste de dreapta si de stinga incearca sa-l impuna timpului nostru” (pag. 36).

A rezista spiritului de stup nu este o atitudine individualista, ci, dimpotriva, o afirmare a ideii de om care trebuie mentinuta. Nu e nimic abstract si nimic iudaic in aceasta rezistenta. Nu este, mai ales, nimic egoist” (pag 39).

Marxismul si fascismul pot cuprinde o suta de adevaruri politice si economice decisive, dar amindoua pornesc de la o groaznica ignorare a omului. Este si in marxism, si in fascism o lipsa de viata si un abuz de scheme care le face din capul locului artficiale. Acest lucru se va razbuna astazi sau peste o suta de ani, dar se va razbuna.” (idem)

8 comments:

pantacruel said...

lilando,
rar mi-a fost dat sa citesc, o expunere atat de fascinanta (si profesionist scrisa) ca cea de mai sus. o performanta care mie, oricat m-as chinui, nu mi-ar reusi vreodat'.

am citit, din cate imi amintesc, un singur roman de sebastian -'accidentul'. mi-a placut teribil prima parte a acestuia, cat si constructia, tin minte.
mi-am dorit apoi sa pun mana pe 'dupa doua mii de ani'. pana cand am uitat definitv de dansa... :)

anda grarup said...

panta, merci frumos, da' cre' ca exagerezi; si cu profesionalismul meu si cu nereusitele matale :))

Accidentul, daaa, roman premonitoriu!!?? Si Orasul cu salcimi e fain!

pantacruel said...

exact ce ziceam despre mine :),
ando...

cat imi place cand mai pica cate o virgula obscena si mizera, o musca grasa fara aripi, exact unde nu-i fierbe oala. exact intre 'sa citesc' si 'expunere' :))

ai dreptate in cazul 'accidentului'. dupa ce ca este un roman f frumos mai este si premonitoriu. cred insa ca asa se intampla mereu in cazul autorilor mari. la ei aproape totul tinde catre... premonitie, la fel cum sirurile matematice tind spre plus sau minus infinit ;)

Cinabru said...

A fost interesant ca dupa prefata chiar si Mircea Eliade l-a contrazis pe Nae Ionescu, in pofida admiratiei pentru acesta. Si nu a fost singurul, chiar daca incepuse, treptat, sa se indrepte spre Miscarea Legionara.

De la Sebastian cea mai buna carte ramane Jurnalul. Cred ca este si cel mai bun jurnal al Romaniei interbelice, cu toate excesele si exagerarile sale.

Excelenta prezentare. S-ar putea sa vina si "De doua mii de ani" ?

Unknown said...

Jurnalul lui Sebastian lamureste multe lucruri in ceea ce il priveste pe el dar si pe Nae Ionescu si pe Mircea Eliade.Ideile politice au stricat multe caractere in Romania.

anda grarup said...

@cinabru, dedes stiu ca Jurnalul e cea mai buna carte a lui Sebastian si vreau s-o citesc; insa la Humanitas stocul e epuizat; ca si pentru "De doua mii de ani" (acum vad ca am scris gresit in insemnare, ma duc sa corectez).

Eu ma intrebam, daca stie cineva, cum a reactionat Nae Ionescu la "Cum am devenit huligan". Si asta pentru ca Sebastian se foloseste de exercitul logic deprins de la profesor pentru a-i spulbera opinia...si-l face mat!

Anonymous said...

Nae Ionescu a fost un dobitoc, desi era -se pare- foarte inteligent. Dar, bine, in epoca aia, ca si azi, era greu sa te descurci, si cumva il inteleg (dar impotriva lui Sebastian, care era un tip excelent nu inteleg). vreau sa zic ca si in transcrierea cursurilor (eu le-am citit pe cele de logica si de metafizica) Nae Ionescu este intr-adevar seducator.
Multi s-au luat de Sebastian pe degeaba. Personal, Jurnalul mi se pare bun, dar restul, nu ştiu, poate ca o sa recitesc, deocamdata nu m-a convins.

Tim said...

Nu stiu cum poti fi catalogat tu, un neica nimeni, cand il faci dobitoc pe Nae Ionescu, una dintre mintile cele mai stralucite pe care le-a dat neamul acesta.As dori sa imi spui unde greseste marele filozof in prefata sa?