Tuesday, September 11, 2007

Sa nu uitam!
“Sa nu uitam cine sintem si de unde venim” - cred ca asta este o datorie morala a evreilor si mai cu seama a scriitorilor evrei. Spun lucrul acesta, fiindca tema holocaustului si a cautarii identitatii sint comune si mai mult sau mai putin evidente in toate cele 5 romane pe care le-am citit recent, romane scrise de 3 tineri autori americani, de origine evreiasca. Vorbesc despre Gary Shteyngart si “Absurdistan”, apoi despre Johnatan Safran Foer – cu “Extrem de tare si incredibil de aproape” si cu “Totul este iluminat” – si despre Nicole Krauss – cu “Istoria Iubirii” si “Man Walks Into A Room”.

Fara nicio o retinere, declar ca dintre cei 3, Safran Foer este cel mai inovativ. El experimenteaza si-si potenteaza scrisul cu desene, cu note de mina, cu fotografii, cu tacere, cu spatii goale ori, dimpotriva cu rinduri suprapuse, reusind sa-si expuna ideile cu o parcimonie inocenta de cuvinte. Inocenta (totusi aparenta) a exprimarii sale artistice are de-a face cu limitarea. Astfel, daca in “Extrem de tare si incredibil de aproape”, limitarea este cognitiva, din moment ce personajul principal are 9 ani si o experienta de viata limitata, in “Totul este iluminat”, limitarea se refera la limbaj. Aici cea mai consistenta parte a cartii este ca si cum ar fi fost scrisa de un rus care vorbeste o engleza destul de acurata, dar ciudata prin constructie si prin folosirea neoportuna a cuvintelor. In ambele variante, nu doar inocenta este asigurata, dar si umorul involuntar.

Extrem de tare si incredibil de aproape” este povestea lui Oskar, un baiat de 9 ani, cu minte de inventator, al carui tata se afla accidental in World Trade Center, la 11 septembrie 2001. Oskar este singurul care ii aude apelurile telefonice din ultimele lui momente de viata, apeluri inregistrate pe robot, si decide sa ascunda caseta. Peste un an insa, porneste de unul singur prin New York, in cautarea unui oarecare Black si a unei incuietori care sa se potriveasca la cheia descoperita intr-un plic gasit printre lucrurile tatalui sau. Gaseste nu numai incuietoarea (a carei cheie se afla doar intimplator in posesia tatalui) insa isi descopera si bunicul, supravietuitor al Holocaustului, cel care-si parasise cu 40 de ani in urma sotia, in momentul in care aceasta hotarise unilateral, sa-l pastreze in pintece pe cel care avea sa devina tatal lui Oskar. Drama bunicilor (dragostea mutilata, razboiul, Holocaustul, emigrarea, resemnarea, adaptarea, frica de reproducere, frica de viata, nevoia de viata, regretul) sint prezentate in paralel cu cautarile lui Oskar, cautari pe care baiatul le considera firul lui de legatura cu tatal disparut, piedica pusa in calea uitarii. Doua drame, intinse peste trei generatii, tragedii scrise cu delicatete si emotie.

Totul este iluminat” este povestea lui Safran Foer, un tinar evreu pornit intr-un fel de pelerinaj spre un sat din Ucraiana, in cautarea femeii care, in urma cu 60 de ani, ii salvase bunicul de la pogrom. Calatoria se face prin intermediul unei firme de turism din Odessa, iar ghizii, de altfel si singurii lucratori ai firmei, sint tinarul Alex si bunicul acestuia, care se presupune ca ar fi stiut satul. Alex, contabil prin educatie, este traducatorul, iar bunicul este soferul. In timp ce Alex se pretinde un tinar cool, cu bani girla si fete la picioare, bunicul pretinde a fi orb si a vedea lumea doar prin ochii ciinelui sau, Sammy Davis Jr. Jr. Structura romanului alterneaza povestea magic realista a satului ucrainean din timpul celui de-al doilea razboi mondial, poveste redata de Foer, cu jurnalul de calatorie tinut de Alex, in engleza lui ciudata si cu scrisorile de dupa peregrinaj, trimise de Alex lui Foer in America. Asa aflam drama satului evreiesc in timpul raboiului, drama cautarilor lui Alex -care nu este deloc atit de cool precum pretinde, ci viseaza doar la o viata mai buna peste Ocean- dar mai ales drama bunicului, reprimata zeci de ani si ascunsa in cinism si indiferenta oarba fata de prezent. Ei bine, bunicul lui Alex chiar traise in acel sat ucrainean si, fara sa fie evreu, avea prieteni evrei. In timpul pogromului insa, a fost nevoit sa-i tradeze, sa-i trimita la moarte pentru a salva viata lui si a familiei lui. Asa se face ca vinovatia reprimata de mai bine de jumatate de secol iese acum la suprafata, se sparge ca un buboi si-l determina pe batrin sa-si puna capat zilelor. Mi se pare destul de ciudat, insa, ca tocmai acestei povesti nu i s-a acordat prea mare atentie in film, lasind cumva cam in ceata scena sinuciderii personajului.
Ambelor carti le acord 4 stele si, desi mi-a placut mai mult “Extrem de tare...” pentru maniera inovativa de a scrie, aceasta din urma are, zic eu, pacatul neoriginalitatii. Seamana extrem de tare cu cartea sotiei, “Istoria Iubirii”...ori, poate, vice-versa?!! (voi reveni asupra subiectului)

No comments: