Intii a fost femeia
Asta e idea de la care Doris Lessing a pornit sa scrie “The Cleft” si probabil singura din carte care poate fi suspectata de feminism. Fiindca “The Cleft” nu este (sau nu mi s-a parut a fi, de aceasta data) o carte feminista, ci doar una care exploreaza femeia si barbatul, remarcind diferentele dintre ei, dar mai ales motivele care i-au facut sa convietuiasca. “The Cleft” este o carte fara personaje, iar daca exista citeva nume, acestea sint generice, conceptuale, arhetipale; mai mult, nu exista nicio actiune bine definita. Povestea lui Lessing este o legenda, transmisa oral din vremurile devenirii noastre pina la momentul in care ea este consemnata de un batrin senator roman din vremea lui Nero, care gaseste ca propria-i viata si familie respecta tiparele arhaice despre femeie, barbat si grup despre care el insusi povesteste.
Legenda lui Lessing (autoarea sustine ca a fost inspirata in scrierea acestei carti de un articol stiintific) porneste de la ipoteza/faptul ca primele fiinte umane care au populat un colt de planeta–o insula- erau femei, fiinte semi-acvatice, semi-terestre, care se puteau reproduce singure, nou-nascutii fiind, la fel, femei. Viata primitiva a acestor “Clefts” (termenul mi se pare, acum, dificil de tradus in romaneste, fiindca se refera deopotriva la locul in care vietuiau femeile, dar si la organele lor genitale) este una terestru inactiva, lipsita de confruntari si pericole. Primele “Clefts” semanau cumva cu focile: agile in apa, dar masive pe uscat, singurele lor activitati pe plajele de la poalele “Cleft”-ului, fiind doar acelea de a se odihni la soare, ori de a-si alapta pruncele. Dupa ani (zeci, sute, mii?) de armonie (monotonie) sociala, apare un accident; se naste primul Monstru, un baiat. Acesta seamana cu ele, insa in loc de “cleft” are un “tub” care, odata atins, tinde a deveni rigid. Nasterea monstrilor se repeta din ce in ce mai des, iar femeile incearca sa controleze fenomenul, mai intii prin mutilarea pruncilor si, mai apoi, prin abandonarea lor pe “Cleft”, de unde micile creaturi aveau sa fie salvate de vulturi si caprioare. Asa se face ca pe insula se dezvolta, in paralel si fara a interactiona unul cu altul, doua grupuri; unul de femei, la malul marii si altul de barbati, aprovizionat din cind in cind cu nou nascuti, de cealalta parte a muntelui, intr-o zona impadurita, strabatuta de riuri repezi dar si de animale periculoase. Asta pina cind, una dintre "Clefts" se gindeste, observind vietuitoarele marine, ca “tubul” ar putea fi folosit pentru imperechere. Asa ca ea, ori alta ca ea, traverseaza muntele pentru a verifica teoria utilitatii “tubului’ si devine , astfel, victima primului viol in grup. Isi pierde viata, insa nu fara sens, fiindca “Monstrii” – baieti sensibili, realizeaza intuitiv greseala. Cind apare si cea de-a doua “Cleft” in vizita, ea este tratata delicat, imperecherea avind loc cu “acordul ambelor parti”. Aceasta pioniera se intoarce la ale sale, naste dupa un timp o fata, care avea sa fie un copil mult mai energic decit toate celelalte. Exemplul mamei este urmat si de alte “Clefts”, spre nemultumirea generatiei mai virstnice, iar in scurt timp, femeile nu se mai pot reproduce singure, decit cu ajutorul “tuburilor” care le insaminteaza vaginul.
De aici inainte asistam la o dezvoltare nici coumna, dar nici izolata a celor doua grupuri, oricum una calma. Femeile traiesc mai departe de-o parte a muntelui, avind grija de copii, fie ei si baieti care, insa atunci cind implinesc 10 ani, travereseaza muntele si se alatura barbatilor, a caror viata sociala este mult mai organizata, dar si mai indrazneata si plina de pericole. Barbatii dezvolta unelte, inventeaza focul, vineaza si disociaza munca. Femeile vorbesc mai fluent si mai complex si sint capabile de viziune. Cele doua specii se intilnesc cind si cind, pentru imperechere, iar perioada asta de echilbru social dureaza pina cind barbatii decid ca e vremea sa se aventureze in cunoastere, in descoperirea unor locuri noi si, probabil, a altor fiinte asemanatoare lor. Are loc prima confruntare directa intre barbati si femei, in care acestea din urma amintesc despre conservarea speciei si despre modul nesabuit in care barbatii trec la actiune, imputindu-le ca nu realizeaza efortul nasterii si al cresterii unui copil. Urmeaza, apoi, o perioada de dezvoltare separata, in care barbatii experimenteaza aventura, dar si pierderea, iar femeile lipsa de sens a vietii lor atunci cind nu se mai pot reproduce. Cert e ca, in final, atit barbatii, cit si femeile realizeaza ce inseamna “acasa” si “dor” si isi dau seama ca viitorul lor (si al nostru) este doar impreuna.
Am gasit “The Cleft” o carte interesanta ca subiect si deosebita (mai ales prin lipsa personajelor), bine construita...insa destul de placida in stil si, cumva, mult prea minimalista, reductionista in redarea modelelor lui Adam si al Evei...ori vice-versa :-)
Asta e idea de la care Doris Lessing a pornit sa scrie “The Cleft” si probabil singura din carte care poate fi suspectata de feminism. Fiindca “The Cleft” nu este (sau nu mi s-a parut a fi, de aceasta data) o carte feminista, ci doar una care exploreaza femeia si barbatul, remarcind diferentele dintre ei, dar mai ales motivele care i-au facut sa convietuiasca. “The Cleft” este o carte fara personaje, iar daca exista citeva nume, acestea sint generice, conceptuale, arhetipale; mai mult, nu exista nicio actiune bine definita. Povestea lui Lessing este o legenda, transmisa oral din vremurile devenirii noastre pina la momentul in care ea este consemnata de un batrin senator roman din vremea lui Nero, care gaseste ca propria-i viata si familie respecta tiparele arhaice despre femeie, barbat si grup despre care el insusi povesteste.Legenda lui Lessing (autoarea sustine ca a fost inspirata in scrierea acestei carti de un articol stiintific) porneste de la ipoteza/faptul ca primele fiinte umane care au populat un colt de planeta–o insula- erau femei, fiinte semi-acvatice, semi-terestre, care se puteau reproduce singure, nou-nascutii fiind, la fel, femei. Viata primitiva a acestor “Clefts” (termenul mi se pare, acum, dificil de tradus in romaneste, fiindca se refera deopotriva la locul in care vietuiau femeile, dar si la organele lor genitale) este una terestru inactiva, lipsita de confruntari si pericole. Primele “Clefts” semanau cumva cu focile: agile in apa, dar masive pe uscat, singurele lor activitati pe plajele de la poalele “Cleft”-ului, fiind doar acelea de a se odihni la soare, ori de a-si alapta pruncele. Dupa ani (zeci, sute, mii?) de armonie (monotonie) sociala, apare un accident; se naste primul Monstru, un baiat. Acesta seamana cu ele, insa in loc de “cleft” are un “tub” care, odata atins, tinde a deveni rigid. Nasterea monstrilor se repeta din ce in ce mai des, iar femeile incearca sa controleze fenomenul, mai intii prin mutilarea pruncilor si, mai apoi, prin abandonarea lor pe “Cleft”, de unde micile creaturi aveau sa fie salvate de vulturi si caprioare. Asa se face ca pe insula se dezvolta, in paralel si fara a interactiona unul cu altul, doua grupuri; unul de femei, la malul marii si altul de barbati, aprovizionat din cind in cind cu nou nascuti, de cealalta parte a muntelui, intr-o zona impadurita, strabatuta de riuri repezi dar si de animale periculoase. Asta pina cind, una dintre "Clefts" se gindeste, observind vietuitoarele marine, ca “tubul” ar putea fi folosit pentru imperechere. Asa ca ea, ori alta ca ea, traverseaza muntele pentru a verifica teoria utilitatii “tubului’ si devine , astfel, victima primului viol in grup. Isi pierde viata, insa nu fara sens, fiindca “Monstrii” – baieti sensibili, realizeaza intuitiv greseala. Cind apare si cea de-a doua “Cleft” in vizita, ea este tratata delicat, imperecherea avind loc cu “acordul ambelor parti”. Aceasta pioniera se intoarce la ale sale, naste dupa un timp o fata, care avea sa fie un copil mult mai energic decit toate celelalte. Exemplul mamei este urmat si de alte “Clefts”, spre nemultumirea generatiei mai virstnice, iar in scurt timp, femeile nu se mai pot reproduce singure, decit cu ajutorul “tuburilor” care le insaminteaza vaginul.
De aici inainte asistam la o dezvoltare nici coumna, dar nici izolata a celor doua grupuri, oricum una calma. Femeile traiesc mai departe de-o parte a muntelui, avind grija de copii, fie ei si baieti care, insa atunci cind implinesc 10 ani, travereseaza muntele si se alatura barbatilor, a caror viata sociala este mult mai organizata, dar si mai indrazneata si plina de pericole. Barbatii dezvolta unelte, inventeaza focul, vineaza si disociaza munca. Femeile vorbesc mai fluent si mai complex si sint capabile de viziune. Cele doua specii se intilnesc cind si cind, pentru imperechere, iar perioada asta de echilbru social dureaza pina cind barbatii decid ca e vremea sa se aventureze in cunoastere, in descoperirea unor locuri noi si, probabil, a altor fiinte asemanatoare lor. Are loc prima confruntare directa intre barbati si femei, in care acestea din urma amintesc despre conservarea speciei si despre modul nesabuit in care barbatii trec la actiune, imputindu-le ca nu realizeaza efortul nasterii si al cresterii unui copil. Urmeaza, apoi, o perioada de dezvoltare separata, in care barbatii experimenteaza aventura, dar si pierderea, iar femeile lipsa de sens a vietii lor atunci cind nu se mai pot reproduce. Cert e ca, in final, atit barbatii, cit si femeile realizeaza ce inseamna “acasa” si “dor” si isi dau seama ca viitorul lor (si al nostru) este doar impreuna.
Am gasit “The Cleft” o carte interesanta ca subiect si deosebita (mai ales prin lipsa personajelor), bine construita...insa destul de placida in stil si, cumva, mult prea minimalista, reductionista in redarea modelelor lui Adam si al Evei...ori vice-versa :-)
No comments:
Post a Comment