Timpul decide
…cam asa si pentru Doris Lessing care, acum la 88 de ani, este recompensata cu Nobelul literar pentru cariera ei lunga si prodigioasa. Are peste 25 de romane publicate, doua autobiografice, doua librete de opera, numeroase nuvele si poezii, 7 carti non-fiction printre care si o culegere de eseuri despre lecturile ei literare, aparuta in 2004, numita “Times Bites” si singura pe care am citit-o.
De aceea nu am nicio o opinie ferma in legatura cu justetea ori, mai degraba, cu preferinta surprinzatoare a Academiei Suedeze, de a-i oferi anul acesta lui Lessing, Nobelul pentru Literatura. Ceea ce am aflat din scurte note de presa este ca acordarea premiului a surprins-o pina si pe scriitoare, care se afla la cumparaturi in momentul in care Academia si-a anuntat laureatul, si nu linga telefon, asa cum stau probabil cei care au sanse de a cistiga premiul si milionul si jumatate de dolari. Am mai aflat ca Doris Lessing este o scriitoare destul de contestata (insa care dintre laureatii Nobel nu este?) si ca in ultimii ani, talentul ei literar, manifestat la inceputul carierei, a inceput sa dea rateuri de science-fiction. Dovada ar fi si ultima ei carte “The Cleft” (“Muntele lui Venus” ori "Vestibulul"??), publicata anul acesta, o fictiune despre o societate mitica, libera de orice intriga sexuala, de gelozie, rivalitate si, mai ales, libera de barbati (Barnes & Noble). Ei bine, descrierea acestui ultim roman al lui Lessing (pe care il am deja pe raft :-)), imi aminteste de eseul “Despre Tolstoi” din “Time Bites”.
Aici, scriitoarea – renumita pentru feminismul ei avintat – il critica pe marele scriitor rus pentru felul in care a abordat sexualitatea si, imaginindu-si viata de familie a lui Tolstoi suprapusa convingerilor lui religioase, ajunge la concluzia ca acesta a fost, nici mai mult, nici mai putin, decit un fanatic si “un barbat ne-bun la pat”. Motivul acestei acide si aproape personale critici a fost prilejuit de lecturarea “Sonatei Kreutzer”, carte initial interzisa nu doar la Moscova, dar si peste Ocean. In aceasta, Tolstoi se declara un aparator convins al abstinentei sexuale si al metodelor empirice de evitare a sarcinii, ceea ce l-a facut pe Theodor Roosvelt sa-l caracterizeze drept un pervers sexual moral. Doris Lessing este de parere ca nu doar ideile religioase crestine au stat la baza convingerilor lui Tolstoi, dar si viata lui de familie de la Yasnaya Polyana, in care, intr-o casa suprapoluata, apetitul sexual al lui Tolstoi trebuia sa fie satisfacut, potrivit normelor ortodoxe, doar cu nevasta (Sonya) si doar atunci cind aceasta nu era insarcinata ori “murdara”, lucru destul de greu de realizat din moment ce cuplul a avut 13 copii, din care primii 8 au fost nascuti in primii 8 ani de casnicie. Lessing isi imagineaza chiar o scena de apropiere sexuala intre sotii Tolstoi, la 6 luni dupa nasterea unui copil, in perioada in care Sonya alapta si care, neavind habar de metodele contraceptive, traia cu groaza ca ar putea ramine din nou insarcinata, cu grija ca sinii ei nu se vor vindeca nicioadata, ca asternuturile vor fi din nou murdarite si date la spalat, greu de uscat in conditii de iarna grea ruseasca. De aici, spune Lessing, ar fi lesne de inteles, de ce Tolstoi considera ca unei femei ar trebui sa nu-i placa sexul si de ce in carti ca “Anna Karenina” ori “Razboi si pace” exista numeroase pasaje despre dificultatile de a purta si creste un copil.
Scriitoarea crede ca, din moment ce in crestinism fericirea umana s-ar atinge prin urirea corpului omenesc si a pacatului carnal, aceasta religie “s-ar putea sa fi fost special croita ca sa incapa natura si nevoile lui Tolstoi”. In contradictie, celelalte doua religii din Orientul Mijlociu, Iudaismul si Islamul, nu denunta sexul si ca urmare, sustine Lessing, nici nu sufera de ipocrizia de a avea “preoti celibatari care sa-si ostoiesca poftele carnale cu calugarite, servitoare ori baieti”. E o idee a scriitoarei ca religia are efecte cit se poate de nocive asupra intelegerii femeii si naturii ei, daca ne gindim ca, acum, in Vest, idei ca ale lui Tolstoi sint respinse social, in timp ce in tari din Africa ori India, “Sonata Kreutzer” este inca valabila.
Ca si in “Despre Tolstoi”, celalalte eseuri din “Time Bites” respira feminism prin toti porii, fie ca Lessing reflecteaza asupra operei lui Jane Austen, D.H. Lawerence ori Virginia Wolf sau asupra secretelor Sufismului. Cartea mi s-a parut interesanta; o alta perspectiva de a citi clasici, o viziune critica incisiva, dar clara....si nici urma de batut cimpii! Stilul este si el direct, concis, clar si pragmatic.
…cam asa si pentru Doris Lessing care, acum la 88 de ani, este recompensata cu Nobelul literar pentru cariera ei lunga si prodigioasa. Are peste 25 de romane publicate, doua autobiografice, doua librete de opera, numeroase nuvele si poezii, 7 carti non-fiction printre care si o culegere de eseuri despre lecturile ei literare, aparuta in 2004, numita “Times Bites” si singura pe care am citit-o.De aceea nu am nicio o opinie ferma in legatura cu justetea ori, mai degraba, cu preferinta surprinzatoare a Academiei Suedeze, de a-i oferi anul acesta lui Lessing, Nobelul pentru Literatura. Ceea ce am aflat din scurte note de presa este ca acordarea premiului a surprins-o pina si pe scriitoare, care se afla la cumparaturi in momentul in care Academia si-a anuntat laureatul, si nu linga telefon, asa cum stau probabil cei care au sanse de a cistiga premiul si milionul si jumatate de dolari. Am mai aflat ca Doris Lessing este o scriitoare destul de contestata (insa care dintre laureatii Nobel nu este?) si ca in ultimii ani, talentul ei literar, manifestat la inceputul carierei, a inceput sa dea rateuri de science-fiction. Dovada ar fi si ultima ei carte “The Cleft” (“Muntele lui Venus” ori "Vestibulul"??), publicata anul acesta, o fictiune despre o societate mitica, libera de orice intriga sexuala, de gelozie, rivalitate si, mai ales, libera de barbati (Barnes & Noble). Ei bine, descrierea acestui ultim roman al lui Lessing (pe care il am deja pe raft :-)), imi aminteste de eseul “Despre Tolstoi” din “Time Bites”.
Aici, scriitoarea – renumita pentru feminismul ei avintat – il critica pe marele scriitor rus pentru felul in care a abordat sexualitatea si, imaginindu-si viata de familie a lui Tolstoi suprapusa convingerilor lui religioase, ajunge la concluzia ca acesta a fost, nici mai mult, nici mai putin, decit un fanatic si “un barbat ne-bun la pat”. Motivul acestei acide si aproape personale critici a fost prilejuit de lecturarea “Sonatei Kreutzer”, carte initial interzisa nu doar la Moscova, dar si peste Ocean. In aceasta, Tolstoi se declara un aparator convins al abstinentei sexuale si al metodelor empirice de evitare a sarcinii, ceea ce l-a facut pe Theodor Roosvelt sa-l caracterizeze drept un pervers sexual moral. Doris Lessing este de parere ca nu doar ideile religioase crestine au stat la baza convingerilor lui Tolstoi, dar si viata lui de familie de la Yasnaya Polyana, in care, intr-o casa suprapoluata, apetitul sexual al lui Tolstoi trebuia sa fie satisfacut, potrivit normelor ortodoxe, doar cu nevasta (Sonya) si doar atunci cind aceasta nu era insarcinata ori “murdara”, lucru destul de greu de realizat din moment ce cuplul a avut 13 copii, din care primii 8 au fost nascuti in primii 8 ani de casnicie. Lessing isi imagineaza chiar o scena de apropiere sexuala intre sotii Tolstoi, la 6 luni dupa nasterea unui copil, in perioada in care Sonya alapta si care, neavind habar de metodele contraceptive, traia cu groaza ca ar putea ramine din nou insarcinata, cu grija ca sinii ei nu se vor vindeca nicioadata, ca asternuturile vor fi din nou murdarite si date la spalat, greu de uscat in conditii de iarna grea ruseasca. De aici, spune Lessing, ar fi lesne de inteles, de ce Tolstoi considera ca unei femei ar trebui sa nu-i placa sexul si de ce in carti ca “Anna Karenina” ori “Razboi si pace” exista numeroase pasaje despre dificultatile de a purta si creste un copil.
Scriitoarea crede ca, din moment ce in crestinism fericirea umana s-ar atinge prin urirea corpului omenesc si a pacatului carnal, aceasta religie “s-ar putea sa fi fost special croita ca sa incapa natura si nevoile lui Tolstoi”. In contradictie, celelalte doua religii din Orientul Mijlociu, Iudaismul si Islamul, nu denunta sexul si ca urmare, sustine Lessing, nici nu sufera de ipocrizia de a avea “preoti celibatari care sa-si ostoiesca poftele carnale cu calugarite, servitoare ori baieti”. E o idee a scriitoarei ca religia are efecte cit se poate de nocive asupra intelegerii femeii si naturii ei, daca ne gindim ca, acum, in Vest, idei ca ale lui Tolstoi sint respinse social, in timp ce in tari din Africa ori India, “Sonata Kreutzer” este inca valabila.
Ca si in “Despre Tolstoi”, celalalte eseuri din “Time Bites” respira feminism prin toti porii, fie ca Lessing reflecteaza asupra operei lui Jane Austen, D.H. Lawerence ori Virginia Wolf sau asupra secretelor Sufismului. Cartea mi s-a parut interesanta; o alta perspectiva de a citi clasici, o viziune critica incisiva, dar clara....si nici urma de batut cimpii! Stilul este si el direct, concis, clar si pragmatic.
No comments:
Post a Comment