Thursday, December 20, 2007

Ilie si zborul spre tara lui Hamlet
(insemnari de acum 4 ani care stau bine-ntr-un blog)

Am “talent” la zbor!!! De cele mai multe ori pierd avionul, insa recuperez cu Lufthansa…cine a calatorit de la Bucuresti cu Lufthansa stie ce vreau sa spun; cursa de dupa-amiaza spre Frankfurt nu pleaca niciodata la ora fixata si asta pentru ca avionul care vine de acolo si care e acelasi cu ala de se si intoarce, ajunge intotdeauna cu cel putin o ora intirziere pe Otopeni. Asa ca daca ai niscai legaturi rapide spre alte destinatii, poti sa-ti iei adio de la ele!!!

Dar nu stiu cum se face ca tot ocolind eu Lufthansa, tot cu ea ajung sa zbor. Luna trecuta veneam de la Bucuresti cu catelul (Ilie, un collie, de 2 ani, cu ceva greutate), cu intentia de a ajunge la Billund, in Danemarca. Singura companie care are aceasta destinatie si care mai primeste si ciini la bord, este KLM-ul. Am platit bilet pentru mine dus-intors (480 de Euro) si am facut rezervare pentru Ilie, caruia i-a trebuit cusca de zbor (200 de Euro – cea mai mare pe care am gasit-o in Romania). Plata biletului pentru animale se face la imbarcare in functie de greutate si de costul one way al unei calatorii. Mi s-a spus de la agentie, ca la cit trage la cintar animalul meu, ma pot astepta la consistenta suma de 390 de Euro…. numai dus. OK, am zis. Asta e…si mai aveam o zi pina la plecare. Nu stiu ce instinct ma face sa pun mina pe telefon si sa sun la agentie, daca totul e in regula. Cu mine, da…cu Ilie insa nu, ca bietul de el avea toate sansele sa ramina in Amsterdam. Zborul pentru el fusese confirmat doar pina in Olanda, nu si mai departe. Aia de la agentie, vadit incurcati ca n-au sesizat ei (si la timp problema), mi-au cerut o ora in care sa gaseasca un al traseu sau o alta destinatie cit mai aproape de unde stau eu, aici in DK. Iar urmatorul aeroport apropiat este cel din Hamburg, asa ca din nou Lufthansa.

Legatura de la Frankfurt la Hamburg era cam strinsa insa, si ma rugam la toti sfintii sa nu intirzie avionul….Ei bine, avionul a plecat din Bucuresti cu o ora si 15 minute intirziere, insa pilotul ne-a promis ca sigur recupereaza. Ceea ce a si facut, dar nu suficient cit sa am sanse ca atit eu, cit si Ilie si bagajul meu sa ne luam zborul la timp spre Hamburg. Am fost insa politicos programata la cursa de peste trei ore, ceea ce imi deschidea largi perspective de a cunoaste fiecare colt din duty-free. Numai ca elanul meu a fost brusc retezat in momentul in care am realizat ca persoana care trebuia sa ma astepte la Hamburg si care sa ma transporte mai departe cu masina in DK se afla deja in Germania, cu un telefon fara acoperire in afara regatului danez. Nu stiam ce sa fac si deja ma vedeam abandonata, noaptea, intr-o tara straina, cu un ciine dupa mine!!! Am avut insa inspiratia, care m-a ajuns cred din disperare, sa ma duc la desk si sa o intreb pe tipa de acolo, daca nu poate cumva sa faca un anunt la Hamburg cum ca eu, subsemnata, cu catel cu tot, voi ajunge si pe acolo, da’ cam in 4 ore. Femeia amabila, imi spune ca sigur, va incerca numa’ sa fac eu bine si sa-mi scriu numele pe o bucata de hirtie, alaturi de numele celui caruia ii este destinat mesajul. Zis si facut. In momentul in care imi dadeam silinta sa-mi caligrafiez cit mai citet numele, o vad deoadata pe individa ca se lumineaza si imi spune ca … de muult ma cauta. De ce?, devin eu brusc curioasa. Pai stiti, zice ea, aveti o problema cu ciinele. In mintea mea, Ilie era deja ori mort, ori ratacit spre o alta destinatie. La Beijing??. In fine… imi spune tipa ca animalul e OK, insa cusca e cam mica pentru el. Cum adica?, intreb eu total derutata pentru ca la plecarea din Romania, Ilie incapuse lejer in ea. Nu…e mica, fiindca animalul nu se poate plimba in cusca. Pai nici nu trebuie, fac eu, pentru ca e sedat. Nein, o tine aia una si buna cum ca legea in Germania privind transportul animalelor e foarte sctricta si oricum, nu am ce comenta fiindca deja Ilie era abandonat pe o banda de bagaje, la iesirea din aeroport. Vedeam deja negru in fata ochilor si o intreb pe individa ce solutie vede ea la problema, ca eu una eram in ceata. Pai sa ma duc sa-mi iau ciinele, dupa aia sa ma duc la un pet shop din aeroport si sa cumpar o cusca mai mare, sa intru iar la check in si, daca intre timp nu pierd avionul, sa zbor spre Hamburg.

M-am uitat disperata la ceas. Mai erau doua ora pina la plecare, practic o ora si jumatate pina la imbarcare. Mi-am luat viteza spre iesire, am catat ciinele, care bietul de el, incepuse sa se trezeasca, motiv pentru care abia se tiriia prin aeroport. Am cautat 15 minute pet-shopul cu pricina, iar cind am ajuns acolo am incercat sa explic vinzatorilor ca vreau o cusca mare, asa ca pentru Ilie care, obosit de teribila deplasare, sedea prabusit la picioarele mele. Vinzatorul, un pakistanez amabil, dispare pentru doua minute si se intoarce din spate cu o ditamai cusca de puteai baga un elefant in ea.. Ma uit la ciine, ma uit la cusca, ma uit la pakistanez si il intreb zimbind daca are una ceeeeeeeeva mai mica. El, la fel de zimbaret, imi spune ca da, are, insa e pentru papagal, iar aia de mi-o aduse, e singura dimensiune de cusca pentru ciine pe care o avea in magazin. Ok, o iau pe aia. Imi spune omu’ ca ma costa 250 de Euro, ii dau card-ul, imi zimbeste mai departe si imi zice ca are masinaria de citit carduri defecta. N-am cumva cash??? Aveam ceva la mine, dar nu eram sigura ca mi-era de ajuns. M-am scobit prin poseta, am gasit banii, am cautat un carut in care sa poate incapea cusca, mi-am trezit ciinele care, intre timp adormise, si am pornit-o din nou spre intrarea in aeroport.

Aratam ca o caravana: in fata era carutul cu ditamai cusca, de eu nu ma mai vedeam, dupa aia urmam eu, incercind disperata sa imping carutul, cu o mina si cu alta sa-l trag pe Ilie dupa mine. Cind am ajuns la check-in-ul de bagaje mai era o ora pina sa plece avionul. M-am pus la coada, am ajuns, am explicat ce si cum, lucratoarea n-a ‘nteles nimic; imi dau seama ca n-a ‘nteles cind o vad ca vrea sa-mi dea alte locuri, ii mai explic o data de ce am bagajele in avion, iar acum vreau sa pun si un ciine acolo, aia – in fine intelege, imi spune sa bag ciinele in cusca, insa…stop!!! Unde e paturica de sub ciine??? Pai am lasat-o in cealalta cusca, zic eu, belstemindu-ma in gind ca macar pe aia s-o fi luat, daca tot am abandonat prima cusca. Bine…zice ea asteptati sa ma duc sa caut una…..si astept, vreo 20 minute. Nu gaseste, imi scot puloverul de pe mine, il pun sub ciine, las ciinele in grija lor si o iau la fuga spre chek-inul de la porta de plecare. Am pus frina cind am ajuns, ca si acolo se intra pe doua cozi….destul de mari. M-am asezat la una, dar ceva mai in spate ca sa am timp, eventual ca, dupa o rapida evaluare, sa ma pot muta la ailalta. Am constat triumfatoare ca m-am asezat bine si dau sa fac pasul decisiv, cind…nu stiu de unde au aparut 2 milioane de chinezi, care in cea mai desavirsita ordine s-au distribuit egal si uniform, pe cel doua cozi, in fata mea. Mai erau fix 30 de minute pin’ ce decola avionul. Ma asez resemnata in spatele chinezilor si imi astept rindul…Dupa 10 minute, cred ca mai erau vreo 6 persoane in fata cind vad ca vine spre mine, disperata, o tinara care ma roaga s-o las in fata, ca pierde avionul…am lasat-o!!!! La check in, am mai pierdut inca vreo 5 minute, ca au vazut aia la raze lesa lui Ilie in poseta si nu stiau…cum functioneaza :-) Ma rog….am ajuns si la poarta avionului, unde am constat ca avionul avea intirziere…20 de minute.

M-am prabusit pe un scaun si meditam profund la toate cele cite mi se intimplasera in acea zi. Ma gindeam senina ca mai rau de ce a fost n-ar mai putea fi decit faptul ca mesajul meu pentru Hamburg ori n-a fost transmis, ori n-a fost auzit de cine trebuia…cind deodata aud un anunt referitor la cursa mea, in germana mai intii, si apoi intr-o engleza neinteligibila din care am inteles doar “delete”….eram obosita clar, ca aia spuse doar delay – 40 de minute, lucru pe care l-am aflat dupa ce am intrebat o pereche ce sedea linga mine. Cei doi nu pareau foarte afectati de intirziere si mi-au explicat ca acum e rezon numai 40 de minute, fiindca acu’ doua luni, cind s-au intors ei din vacanta din Republica Dominicana, avioul – Lufthansa evident, a intirziat 21 de ore…Ideea e ca in momentul in care am ajuns, in sfirsit, in avion si l-am vazut pe steward agitindu-se cu niste formulare-sondaje de opinie, m-am oferit cu mare entuziasm sa fiu subiect, asta spre marea lui uimire. E usor de-nchipuit, cam ce variante de raspunsuri am incercuit eu acolo!!!! Basca am mai facut si completari. Da’ macar au avut bunul simt si au transmis anuntul la Hamburg!!! :-)

3 comments:

Anonymous said...

phiii, ce de patanii!
mi-a placut cum ai gasit solutia cea mai simpla de pus paturica sub catel:)

Anonymous said...

acum, pe bune, daca ai fi stiut inainte ce-aveai sa patimesti, n-ai fi ales eutanasierea? pentru tine, nu pentru ilie. :))

craciun fericit!

vic

anda grarup said...

@uv, simpla-simpla, da' abia dupa 20 de minute mi-a dat prin cap!! :-)
@ vic..haha, sa stii ca, pe la Frankfurt, m-am gindit si io la eutanasie, da' mai bine m-am ispasit :-) Chiar a meritat, iar in anul ala, Ilie a fost printre putinele fiinte cu care m-am inteles!!
Craciun fericit si voua!! :-))