Sunday, September 07, 2008

Nebunul
Tot gindindu-ma la Lujin si la eticheta de nebun pe care i-a plasat-o creatorul (adica Nabokov), mi-au venit in minte tot felul de personaje care de care mai ciudate, mai patologice. Si mai nebun decit Lujin il gasesc, fara drept de apel, pe naratorul din “Dansul avocatului Kraykowski”, de Witold Gombrowicz, povestire pe care am auzit-o azi, in timp ce-mi reglam, alergind, pulsul la 160 (pentru cine e interesat de auditii literare, am descoperit aici o comoara de podcast).

Dansul avocatului Kraykowski” e prima povestire din culegerea de zece, aparuta sub numele de "Bacacay" si care, spune critica, trebuie citita ca un catalog al tiraniei in formele ei cele mai diverse. In prima povestire tiranul ar fi, nici mai mult nici mai putin, decit avocatul Kraykowski care incearca sa-si impuna brutal manierele si felul de a fi celor din jur. Eu nu cred deloc una ca asta si mai cred ca, daca trebuie sa existe un tiran, apai acesta sigur este personajul narator. Nu stim care-i este numele, insa aflam ca-i bolnav, slabit si ca nici nu mai are mult de trait. Cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea), isi foloseste ultimele puteri pentru a-l teroriza pe avocatul Kryakowski, dupa un incident minor petrecut la oper(et)a.

Ei si-abia aici intervine patologicul sublim. Dintr-o frustrare marunta de om jignit, nebunul dezvolta, nici mai mult nici mai putin, decit dragoste pura, admiratie profunda, respect nemarginit pentru avocatul Kryakowski. Nebunul ii trimite flori, ii sufla-n ceafa, ii adulmeca mirosul parfumului de violete. Il supravegheaza, il urmareste, il sponsorizeaza si nu pricepe cum si de ce sotia doctorului ii respinge acestuia avansurile. Asa ca intervine si-i trmite doamnei o anonima: “Madam! How can you? Your conduct is incomprehensible; no, you can't act like that! Are you insensitive to that shape, to those gestures and modulations, to that fragrance? Don't you grasp that perfection? What are you a woman for? If I were you, I would know what to do if he only deigned to beckon with his finger to my miserable, sluggish female body."

Nici macar atunci cind avocatul e gata-gata sa rupa bastonul pe spinarea lui, nebunul nu se lasa. “I devised a plan of hypnosis, of constant, consistent pressure by means of a thousand minute facts and mystical clues, which, without penetrating consciousness, would create a subconscious state of necessity”. Dar tocmai cind e pe cale sa-si piarda speranta, el afla adevarul...care-l pune la pamint. Insa avocatul n-are cum sa scape asa usor!

Ce mai, povestirea asta e o bijuterie!! Are savoare, are insight, are umor, are absurd. Iar nebunul e demential!

Varianta scrisa e aici, alaturi de alte 4 povestiri din Bacacay.

4 comments:

pantacruel said...

anda,
intrand pe linkul cu auditii indicat de tine, mi-a venit o idee pentru o insemnare despre... "echipa probabila" a scriitorilor mei favoriti :)

te invit s-o citesti, mai ales ca in teren l-am trimis titluar si pe nabokov, despre care si tu ai tot scris in ultima vreme.
la final ti-am lasat si o mica leapsa...:)

daca ma uit doar la lista din drapta de pe blogul tau, cel al cartilor citite in 2007-2008, cred ca ai putea trimite in teren vreo 10 echipe redutabile formate din scriitori de calibru ;)

anda grarup said...

panta, citii leapsa si-o preiau. Da' citi autori tre' sa pun pe teren?? Just kidding :))

Anonymous said...

@anda: ai mai citit si altceva de gombrowicz? cum ti se pare?

anda grarup said...

@capricornk, da, am mai citit de Gombrowicz Jurnalul, Trans-atlantic si Ferdydurke. Iar Bacacay pare sa fie din categoria "fara mari batai de cap". Gombrowicz e un challanger: cu cititorii si cu limbajul. Pentru mine, apogeul a fost clar Ferdydurke, probabil si pentru ca am citit o traducere in engleza facuta de a o poloneza care si-a dat toata silinta sa inventeze englezime corespondente polonismelor lui G. Dar, pina la urma, efortul de-a-ntelege mi-a fost rasplatit generos!