Saturday, September 20, 2008

Olanna cea frumoasa
La inceputul lunii, in librariile din tirg a fost promotie mare la cartile-n engleza. Mica a fost insa oferta, asa ca am venit acasa doar cu “Half of a Yellow Sun” (Harper Perennial, 2007), al doilea roman al lui Chimama Amanda Ngozi Adichie, o scriitoare nigeriana de care, pina acum, nici macar nu auzisem. De ce am ales-o pe Adichie? Fiindca numele ei suna interesant printre cele ale lui Coelho, Larsson si Dan Brown si fiindca multele recomandari de pe coperta (printre care cele ale lui Coetzee, Joyce Carol Oates, Chinua Achebe) sunau promitator. Chiar si pe amazon, “Half of a Yellow Sun” e cotata la aproape 5 stele; insa mie, cartea asta mai degraba nu mi-a placut decit mi-a placut.

Ce mi-au placut au fost clar subiectul si abilitatea narativa a lui Adichie. Printr-o tehnica ‘de flip-flop’ cu planurile temporale (pe care o gasesc originala), scriitoarea nu doar ca reface in mod dramatic istoria anilor ’60 (cea anterioara si posterioara razboiului civil din Nigeria– Biafran War), dar creaza si o anumita stare de lectura (curiozitate, nerabdare si supriza). E interesant sa urmaresti in felul acesta evolutia evenimentelor, dar, mai cu seama, evolutia personajelor si a relatiilor dintre ele.

Sint trei personaje pricipale. Mai intii, Ugwu, baiatul de casa care, la 13 ani, are norocul de a ajunge sa-l serveasca pe Odenigbo, un intelectual liberal, cu vederi anticoloniale si secesioniste. Apoi sint cele doua surori gemene, Olanna si Kainene, care provin dintr-o familie instarita si influenta de igbos, din Lagos (Igbo e o minoritate din sudul Nigeriei si, ca si evreii din comunitatile evreiesti, igbos sint educati si au un spirit intreprinzator de invidiat). Razboiul si ororile lui (masacrarea igbos mai intii in nordul Nigeriei, apoi in sud, bloacada asupra Biafrei si foametea) pun serios la incercare loialitatea celor trei personaje ale caror vieti se intilnesc si se despart neasteptat.

Adichie are fler si inteligenta atunci cind povesteste: are umor, pe care-l etaleaza generos odata cu diferentele dintre clasa educata a Nigeriei si cea tribala. Ma intreb daca lipsa ei de experienta (are doar 27 de ani) o face sa nu fie sigura pe calitatile sale, fiindca astfel nu-mi explic toate incercarile de a ‘imbunatati textul’ prin pasaje sexuale de-a dreptu’ triviale. Olanna e partea perfecta a cuplului de gemene. Nu doar ca-i inteligenta si buna, dar, spre deosebire de Kainene, e si frumoasa de pica; nu doar ea, ci toti barbatii de pe linga ea. Fostul iubit o regreta, ministrul de finante o ingramadeste deloc diplomat pe la colturi, vecinu’ de scaun de avion e lovit de-un coup de foudre, Ugwu are si el niscai visuri erotice cu ea, tantalaul de Richard (iubitul englez al Kainenei) ii cade victima-ntr-o seara, pastorul Ambrose o spioneaza din tufisuri, iar Odenigbo o adora. Si cind ti-e lumea mai putin draga (scandaluri in familie, bombe si saracie), lui Olanna ii vine chef de-un sex salbatic, asa cum numa’ Odenigbo-l poate ostoi. Sa mai amintesc si de discutiile, ca-ntre fete, dintre Olanna si verisoara ei?? Vul-ga-re!!

Ehhh...de-aia o s-o mai citesc io pe Adichie cind o sa creasca mare! Pacat, ca are potential!!

4 comments:

Anonymous said...

Citind impresiile tale de lectura ma gandesc daca anumite bajbaieli narative sunt oare efectul lipsei de experienta scriitoriceasca. Poate sa fie si o manifestare fireasca rezultata din selectia editoriala unde intervin si alte criterii in afara celui valoric (oricum relativizat)cum ar fi recuperarea literaturilor "exotice" sau marginale in raport cu viziunea occidentala.

anda grarup said...

Da; pai io ma gindeam ca ori viziunea scriitoarei despre romanul de succes e nitel deformata, ori pretentiile editorilor stupide, insa, in ambele cazuri, un scriitor talentat si cu experienta e mai sigur pe el si parca nu recurge la solutii de-astea dubioase. Oricum, in cazul lui Adichie, sexul de l-a folosit nu e nici experiment, nici refugiu, nici necesar...e doar vulgar!!

Anonymous said...

Ce sa zic atunci,poate nu faceai parte din publicul-tinta al cartii...

anda grarup said...

cre' ca nu :) Da' care o fi fost publicul ei tinta?? Razboi, politica si ...sex??? aaaahhh :)))