Alta lectura ratata, pe la pagina optzecisiceva. “Stigmatul Casandrei” (Humanitas Fiction 2008), de Cinghiz Aitmatov, autor de care, pina acum, auzisem numai de bine.Am inceput cartea cu un wow a la Vonnegut: o idee faina despre dreptul nenascutilor de a nu vrea sa se nasca si despre vechea si actuala controversa Pro-life vs Pro-choice + un futurolog destept si american vs un savant rus, devenit calugar spatial.
Daaar... dupa doar primele 20 de pagini, asteptarea de a descoperi o capodopera s-a transformat, mai intii, in iritare si, apoi, in enervare. Dialoguri brute, artificiale, plate, plictisitoaaare; umor sasiu, personaje fortate.
M-am decis, dupa 5 zile si lecturi cu picatura, sa pun deoparte cartea asta; in ciuda temei cit se poate de interesante, de umane, de complexe, de etc...
5 comments:
oooooh...
nu mi-as fi imaginat in veci ca anda va lasa din mana un cinghiz aitmatov. never!
trebuie sa o caut si eu. mi-a placut tot ce a scris kirghizul! eram chiar fan la o vreme. si eu si maestrul dede. cel care mi l-a barfit intai si intai.
ai mai citit ceva de el? am observat ca, mai peste tot, fostul zootehnist (parca) imbina melancolia rusa, povestile de stepa, futurologia si complezitatea sufletului uman.
abia astept sa vad de ce nu ti-a placut :)
@panta, imi pare rau, pe cuvint!! Imi pare rau pentru frumusetea aia de tema!! Nu, n-am mai citit nimic de Aitmatov; asta e prima incercare ..uoof :(
un subiect oarecum asemanator, mai exact dreptul nenascutilor de a nu vrea sa se nasca gasesti si la Brukner in Copilul divin
@Ioana, cum a dezvoltat Brukner ideaa asta?? Ca de aia sint frustrata: nu stiu cum se termina cartea lui Aitmatov!! Si nici nu-mi dau seama doar citind sfirsitul :))
da, pai nu tema face cartea. interesant post, tocmai pentru ca este despre o carte pe care ai abandonat-o.
Post a Comment