Estetica dezordinii
Fara absolut nicio rezerva sint de acord ca ”Pe falezele de marmura” (Paralela 45, 2005), a lui Ernst Jünger, este o (mica) bijuterie estetica si metafizica. O nuvela in care bogatia de simboluri nu poate concura decit cu fluiditatea si claritatea stilului…un stil insa prea perfect, prea slefuit pentru gustul meu :) Un stil rece, dur, inflexibil, de otel care face ca scrisul lui Hesse sa para sentimental de-a dreptul. Un stil care se manifesta nu doar la nivel de limbaj, dar si la nivel de implicare. Fiindca, in “Pe falezele de marmura”, Jünger adopta pozitia estetului, a filosofului care abstractizeaza dezordinea si care contempleaza, de undeva, de sus, violenta si crima.

Ordine - dezordine este dihotomia cu care opereaza Jünger. Ordinea sociala si armonia exprimate nu doar prin Herbarium (caci naratorul si fratele mai mare, Otho, sint naturalisti), dar si prin Marina idilica, acea Arcadie mitologica, bucolica, pastoreasca. Atita doar ca ordinea sociala incepe sa fie amenintata de Marele Padurar, o figura aproape charismatica, fata de care Jünger pare sa aiba respect. Iar Marele Padurar si ceata lui instaureaza teroarea, mai intii subtil, zvonistic, apoi din ce in ce mai violent, pina cind ordinea si armonia Marinei dispar. Atit naratorul, cit si fratele Otho, se arunca in lupta impotriva Marelui Padurar in incercarea de a inlatura hasoul si a restabili ordinea, valoarea (pura), spiritualitatea. In urma unei infruntari directe, in care au fost aruncate haite de ciini dresati, Herbarium e curpinsa de foc, iar peste Marina ...se lasa ceata.

De unde, coroborind contextul politic din anul aparitiei cartii (1939) cu ideea lui Hesse ca “cel care aspira la renastere, trebuie sa fie gata sa moara”, “Pe falezele de marmura” a fost asimilata ca o parabola a national socialismului...o declaratie de “distantare” a lui Jünger fata de doctrina nazista, idee pe care Jünger insusi a avut bunul simt sa o respinga. Fiindca “Pe falezele de marmura” e o lucrare atit de abstractizata si distilata, incit se poate potrivi, cu mici ajustari, oricarei distopii.