Sunday, March 22, 2009

Jurnal
Am terminat Jurnalul (Humanitas, 2005) lui Mihail Sebastian acum o saptamina si tot am aminat momentul unei insemnari. Pur si simplu mi-e greu sa conectez multimea de impresii intr-un text cit de cit fluent si coerent. Cu atit mai mult cu cit nici note de lectura n-am.

Pe la inceputul Jurnalului puteam sa jur, de pilda, ca, desi il voia intim, Sebastian cocheta totusi cu ideea de a-l publica undeva, cindva....iar cineva, dupa 25 de ani, sa-l poata citi, asa cum el, Mihail Sebastian, se desfata, pe la 1935, cu Jurnalul lui Jules Renard. Mai apoi, mi-am dat seama ca ideea asta nu tine. Insemnarile lui Sebastian sint mult prea sincere si mult prea conflictuale; mai cu seama cele referitoare la dragostea lui pentru Leni Caler care azi reprezenta totul, iar miine nu era nimic.

Mi s-a parut interesanta relatia lui cu Camil Petrescu: una de dragoste si ura. Una de dispret absolut si admiratie sincera. O relatie care, pina la urma, avea sa ramina strinsa in ciuda tuturor ideologiilor si parti-pris-urilor politice. Mult mai puternica decit cea dintre Sebastian si Nae Ionescu, relatie care a continuat si ea, inconstant, chiar si dupa scandalul “De doua mii de ani”.

Am gasit admirabil, dar si chestionabil, obiectivismul lui Sebastian in plina era a fascismului si nationalismului. Mie, personal, mi s-a parut destul de ambiguu obiectivismul asta; l-am perceput ca pe o incercare de pastrare a unui status –qvo personal, privit nu doar din exterior, dar si dinauntru. Firea lui contradictorie era, probabil, masura judecatii lui; in dragoste, dar si in politica.

Nu stiu daca obiectivismul ori ambiguitatea au putut face din Sebastian un vizionar, insa mi s-a parut incredibil cum a putut sa gindeasca si sa simta omul asta ca ceea ce insemna fascismul si nationalismul la dreapta, era bolsevismul la stinga. Asta in ciuda bucuriei initiale, si destul de retinute, de a considera un “miracol” prezenta trupelor rusesti la Bucuresti in vara lui 1944.

La fel de incredibila mi s-a parut luciditatea cu care-si putea privi propria creatie; fie ca era vorba despre “Jocul de-a vacanta”, “Accidentul” ori “Steaua fara nume”. Critic, incisiv, stia cind laudele i se cuveaneau si cind mai avea de strabatut drum lung pina la ele.

Si mai incredibila mi s-a parut maturitatea lui, la 27 de ani!! O maturitate care ramine in timp si in linii mari constanta, hranita cu experiente si iubiri nefericite, lecturi si muzica bune.

Una peste alta, dupa Jurnal, mi-l voi aminti pe Mihai Sebastian ca pe un tip ipohondru, amuzant pe alocuri, poetic prin alte locuri, instructiv...insa mai ales trist. Incurabil de trist si de singur!!

11 comments:

Unknown said...

mie mi-a placut sistemul sau de a-si nota ce muzica asculta la radio.

Anonymous said...

Am citit Jurnalul acum vreo 5 sau 6ani si, desi cred ca l'as cita printre cartile cele mai influential din viata mea, trebuie sa recunosc ca nu imi aduc aminte foarte multe detalii. Dar citind postul tau mi s'a facut asa un dor de recitit...

Anonymous said...

si eu am editia tot din 2005, pe care am citit-o cu mare placere. Cred ca intr-adevar a fost vizionar cu privire la cele doua extreme, de stinga si de dreapta, la fel ca si Panait Istrati, care in 1929, nu mai avea nici un fel de iluzie cu privire la mersul evenimentelor in fosta URSS (vezi "Vers l'autre flamme, confession pour vaincus").
In legatura cu "chestiunea evreiasca", am vazut in librarii "Cartea neagra. Le livre noir de la destruction des juifs de Roumanie 1940-1944" de Matatias Carp (Denoël) si mi-am luat-o. O rasfoiesc incet-incet, caci e destul de deprimanta. Tot contextul istoric de care vorbeste Sebastian e analizat cu mare finete, plus ca se pune in evidenta si "receptia" fenomenului in Germania sau Franta. Se pare ca a fost publicata la noi in 1991.

Cinabru said...

L-am citit cand a aparut prima oara, editia care a starnit si cele mai multe comentarii, pro si contra. Este unul dintre cele mai mari jurnale de la noi si chiar una dintre cele mai bune carti din literatura romana a secolului trecut.

Pasionant cum Sebastian isi nota nu doar amorurile efemere si proiectele, dar si ce asculta la radio. La fel de interesant e cum ii "toarna" pe multi dintre colegii de generatie, pe atunci contaminati zdravan de politic. Se simte tristetea si chiar durerea cand vorbeste de Nae Ionescu sau Mircea Eliade, e savuros portretul conturat lui Camil Petrescu, dramatica amenintarea continua a razboiului si spaima in fata unui destin care se anunta intunecat.

O carte foarte mare. Cea mai mare de la Sebastian, cu toate subiectivismele si erorile de rigoare (in definitiv e un jurnal) si mult peste romane (unde era mediocru cel mult) sau dramaturgie (unde era bun, dar nu cel mai bun, cum si-ar fi dorit).

anda grarup said...

@arthur, felul ala de a-si nota ce muzica a ascultat la radio mi s-a parut atit...atit de personal!! Pe la sfirsitul anilor '80, exact aia faceam si io (cu mult mai putine pretentii muzicale), cu top tenul Europei libere (aveam un caiet pe care-mi notam fonetic formatii, titluri si versuri, fiindca nici macar engleza nu stiam!). Interesant a fost pentru mine si cum a invatat Sebastian engleza!! Comme moi :))

@ameer, acu' 5-6 ani zici!! Bravo tie!! Cu atit mai mult cu cit chiar e o lectura influentabila.

Din pacate, pentru mine, cartea a aparut exact in perioada in care am plecat din Romania si, pina in 2006-2007 (cind prima editura romaneasca-Polirom- a inceput sa livreze carti si in strainatate), n-am mai avut acces la literatura aparuta-n tara. De aia habar n-am de controversele iscate atunci, la aparitia primei editii a Jurnalului. Insa, de acord cu Cinabru...este o carte mare. Probabil cea mai buna dintre operele lui Sebastian pe care am sa-l continui miine -sper, cu "Femei".

"Accidentul" si "Orasul cu salcimi", la fel ca si "Steaua fara nume", sint lecturile mele de tinerete din Sebastian,asa ca orice raportare la ele, considerati-o, va rog, pur subiectiva!!

@raluca, Istrati inca din 1929 ??? Stii cumva daca a fost tradusa in romaneste "Vers l'autre flamme, confession pour vaincus"?? In engelza, stiu ca da.

white noise said...

@anda - s-a tradus Panait Istrati, Spovedanie pt invinsi, prin 1991. e tulburatoare cartea si i-a adus numai necazuri.

anda grarup said...

white, merci. Am vazut ca din 1991 nu a mai fost reeditata, deci am putine sanse s-o citesc in romaneste!

Anonymous said...

nu vrei sa o citesti in frantuzeste? ti-o imprumut eu :-)) am operele lui Istrati in 3 volume aparute la "Phébus libretto"

aici scrie ca e disponibila in limita stocului, editura insa mi-e complet necunoscuta-deci nu stiu daca e fiabila informatia sau nu
http://www.depozituldecarti.ro/carti/86152/SPOVEDANIE-PENTRU-INVINSI-Panait-Istrati
ramane insa problema expedierii cartii in DK

anda grarup said...

ouchh, pe frantuzeste zici? Ultima oara m-am luptat, pe limba asta, cu Gavalda (je l'aimais) si am lasat-o balta dupa vreo 50 de pagini (e drept ca erau si multe banlieu-isme :)) Mai degraba, imi cumpar editia-n engleza :)) (iar problema expedierii in strainatate e chiaro problema atunci cind nu e vorba de polirom, humanitas si rao).

Oricum, merci frumos de oferta de a mi-o imprumuta :))

raluca said...

in opinia mea, Gavalda e pierdere de timp. Autorii francezi contemporani care merita cititi sunt autorii de "romans noirs" (Caryl Ferey de exemplu). Subiectivitatea acestei opinii e evidenta si o asum:-)
Legat de expedierea cartilor din Ro in UE, platesti taxe de transport? Pina acum eu am cumparat de pe internet (de la polirom in special, mai nou de la cartea romaneasca, care functioneaza la fel), insa livrarea se facea la sora mea in Bucuresti si apoi asteptam sa vina in vizita. Daca taxele de transport nu sunt prea mari, mi-ar placea sa primesc cartile direct la mine si sa scurtez timpul de asteptare:-)

anda grarup said...

@raluca, da, platesc taxe de transport. La Polirom, pentru un pachet (4 carti) taxa e de 10 euro. Si ajunge rapid.. de exemplu, am comandat lunea trecuta doua pachete si au ajuns aici vineri. La Humanitas, transportul e ceva mai scump si dureaza expedierea vreo 3-4 saptamini. Cu Rao am avut o singura experienta, in care, dupa o luna de la comanda (si, evident, de la retragerea banilor din cont) a trebuit sa le scriu si sa-i intreb ce se mai aude. Cu alte librarii online nu m-am complicat pentru simplul motiv ca n-au tarife fixe la expedieri externe...

Asa ca iti recomand Poliromul cu draga inima!!